În Duminica a douăzeci și opta după Pogorârea Sfântului Duh, 13 decembrie 2020, când Biserica Ortodoxă îi cinstește în chip deosebit pe Sfinții Strămoși după trup ai Domnului nostru Iisus Hristos, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în vizită pastorală în parohia Băile Felix – protopopiatul Oradea, săvârșind Dumnezeiasca Liturghie în una dintre cele mai recent construite lăcașuri de cult din Eparhia Oradiei, această biserică fiind închinată praznicului împărătesc al Schimbării la Față a Domnului și pusă sub ocrotirea mult iubitului taumaturg, Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina.

În Duminica aceasta, când în bisericile noastre se citește pericopa evanghelică ce evocă Pilda celor poftiți la cină,în relatarea lucană (14, 16 - 24), Ierarhul Oradiei a înlesnit credincioșilor prezenți înțelegerea duhovnicească a acestei parabole rostite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

În începutul cuvântării, Preasfinția Sa a stăruit asupra metaforei Cinei pe care textul scripturistic o înfățișează, intensificând în acest fel pregătirea pentru întâmpinarea Celui fără de început, simbolul Cinei făcându-ne să înțelegem cât de aproape este Dumnezeu de noi, și cât de tare S-a apropiat de om, chemându-l la cinstea cea dintâi, zidindu-l după chipul Său și spre asemănarea cu El. Înțelegând valoarea familială și cordială pe care o avea cina în accepțiunea popoarelor semitice, vom simți și mai mult mesajul copleșitor de dragoste și de apropiere călduroasă pe care Hristos a vrut să ni-l transmită prin mijlocirea acestei pilde, căci seara, cu toții, împreună cu părintele familiei, cu mama, cu toți fiii și fiicele, aceștia luau masa mulțumindu-I lui Dumnezeu după o zi de muncă, bucurându-se că se pot împărtăși din darurile pe care Dumnezeu le dăruiește necontenit omului și pentru care mulțumim și noi nevrednicii, azi, de fiecare dată când luăm masa.Astfel, cunoscând acestea, putem pregusta din atmosfera veșniciei cu Dumnezeu ca cină în Împărăția Sa.

În continuare, în analiza celor narate în pasajul evanghelic, Preasfințitul Părinte Sofronie a sintetizat mesajul hristic prin sintagma mulți chemați, puțini aleși. Acest aforism înglobează un dialog divino-uman și nu trebuie înțeles ca fiind un monolog deist, o chemare amăgitoare și o alegere predestinată. Nicidecum. De ce dacă sunt mulți chemați, doar puțini sunt aleși? Ne tâlcuiesc Părinții Bisericii, că cei aleși, cei puțini, sunt cei care au răspuns chemării, chemarea este adresată tuturor. Așadar, prezența noastră la Cina Domnului nu este condiționată de ospitalitatea lui Dumnezeu, căci ea este fără de margini, ci strict de disponibilitatea noastră interioară de a ne dori cu adevărat să fim lângă Cel ce este Gazda și Cina. Refuzul politicos al celor dintâi nu aduce furia Gazdei, ci Își deschide și mai larg porțile spre primirea cât mai multor oameni în veșnicia alături de El, la Cina Sa, unde comunicarea de acolo se face în baza cuminecării de aici.

De asemenea, Preasfinția Sa a întărit această imagine a dragostei dumnezeiești, lipsită de orice constrângere, prin icoana conturată în cartea Apocalipsei, unde Fiul lui Dumnezeu este înfățișat bătând la ușa sufletului nostru: Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă va auzi cineva și va deschide, voi intra la el și voi cina împreună cu el și el împreună cu Mine. Ce să înțelegem noi din imaginea preafrumoasă a Celui ce stă la ușă și bate? – chemarea pe care Dumnezeu o adresează. Cei chemați la cină, la început, sunt cei din poporul ales, apoi popoarele creștine. Dar pentru generațiile de astăzi, chemarea se adresează direct și fiecăruia dintre noi în parte. Depinde de noi să răspundem chemării, să deschidem sufletul ca să intre Hristos Domnul și să cineze, să rămână în noi, și noi în El. Însă pentru ca această superbă „rămânere reciprocă” să se poată desfășura, trebuie ca Hristos să aibă loc, să-I gătim loc. Or, acest lucru este foarte greu de împlinit pentru noi, oamenii, într-o lume a egoismului în care învățăm de mici să fim plini de noi înșine. Acesta este egoismul, când omul se pune pe sine în centrul existenței sale și nu mai are loc pentru nimeni, decât pentru el și pasiunile, interesele și dorințele lui, gata să calce peste semenii săi ca să obțină scopurile pe care și le-a propus. Astfel, cum să mai fie loc pentru Dumnezeu, când noi nu avem loc nici de cei de lângă noi și ne punem mereu pe noi pe primul plan.

Credincioșii prezenți la sfânta slujbă, pe lângă bucuria slujirii arhierești, au avut ocazia să ia parte la Taina Hirotoniei în treapta diaconiei pe care Preasfințitul Părinte Sofronie a administrat-o teologului Ștefan Aron Morlocan,acesta fiind hirotesit ca diacon misionar, îmbisericit pe seama parohiei Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Oradea.

La sfârșitul programului liturgic, Preacucernicul Părinte Vasile Marius Bara, parohul acestei enorii, și-a exprimat sentimentele de mulțumire față de Chiriarhul locului. Recunoștința părintelui paroh s-a îndreptat în mod special către atenta grijă părintească pe care Preasfinția Sa a acordat-o acestei parohii încă de la sfințirea și punerea pietrei de temelie, în urma cu mai bine de nouă ani, de praznicul Înălțării Sfintei Cruci.

Andi Constantin Bacter