În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, a lăsatului sec de brânză, 10 martie 2019, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în vizită pastorală în Parohia Oradea-Velența II, Protopopiatul Oradea, săvârşind Dumnezeiasca Liturghie, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, în biserica Nașterea Maicii Domnului, în prezența a numeroși credincioși orădeni. Răspunsurile liturgice au fost date de un grup de studenți teologi de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Episcop Dr. Vasile Coman din Oradea.

În această duminică, Preasfințitul Părinte Episcop Sofronie al Oradiei a aniversat, din punct de vedere liturgic, 20 de ani de la primirea cerescului dar al arhieriei, Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, 21 februarie 1999. Totodată, a fost sărbătorită și ziua onomastică a Preasfinției Sale, 11 martie, când este cinstit Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, ocrotitorul duhovnicesc al Chiriarhului Oradiei.

Întâistătătorul Eparhiei Oradiei a fost așteptat cu multă bucurie de către credincioșii enoriei Oradea-Velența II, care, în această zi, au primit pe noul lor preot paroh, în persoana Preaonoratului  Părinte Vasile Popa, care a slujit vreme de 19 ani în parohia Vintere din Protopopiatul Tinca și care a împlinit până de curând ascultarea de protopop al Protopopiatului Tinca, ca urmare a pensionării, la limită de vârstă, a fostului paroh, Preacucernicul Părinte Mihai Tocai.

În cadrul Sfintei Liturghii, după citirea fragmentului scripturistic duminical, de la Sfântul Evanghelist Matei, Ierarhul a rostit un bogat cuvânt de învățătură în care a reliefat principalele înțelesurile duhovniceşti ce se desprind din pericopa evanghelică ce redă o parte din cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos din Predica de pe munte:

„Pericopa evanghelică ce am ascultat-o începe prin cuvintele legate de iertare. Suntem îndemnați să iertăm aproapelui greșelile sale, pentru ca și Dumnezeu să ne ierte nouă greșelile noastre. Aceasta pentru că duminica de astăzi este cunoscută și ca Duminica iertării, căci am ajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu, în Duminica lăsatului sec de brânză pentru Sfântul și Marele Post. Totodată, duminica aceasta mai este numită și Duminica izgonirii lui Adam din Rai, deoarece ne aducem aminte cum protopărinții neamului omenesc, Adam și Eva, care au fost așezați de Dumnezeu-Creatorul în Rai ca stăpâni peste toată creația, dar cu poruncă de a ține post, de a nu gusta din pomul oprit, ori tocmai pentru că nu au ascultat de această poruncă și au gustat, au fost izgoniți din Rai.”

„Sfântul și Marele Post este un urcuș duhovnicesc care să ne ducă înapoi de unde am fost izgoniți prin strămoșii noștri, un urcuș duhovnicesc spre Paradis, împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos, pentru ca, la sfârșitul călătoriei duhovnicești a Sfântului și Marelui Post, să auzim și noi, împreună cu tâlharul cel răstignit în dreapta Mântuitorului Hristos, cuvintele: «Astăzi vei fi cu Mine în Rai».”

„Această Duminică a iertării este așezată la începutul Sfântului și Marelui Post pentru ca noi să înțelegem ce importanță covârșitoare are iertarea, spre a putea fi împreună cu Dumnezeu. Domnul nostru Iisus Hristos ne învață în rugăciunea «Tatăl nostru» să spunem: «și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri». Iertarea, așadar, este piatra de temelie a vieții noastre duhovnicești. Dacă nu iertăm, nu putem să ne bucurăm de darul iertării lui Dumnezeu și punem stavilă lucrării harului Duhului Sfânt în viața noastră. Iertarea presupune o străpungere a inimii, o călcare a mândriei noastre, căci doar așa putem să iertăm pe cei care ne nedreptățesc, care ne fac rău, care pricinuiesc sminteală vieții noastre.”

„Iertarea înseamnă călcarea în picioare a mândriei, zdrobirea egoismului. Fără iertare nu putem să ne numim creștini. Dacă nu iertăm în inima noastră, nu suntem creștini adevărați, ci fățarnici, ca și ipocriții farisei din timpul Mântuitorului Iisus Hristos, ca și fariseii din toată lumea, de ieri, de azi și de mâine. Înțelegem, deci, că iertarea este o virtute fără de care nu se poate clădi nimic din punct de vedere duhovnicesc. Așa că, mai înainte de a posti, și de mâine vom începe să postim, întreaga Biserică intră în Sfântul și Marele Post, trebuie să iertăm. Iertarea este punctul de plecare al postului. Nu poți intra în post cu inima învârtoșată asupra aproapelui, supărat pe aproapele, în ceartă, în tulburare, în dezbinare cu el, pentru că, altfel, degeaba postești, neadunând niciun rod duhovnicesc în inima ta.”

„Dacă dorim să avem roade duhovnicești în Sfântul Post, trebuie nu doar să începem cu iertarea, care ne aduce în suflet pacea lui Dumnezeu, ci să căutăm ca, pe întreaga durată a călătoriei Sfântului și Marelui Post, să păstrăm pacea în sufletele noastre, pentru ca postul să fie cu adevărat roditor. A păstra pacea înseamnă să ne controlăm mișcările sufletului pe parcursul celor patruzeci de zile până la Florii și, apoi, în Săptămâna Pătimirilor Domnului nostru Iisus Hristos. Să ne înfrânăm, să ne controlăm, să căutăm să păstrăm pacea în noi ca pe rodul cel mai de preț.”

„Participarea la slujbele Sfintei Biserici ne ajută să rezistăm în lupta cu ispitele, ne asigură pacea lăuntrică și ne ocupă un timp important al zilei, nelăsându-ne să ne irosim timpul vieții acesteia în chip deșert și după lucruri nefolositoare. Rugăciunea de la biserică trebuie să o completăm cu rugăciunea personală, de acasă. Să ne rugăm mai mult, să zăbovim mai mult în prezența lui Dumnezeu, pentru ca, atunci când vin încercările și clipele grele ale vieții să putem rezista, după cuvântul Sfântului Marcu Ascetul, care ne îndeamnă: «Când îţi aduci aminte de Dumnezeu înmulţeşte rugăciunea, ca atunci când Îl vei uita Domnul să-Și aducă aminte de tine».”

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Sofronie a instalat pe Preaonoratul  Părinte Protoiereu onorar Vasile Popa ca preot paroh al parohiei Oradea-Velența II. Astfel, i s-au încredinţat Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi cheile bisericii  Nașterea Maicii Domnului din Oradea-Velența II, fiind aşezat ca preot paroh.

Preaonoratul Părinte Aurel Simion Goga, Protopopul Oradiei, Peștișului și Aleșdului, a rostit cuvântul de bun venit Chiriarhului Oradiei, adresând alese urări de ani mulți și binecuvântați Preasfințitului Părinte Sofronie, cu prilejul aniversării liturgice a primirii cerescului dar al arhieriei și a sărbătoririi zilei onomastice. Protopopul Oradiei a punctat, apoi, câteva repere din istoria bisericii și a enoriei Oradea-Velența II, subliniind dragostea și jertfelnicia preoților care au slujit de-a lungul vremii aici.

Noul paroh, Părintele Vasile Popa, a adus mulțumire Preasfintei Treimi pentru toate darurile pe care cu îmbelșugare le-a revărsat peste persoana sa și peste familia sa, mulțumind cu recunoștință Preasfințitului Părinte Sofronie pentru părinteasca purtare de grijă, pentru dragostea și prețuirea de care s-a bucurat în binecuvântata perioadă în care a slujit ca paroh la Vintere și ca protopop al Protopopiatului Tinca. Totodată, noul paroh și-a exprimat dorința continuării și dinamizării lucrării pastoral-misionare, cultural-catehetice și filantropice ce se desfășoară în această parohie, mulțumind binecredincioșilor creștini pentru frumoasa primire.

La final, Chiriarhul Oradiei a felicitat pe noul preot paroh și l-a prezentat credincioșilor, exprimându-și convingerea că experiența dobândită în slujirea de preot paroh la parohiile Cornișești, Protopopiatul Beiuș, și Vintere, Protopopiatul Tinca, dar și ca protopop al Protopopiatului Tinca va fi pusă în lucrare și va face rod bogat în cadrul parohiei Velența II din Oradea, spre mântuirea credincioșilor încredințați spre păstorire. În încheiere, Ierarhul a adresat îndemn părintesc tuturor, ca, în perioada binecuvântată a Sfântului și Marelui Post, dreptmăritorii creștini să aibă în vedere, pe lângă rugăciune și post, și milostenia, ajutorarea semenilor care sunt în suferinţă şi au nevoie de sprijin şi mângâiere.