Mare a fost bucuria credincioșilor din parohia Băile Felix, protopopiatul Oradea, deoarece Întâistătătorul Eparhiei Oradiei, Preasfințitul Părinte Sofronie, a sporit frumusețea sărbătorilor Crăciunului prin săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii cu ocazia praznicului Soborului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cea de a doua zi a Praznicului Împărătesc al Nașterii după trup a Domnului Iisus Hristos, Duminică, 26 decembrie 2021.

După citirea cuvântului evanghelic (Matei 2, 13-23), în care am putut revedea reacția tulburătoare a umanității alterate de păcat înaintea Evenimentului salvator al Nașterii Mântuitorului, Chiriarhul locului le-a vorbit credincioșilor prezenți despre rolul central al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în istoria mântuirii, căreia Sfânta noastră Biserică îi acordă o cinstire cu totul deosebită, supravenerarea sau preacinstirea.

După ce le-a explicat credincioșilor semnificația sărbătorii Soborului Maicii Domnului, care sintetizează și pune în valoare o dată în plus toate celelalte praznice închinate Preasfintei Fecioare, Episcopul Oradiei a motivat rațiunea pentru care a doua zi de Crăciun este afierosită preacinstirii Maicii lui Dumnezeu, ea fiind profundși indisolubil legată de Taina dumnezeiască a Nașterii Domnului Iisus Hristos. De asemenea, Preasfinția Sa a adus în atenția credincioșilor una dintre cele mai cunoscute, controversate și false problematici care vizează persoana Maicii Domnului, aceea a „fraților Domnului”.  Maica Domnului este cea care s-a bucurat cel mai tare și intens la Nașterea Fiului ei, Cel Unul-Născut și Fiul veșnic al Tatălui, dar și Fiul Fecioarei, Domnul Hristos fiind fiul ei unic. Ea nu a mai avut alți copii, ea a rămas fecioară și după naștere, așa cum a fost fecioară și înainte și în timpul nașterii. Apar în Sfânta Scriptură menționați „frații Domnului”, dar „frate”, așa cum și din punct de vedere duhovnicesc „frați și surori” suntem toți, deși nu suntem frați după trup, a avut și are mai multe semnificații în poporul iudeu. A fi „frate” și „soră” însemna a fi din aceeași seminție, având relații de rudenie între ei, cel mai probabil fiind verișori. Una dintre multele dovezi al fecioriei Maicii Domnului este mărturia Mântuitorului răstignit pe Cruce, Care Își lasă mama în grija Ucenicului iubit, a Sfântului Ioan Evanghelistul. Dacă ar mai fi avut și alți copii, nu mai era nevoie să o lase în grija unui fiu adoptiv, însă neavându-L decât pe Domnul Iisus Hristos, a lăsat-o în grija Ucenicului iubit.

Relația noastră cu Preasfânta Fecioară Maria nu se rezumă la preacinstirea ei ca Născătoare de Dumnezeu, ci dragostea credincioșilor se revarsă abundent asupra Maicii Domnului datorită prezenței vii, puternice și lucrătoare în viața personală a fiecărui creștin, fiind cea mai de preț mijlocitoare a umanității înaintea Dreptului și Nemitarnicului Dumnezeu.Ea nu este doar Maica Domnului, ci este și Maica noastră duhovnicească, Maica Bisericii, pentru că, Mântuitorul fiind Capul Bisericii și Mirele ei, Biserica din care noi facem parte este Mireasa și Trupul tainic al Domnului, iar Maica Domnului este și Maica duhovnicească a tuturor creștinilor, cei care o preacinstim așa cum se cuvine, așa cum ne-au învățat Sfinții și Părinții, strămoșii și înaintașii noștri. Pe Maica Domnului o preacinstim pentru că prin ea a venit mântuirea și de-a pururea se roagă pentru noi. Se roagă la înfricoșătorul Scaun de Judecată al Fiului ei, căci ea este și Maica rugăciunii.

Ierarhul Oradiei Mari, descriind-o pe Preasfânta Fecioară Maria ca Maică a rugăciunii, a accentuat importanța covârșitoare pe care rugăciunea o are în viața omului, în zilele pe care le trăim fiind mare nevoie de intensificarea rugilor înălțate către Dumnezeu din inimi sincere, Maica Domnului fiind prototip al desăvârșirii în rugăciune. Ne pregătim acum, încetul cu încetul, mai avem câteva zile, să intrăm în noul an, 2022, proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ca An omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a credinciosului și An  comemorativ al Sfinților care prin rugăciune au ajuns să se liniștească, Sfinții sihaștri sau isihaști, fiind trei amintiți în mod special: Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului și Paisie de la Neamț – în ordinea cronologică a viețuirii lor pe pământ. Este bine să ne gândim că Maica Domnului fiind Maica rugăciunii, eane poate învăța și cum se ne rugăm. În smerenie, în discreție, în delicatețe sufletească! Nu lăudându-ne cu rugăciunea și puterea ei înaintea lumii și mai ales înaintea celor care nu cred și disprețuiesc credința noastră. Și așa, cum Maica Domnului discret a trăit și smerit s-a rugat, să pășim pe urmele ei, rugându-ne și cerându-i mijlocirea în toate zilele vieții noastre.

La finele cuvântului de zidire duhovnicească, Chiriarhul Oradiei i-a îndemnat pe credincioși să strângă rândurile, văzând și simțind provocările fără precedent cu care ne confruntăm în zilele noastre, și să sporească calitatea și cantitatea rugăciunii, aceasta fiind singura ancoră care poate să confere sufletului și minții noastre luciditate și „gând cărmuitor”, într-o lume tot mai ignorantă și indiferentă, ba chiar ostilă prezenței și moștenirii iudeo-creștine. Suntem datori, noi creștinii, mai ales în zilele noastre, când tot mai puțină lume se roagă și când tot mai multă lume uită de Dumnezeu, ba chiar Îl batjocorește și Îl hulește, să ne rugăm mai mult, să stăruim și să ne smerim mintea, coborând-o în locașul cel tainic al inimii, pentru a căuta să ne unim cu Domnului nostru Iisus Hristos, prin lucrarea harului Duhului Sfânt, pe Care neîncetat să-L invocăm în rugăciune, așa cum este și îndemnul așezat la intrarea în biserică, „Rugați-vă neîncetat!” – care nu este scris la voia întâmplării și nu este pus pentru a pavoaza biserica, ci este îndemnul pe care să-l avem atunci când ieșim din sfântul locaș și, întorcându-ne în lume, să ne rugăm cât mai mult până la măsura rugăciunii neîncetate. Căci pământul este secetos și secat, pentru că s-a uscat rugăciunea din inimile multora! Să veghem pururea să nu se împuțineze untdelemnul din candela inimilor noastre, rugându-L pe Dumnezeu să aibă grijă de noi și de întreaga lume, căci mare nevoie are de ajutorul și puterea Domnului Dumnezeu!

La sfârșitul programului liturgic, Părintele paroh Vasile Marius Bara a rostit un cuvânt de bun venit Preasfințitului Părinte Sofronie, mulțumindu-i pentru bucuria de a fi împreună, alături de comunitatea parohială încredințată spre păstorire, în cea de a doua zi a Crăciunului, când, în plan duhovnicesc și personal, se împlinesc treisprezece ani de când s-a învrednicit de darul sacramental al hirotoniei întru preot, oferit prin punerea mâinilor Preasfinției Sale mijlocind pogorârea neîntreruptului har apostolic.

Ierarhul Oradiei a felicitat întreaga enorie pentru frumoasa și bogata activitate pastoral-misionară pe care o desfășoară la parohie, dorindu-le tuturor credincioșilor să aibă parte de sărbători fericite, adresându-le un cuvânt special de binecuvântare celor care poartă numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Arhid. Andi Constantin Bacter