În Duminica a patra după Paşti, a vindecării slăbănogului, 26 mai 2013, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în mijlocul comunităţii dreptmăritorilor creştini din parohia Husasău de Criş, Protopopiatul Oradea. Ierarhul a fost întâmpinat de copii şi tineri îmbrăcaţi în costume populare tradiţionale la biserica parohială cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, unde a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de preoţi şi diaconi.

După citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, Preasfinţitul Părinte Sofronie a rostit un cuvântul de învăţătură în care a făcut o paralelă între minunea săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos la scăldătoarea Vitezda, prin vindecarea slăbănogului bolnav de treizeci şi opt de ani, prezentată în pericopa evanghelică, şi cele două vindecări ale Sfântului Apostol Petru, relatate în Apostolul zilei:

„În Duminica de astăzi ne sunt prezentate, în pericopa evanghelică de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan şi în textul Apostolului zilei, din Faptele Sfinţilor Apostoli, o vindecare directă săvârşită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos la scăldătoarea Vitezda, dar şi două minuni săvârşite de Sfântul Apostol Petru în cetăţile Lida şi Iope, prin vindecarea slăbănogului Enea şi învierea din morţi a uceniţei Tabita, ce s-au făcut cu puterea şi în numele Celui Înviat din morţi, a Domnului Iisus Hristos. Prin aceasta ni se arată nouă că minunile şi vindecările săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos, cât S-a aflat pe pământ, sunt continuate, şi după Învierea Sa din morţi şi Înălţarea la ceruri, în numele Său, prin Duhul Sfânt, în Sfânta Biserică, locul vindecărilor, spitalul cel duhovnicesc, fântâna harului din care curge medicament tămăduitor pentru toate bolile şi neputinţele, culminând cu boala cea mai înfricoşătoare, răul cel mai mare, moartea, pe care Mântuitorul Iisus Hristos a biruit-o prin Învierea Sa din morţi.”

„El, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului, cu puterea Sa divină, ne vindecă de toate bolile, aşa cum l-a vindecat şi pe slăbănogul bolnav de treizeci şi opt de ani, şi ne înviază din morţi, în ziua cea de apoi. Această putere dumnezeiască Mântuitorul Iisus Hristos a lăsat-o în Sfânta Biserică prin Duhul Sfânt, Mângâietorul, Care din Tatăl purcede, deofiinţă cu Tatăl şi cu Fiul, a treia Persoană a Sfintei Treimi şi Care, venind în chip de limbi de foc peste Sfinţii Apostoli la Ierusalim, săvârşeşte minuni şi vindecări peste toate generaţiile de creştini, de la începuturile Bisericii şi până la sfârşitul veacurilor”, a arătat Chiriarhul Oradiei.

„Sfântul Apostol Petru, corifeul Apostolilor, nu prin puterea sa omenească l-a vindecat pe paraliticul Enea şi a înviat-o pe Tabita din morţi, ci prin puterea lui Dumnezeu pe care o avea de la Duhul Sfânt Dumnezeu, Care S-a coborât peste el şi peste ceilalţi Apostoli la Cincizecime, în ziua Rusaliilor, ziua întemeierii Bisericii, putere dumnezeiască care lucrează neîncetat în Biserică, prin succesiunea apostolică.”

„Cea mai mare minune pe care a săvârşit-o Mântuitorul Iisus Hristos a fost asupra propriei Sale persoane, asupra firii omeneşti pe care Şi-a asumat-o, şi pe care a trecut-o, prin moarte, pe Cruce, la viaţă, prin Înviere, minune a minunilor, pe care o serbăm vreme de patruzeci de zile, până la Înălţarea la cer. De aceea, Sfânta Biserică a rânduit ca toate duminicile de la Învierea Domnului şi până la Înălţarea la cer a Domnului să fie duminici speciale, în care se citesc fragmente scripturistice ce au legătură cu vindecarea firii noastre omeneşti căzute, prin puterea Celui Care a Înviat din morţi.”

În finalul predicii duminicale, Ierarhul a arătat că: „Şi în zilele noastre, Mântuitorul Iisus Hristos săvârşeşte minuni în Sfânta Biserică, prin sfinţii Săi, prin sfinţii ale căror sfinte moaşte ni le-a lăsat ca mărturie a Învierii Sale, moaşte pline de putere dumnezeiască, fiind locuite de prezenţa harului dumnezeiesc necreat, de puterea Duhului Sfânt, pe care o aduce de la Tatăl Cel din ceruri, prin Domnul nostru Iisus Hristos.”

În cuvântul rostit după încheierea Sfintei Liturghii, Părintele paroh Ioan Mircea Ghitea a ţinut să mulţumească Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru grija arhipăstorească pe care o poartă parohiei Husasău de Criş şi pentru prezenţa la Sfânta Liturghie şi la frumoasele evenimente culturale organizate sub egida „Vatră folclorică Husasău de Criş”.

La final, Chiriarhul Oradiei a primit din partea Centrului judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bihor o diplomă de excelenţă, înmânată de către Domnul Adrian Dume, directorul centrului.

Localitatea Husasău de Criş este situată pe malul drept al râului Crişul Repede, în apropierea municipiului Oradea, atestată documentar în anul 1236. Aşezarea medievală, tipic românească, s-a dezvoltat de-a lungul timpului, ajungând, la începutul secolului al XX-lea, la nivelul unei comune. Descoperirile arheologice în care se cercetează perioada medievală, menţionează că în centrul aşezării, pe locul cel mai înalt, se afla o biserică, ce astăzi nu mai există, în jurul căreia erau adunate vetrele gospodăreşti.

În anii din urmă, prin grija ultimilor preoţi parohi, respectiv Părintele Marin Dindelegan şi Părintele Ioan Mircea Ghitea, actualul paroh, parohia a devenit centrul de viaţă duhovnicească şi cultural-educaţională din localitate. S-au făcut ample lucrări de restaurare a bisericii şi a casei parohiale, redobândindu-se dreptul de proprietate asupra clădirii şcolii din localitate, ce a aparţinut Bisericii, unde s-a amenajat un mic muzeu parohial, o bibliotecă parohială şi o sală pentru activităţi cu copiii şi tinerii din parohie, şi unde, din toamna acestui an, îşi va desfăşura activitatea Centrul cultural „Teodor Maghiar” al parohiei. De asemenea, în cimitirul parohial se află în stadiu de finalizare a construcţiei o capelă cu hramul „Învierea lui Lazăr”, a cărei piatră de temelie a fost sfinţită de către Preasfinţitul Părinte Sofronie al Oradiei în ziua de 14 septembrie 2008, la praznicul Înălţării Sfintei Cruci.