Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Liturghie arhierească în Parohia Salonta II

Liturghie arhierească în Parohia Salonta II

În Duminica a unsprezecea după Rusalii, 4 septembrie 2016, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în vizită pastorală în cadrul Protopopiatului Tinca. Cu acest prilej, Preasfinţia Sa a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în biserica cu hramul Pogorârea Sfântului Duh din parohia Salonta II, fiind binecuvântat spațiul liturgic extins și înnoit al bisericii.

Ierarhul a fost întâmpinat cu mare bucurie, în sunetul clopotelor, de un frumos sobor de preoţi şi diaconi, bărbaţi cu prapuri, copii și tineri înveșmântați în frumoase straie populare, oficialități locale, dar şi numeroși credincioşi.

În cadrul Sfintei Liturghii, îndată după citirea pericopei evanghelice duminicale, de la Sfântul Evanghelist Matei, Chiriarhul Oradiei a rostit un bogat cuvânt de învăţătură în care a subliniat învățăturile duhovnicești ce se desprind din Pilda datornicului nemilostiv:

„Prin această pildă Dumnezeu ne amintește tuturor de ceea ce avem de împlinit pentru a intra în Împărăția cerurilor, o datorie ce ne este amintită ori de câte ori ne rugăm, însă datorită rutinei, a neluării în seamă a cuvintelor și a sensurilor lor, deși ne aflăm în rugăciune, ne stă mintea în altă parte și trecem prea ușor peste cuvintele rugăciunii și semnificația lor adâncă, peste folosul duhovnicesc al acestor cuvinte sfinte, la care, dacă am lua seama cu atenție, am avea permanent în minte cuvintele Sfintei Evanghelii de astăzi, într-un rezumat, așa cum ele se găsesc în rugăciunea pe care creștinul o rostește cel mai des, rugăciunea pe care Însuși Domnul nostru Iisus Hristos ne-a predat-o atunci când ne-a învățat cum să ne rugăm, rugăciunea numită și «Rugăciunea Domnească», adică rugăciunea «Tatăl nostru».”

„În rugăciunea «Tatăl nostru», rugăciunea cea mai des rostită de către creștini, avem cuprinsă în rezumat pericopa evanghelică pe care am ascultat-o astăzi. Chiar la începutul rugăciunii «Tatăl nostru» noi cerem să vină Împărăția cerurilor, iar înspre sfârșitul rugăciunii, acolo unde, de fapt, stă cheia vieții creștinești, noi cerem iertare Tatălui ceresc, spunând: «Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri». Cu alte cuvinte, cerem iertare lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, pentru datoriile noastre. Nici nu putem intra în Împărăția cerurilor în starea de păcătoși. Și totuși, toți oamenii de pe pământ păcătuiesc. Atunci cine poate să se mântuiască? Acela care cere iertare lui Dumnezeu, care se căiește din inimă pentru păcatele sale. Dar aceasta nu ajunge. În rugăciunea Tatăl nostru noi nu numai că cerem iertare, dar facem și o făgăduință: «precum și noi iertăm greșiților noștri». Așa ne-a învățat Mântuitorul Iisus Hristos, ca atunci când cerem iertare pentru păcatele noastre, să ne luăm angajamentul ca și noi să iertăm celor care ne greșesc nouă.”

„Cum putem noi să înțelegem că în aceste cuvinte stă rezumată pericopa evanghelică ce s-a citit? Dacă am fost atenți la finalul acestei pericope, Domnul Hristos spune că, tot așa se va întâmpla, ca și cu datornicul nemilostiv, cu cel care nu iartă din inimă fratelui său datoria. Folosindu-se de exemplul banilor, Dumnezeu vrea să ne transmită un mesaj mult mai adânc. Cu toții primim daruri din partea lui Dumnezeu, însă, din păcate, nu ajungem să le punem în lucrare pentru că ne folosim libertatea dată de Dumnezeu, de multe ori, în mod greșit, nu dublăm această libertate prin responsabilitate. În loc să ne folosim de darurile lui Dumnezeu în mod constructiv, de foarte multe ori le folosim în sens distructiv și, prin păcate, prin greșeli, prin cultura nefastă a păcatului care este în această lume și caută să ne molipsească și pe noi, noi înșine ne stricăm, întunecându-se darurile lui Dumnezeu din noi și împuținându-se lumina primită când am venit în viață și, mai ales, prin Taina Sfântului Botez.”

În cadrul slujbei, Preasfinţia Sa a hirotesit pe părintele paroh Mircea Vinter întru iconom-stavrofor, pentru frumoasa lucrare pastoral-misionară şi administrativ-gospodărească desfăşurată până în prezent în mijlocul comunității parohiale încredințată spre păstorire în anul 2003.

Părintele Vasile Popa, Protopopul Tincăi, a adresat un cuvânt de bun venit Chiriarhului Oradiei şi a făcut o succintă prezentare a parohiei Salonta II. De asemenea, a fost subliniată frumoasa activitate pe care părintele paroh o desfășoară în mijlocul credincioșilor, de la instalarea în parohie, prin grija specială arătată față de lăcașul de cult și casa parohială.

Părintele paroh Mircea Vinter, în cuvântul său, a adus mulţumire Bunului Dumnezeu pentru toate darurile revărsate peste această comunitate. Părintele și-a arătat recunoștința față de Preasfinţitul Părinte Sofronie pentru pentru distincția acordată în cadrul Sfintei Liturghii, dar și pentru toată purtarea de grijă manifestată față de bunii creștini ai parohiei Salonta II.

În cuvântul rostit la final, Chiriarhul Oradiei a felicitat pe Părintele paroh, dimpreună cu întreaga comunitate dreptmăritoare, pentru dragostea și atașamentul față de Biserica strămoșească, dar și pentru frumoasele lucrări efectuate la biserica și casa parohială. Cu acest prilej, Ierarhul a oferit diplome de vrednicie membrilor Adunării parohiale și Consiliului parohial, precum și bunilor credincioși care au ajutat și s-au jertfit pentru Sfânta Biserică.