În Duminica Sfântului Ioan Scărarul, a patra din Sfântul și Marele Post, 26 martie 2023, când în Biserică serbăm Odovania praznicului Bunei Vestiri și Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil, Episcopul Oradiei, Preasfințitul Părinte Sofronie, s-a aflat în mijlocul frumoasei comunități euharistice din Parohia Sfântul Apostol Andrei Oradea, unde a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie duminicală în sobor de preoți și diaconi.

Citirea evanghelică a adus în atenția credincioșilor două pericope, de la Sfântul Marcu (Vindecarea fiului lunatic – 9, 17-32) și de la Sfântul Matei (Fericirile – 4, 25; 5, 1-12), după care Chiriarhul locului le-a vorbit celor prezenți despre reflecțiile Părinților Bisericii care văd în Scara Raiului una dintre cele mai elocvente metafore teologale a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a cărei Bune Vestiri am prăznuit-o în urmă cu o zi, moment crucial în istoria umanității pe care îl vom omagia și în vinerea Deniei Acatistului din săptămâna a cincea a Postului Mare.

 Ierarhul Oradiei a început prin a explica teologia profundă pe care o comportă asocierea simbolică dintre Scara Raiului și Preasfânta Născătoare de Dumnezeu din cadrul Sfântului și Marelui Post. Cu toții știți că imnografii bisericești, melozii și liturgiștii o numesc pe Maica Domnului și „Scară”, Scara ce unește Cerul cu pământul. Nu întâmplător, în sâmbăta ce urmează Duminicii în care ne amintim de Scara Raiului, o cinstim, indiferent în ce zi cade, pe Maica Domnului. De ce? Pentru că există o legătură puternică cu Scara pe care noi urcăm spre Cer, întrucât Fiul lui Dumnezeu a coborât pe o „Scară” ca să vină pe pământ. Care este legătura puternică? Maica Domnului! Ea este Scara pe care Dumnezeu a coborât! Scara aceasta este cea care e mai presus decât Îngerii, cu Sacrificiul suprem al căreia noi putem să ne bucurăm de darul Învierii. Putem urca și noi pe această Scară, tocmai pentru că Dumnezeu tot pe ea a coborât la noi. A venit în mijlocul nostru, S-a făcut ca unul dintre noi, pentru ca să ne scoată pe noi din marasmul păcatelor, să ne ierte, să ne scoată din păcat, din moarte și din întuneric, și să ne ducă la Lumină, în Slava Tatălui, acolo unde este El și unde ne-a pregătit loc!

Limbajul simbolic și mistic folosit în teologhisire de către Sfinții Părinți nu are nimic de-a face cu un jargon gnostic, inaccesibil, din dorința de a cultiva ezotericul, ci este menit să exprime și să descopere tainele adânci ale lucrării harului Duhului Sfânt în lume. „Scara”, cartea în sine, are atâtea trepte câți ani a viețuit Mântuitorul pe pământ, 33. Nu trebuie să ne gândim la aspectul numerologic al problemei. Pentru că nu trecând așa, formal, treaptă peste treaptă, 33 de trepte, putem ajunge la desăvârșire! Sigur, există tot felul de filozofii în lumea aceasta; unele mai la lumină, altele mai oculte, însă niciunele nu pot garanta ceea ce oferă Dumnezeu în dar. Mântuirea. Darul lui Dumnezeu vine doar în Biserică. Acesta este Templul cel adevărat. Orice alt templu poate fi o instituție culturală, intelectuală, poate cu un anumit caracter spiritual, dar n-are nimic sfânt în el! Singurul Templu sfânt este Casa lui Dumnezeu, acolo unde Dumnezeu ni Se împărtășește ca Viață, Binecuvântare și Sfințenie, ca Merinde pe calea vieții veșnice și ajutor în urcușul nostru duhovnicesc spre Rai. Cu Dumnezeu, toate se petrec la lumina zilei, nu în întuneric, nu pe ascuns, nu dincolo de draperii, nu cu sisteme secrete și arcane, nu cu disciplină strașnică de păstrare a secretelor, deși tot ceea ce se petrece în Biserica Sa este tainic; însă e Taina Iubirii Sale, Iubirea „nebună” a lui Dumnezeu pentru om.

Concluzionând, Ierarhul a evidențiat faptul că deși mistica ortodoxă poate părea complexă și greu de înțeles, în fapt dezideratul suprem al unei vieți spirituale autentice este simplificarea și înțelegerea cât mai clară a vieții cu Dumnezeu și în Dumnezeu. Duminica de astăzi și „Scara Raiului”, chiar dacă e vorba de un urcuș duhovnicesc, chiar dacă e vorba de urcare, de un efort ascensional, este, de fapt, o pledoarie pentru simplitate! Adevăratul urcuș nu este înălțarea pe culmi, în strălucire, în glorie; pe care cine să ți-o recunoască? Oamenii? După criteriile lumești, de concurență, de bunăstare, de fericire pământească? Nu aici stă taina înțelegerii Scării, ci în simplitate. Urcușul duhovnicesc adevărat este cel lăuntric, iar acolo nu este înălțare cu mintea! Ci dimpotrivă! Coborârea minții în inimă, mânarea la adânc, coborârea în străfundul nostru. Asta înseamnă depărtare de lume, coborâre smerită, așa cum Fiul lui Dumnezeu a coborât aici, pe pământ, ceea ce în teologie numim chenoză. Adică deșertarea, dezbărarea de egoism, revenirea la simplitate pentru ca și noi să semănăm cu Dumnezeu, Cel Care este Simplu. Renunțarea la complicații, la artificiile și accesoriile de care ne înconjurăm, renunțarea la tot ceea ce este superficial; cât mai multă distanță de zgomotul lumii! Pentru ca, în liniște, în taina inimii, în rugăciune smerită, cu toate că ne adâncim cu pocăință în hăul din noi și ajungem în iadul din noi, nu ne lasă Dumnezeu să deznădăjduim! Și, paradoxal, dintr-o astfel de coborâre, dintr-o astfel de smerire a noastră, ajungem în mod tainic la înălțimea vederii lui Dumnezeu!

La finele programului liturgic, Părintele paroh Vasile Bota, vicar onorar, a rostit o alocuțiune festivă în care a mulțumit Ierarhului pentru prezența harică și învățătorească în inima comunității încredințate spre păstorire, fiecare vizită a Preasfinției Sale constituind un răstimp al așezării duhovnicești și al bucuriei întru Domnul. Ca semn al prețuirii, preotul paroh a oferit Chiriarhului o icoană cu Maica Domnului din Vladimir, Vladimirskaia, încredințându-l de dragostea și rugăciunea fără întrerupere a preoților și a bunilor credincioși din parohie.

Nu în ultimul rând, Episcopul Oradiei a mulțumit tuturor celor prezenți pentru primirea mereu călduroasă și iubitoare de care se bucură de fiecare dată când trece pragul sfântului lăcaș. De asemenea, făcând referire la originea rusească a icoanei primite în dar, Preasfințitul Părinte Sofronie a îndemnat la exersarea cât mai responsabilă a discernământului critic în momentele de cumpănă prin care trece răsăritul Europei, ba chiar întreaga lume, încercând din răsputeri „să trecem dincolo de prea multele noastre prejudecăți. Astăzi, dacă spui ceva despre o icoană făcătoare de minuni din Rusia sau despre ceva care ține de credința noastră ortodoxă și vine din acel spațiu, imediat poți fi catalogat altfel, întrucât se întâmplă ce se întâmplă din punct de vedere politic. Numai că, indiferent de nebunia unui conducător sau dictator, valorile nu sunt captive pentru un popor. Ortodoxia e sfântă și depășește granițele, iar dragostea lui Dumnezeu nu e limitată etnic și geografic; Ortodoxia nu aparține vreunui popor, ci umanității întregi, ne aparține nouă, tuturor!”

 Pr. Andi-Constantin Bacter