Evlavia și dragostea pe care dreptmăritorii creștini o manifestă față de Maica Domnului s-a arătat și în acest an, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, 15 august 2023, la Sfânta Mănăstire Izbuc, devenită un adevărat simbol al spiritualității ortodoxe de pe meleagurile bihorene, cu prilejul hramului străvechiului așezământ monahal. Bucuria duhovnicească a obștii monahale și a pelerinilor a fost sporită prin prezența și slujirea aleasă a Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei.

Aproximativ zece mii de pelerini din Bihor și din alte colțuri ale țării au pășit pragul Mănăstirii Izbuc în zilele de 14 și 15 august, venind să primească hrană duhovnicească, fiind primiți cu multă bucurie de obștea mănăstirii. Programul liturgic a început în ajunul sărbătorii, luni seara, prin oficierea, de către un sobor condus, cu binecuvântarea Chiriarhului Oradiei, de Preacuviosul Părinte Arhim. Mihail Tărău, exarh și stareț al Mănăstirii Izbuc, a slujbei de Priveghere, urmată de Prohodul Maicii Domnului, apoi procesiunea cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului la izvorul tămăduitor Izbuc, şi a continuat cu Paraclisul Maicii Domnului, Taina Sfântului Maslu, precum şi Sfânta Liturghie săvârşită la miezul nopţii.

În însăși ziua praznicului, marți, 15 august, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, împreună cu un sobor de ieromonahi, preoți, ierodiaconi și diaconi, pe altarul de vară al așezământului monahal.

Răspunsurile liturgice au fost date de corul „Solemnis” al bisericii „Nașterea Domnului” din municipiul Satu Mare, dirijat de Doamna Prof. Maria Chiș. De asemenea, interpreți de muzică populară din diferite locuri ale țării au cântat pricesne închinate sărbătorii Sfintei Marii Mari, înfrumusețând și în această manieră sărbătoarea de hram a mănăstirii, la care au luat parte și numeroase oficialități.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice, Chiriarhul Oradiei a subliniat rolul important al Maicii Domnului în istoria mântuirii neamului omenesc, ca Maica Luminii și Maica Vieții, înțelegând aceasta din Sfintele Scripturi ale Vechiului și Noului Testament și din Sfânta Tradiție a Bisericii, dar și cinstirea mare de care se bucură Preasfânta Născătoare de Dumnezeu încă din cele mai vechi timpuri, cinstire arătată și prin iconografie și imnografie. Totodată, Preasfinția Sa a adresat un îndemn pelerinilor prezenți la statornicirea în credința dreptmăritoare și la cunoașterea și apărarea tezaurului valorilor spirituale moștenite de la înaintași:

„Ne-am adunat cu toții aici și acum pentru a o serba pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, pe Maica duhovnicească a Bisericii, Maica tuturor creștinilor, Maica tuturor celor care Îl iubesc pe Fiul ei, Fiul lui Dumnezeu întrupat, la cea mai mare sărbătoare a Pururea Fecioarei, cunoscută în poporul nostru și sub numele de Sânta Maria Mare, căci Maica Domnului are mai multe sărbători dedicate în cursul anului, dar sărbătoarea Adormirii ei este, de departe, cea mai importantă, cea mai strălucitoare.”

„La Sfânta Maria Mare, noi serbând-o pe Fecioara serbăm mutarea ei de aici la Fiul ei. În Sfânta Scriptură Maica Domnului apare foarte puțin, dar ea este prezentă și în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, nu doar prin profeția celebră a lui Isaia care a vestit maternitatea Fecioarei, că «Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel» (Isaia 7, 14), adică Dumnezeu este cu noi, pe Fiul lui Dumnezeu Care venind și născându-Se din Fecioara Se face Om, deci nu doar prin profeția lui Isaia, ci, din punct de vedere simbolic, o regăsim și în alte părți din Vechiul Testament prin care se pregătește poporul lui Dumnezeu pentru venirea lui Mesia. Apoi ea apare, bineînțeles, în Scriptura Noului Testament, dar foarte discret, în special în Sfânta Evanghelie după Sfântul Evanghelist Luca, din care s-a citit și acum un fragment în care este fericită Maica Domnului pentru că L-a purtat în pântece pe Fiul lui Dumnezeu înomenit. O vedem, însă, pe Maica Domnului și la sfârșitul istoriei, în ultima carte a Sfintei Scripturi, Apocalipsa, căci ea este femeia îmbrăcată în soare cu luna la picioare și cu capul încununat de cele douăsprezece stele, după numărul celor douăsprezece seminții ale lui Israel și după numărul celor doisprezece apostoli ai Mântuitorului Hristos.”

„În vizită la verișoara ei Elisabeta fiind, plină de Duhul Sfânt, Sfânta Fecioară Maria mărturisește că va fi fericită de toate neamurile și așa este pentru că noi toți o fericim pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Și îndeosebi noi creștinii dreptmăritori o cinstim, cei care aparținem ortodoxiei credinței creștine, care am păstrat cu scumpătate tezaurul apostolic, moștenirea duhovnicească alcătuită nu doar din Sfânta Scriptură, ci și din Sfânta Tradiție, unde prezența Maicii Domnului, prin mărturiile celor care au cunoscut-o, Sfinții Apostoli și generațiile apostolice, aici incluzând bărbații apostolici care au urmat îndată după Sfinții Apostoli și primele generații creștine care au avut binecuvântarea să o vadă, să o audă, și să o întâlnească, au lăsat Bisericii tezaurul de moștenire spirituală al Sfintei Tradiții în care găsim și regăsim inspirația pentru tot ceea ce s-a dezvoltat pe parcurs în viața duhovnicească, în viața liturgică, în viața de zi cu zi a Bisericii ca prezență rugătoare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.”

„De fapt, ziua de astăzi și aceste zile, fiindcă sărbătoarea este precedată de un post de paisprezece zile, dar în special această sărbătoare și slujba acestei sărbători a Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este un adevărat rezumat al întregii învățături de credință a Bisericii. Este o lecție de teologie ortodoxă profundă oferită de Sfinții Părinți ai Bisericii în direct tuturor creștinilor care vin cu evlavie și își pregătesc duhovnicește mințile și inimile să primească în minte cuvintele imnelor și în inimă rodul rugăciunii, efectele curgătoare ale harului pentru a înțelege profunzimea de taină a teologiei ortodoxe care vorbește, care tâlcuiește despre venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu Care Se înomenește din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, vine nu ca să domnească, aidoma împăraților, deși El vine ca un Împărat, așa și este primit, vine ca să Se răstignească, să moară pentru păcatele noastre, El Cel fără de păcat, pentru ca înviind să ne dăruiască tuturor posibilitatea învierii. Desigur, prin credința în învierea Sa moștenim și noi învierea.”

„Creștinismul ortodox, cu forță, cu sacrificiu, cu renunțare de multe ori la tot, inclusiv la viață, a apărat puritatea credinței mântuitoare cu nădejdea tare în Învierea Fiului lui Dumnezeu înomenit, știind că tot cel care crede în Învierea Fiului lui Dumnezeu nu mai moare, ci se mută din moarte la viață, prin moarte spre înviere. Întreaga slujbă a sărbătorii, ca și icoanele ei, ca și tot ceea ce reprezintă sărbătoarea de astăzi este o sinteză a teologiei ortodoxe, adică a învățăturii de credință mântuitoare, de trebuință pentru noi ca să moștenim viața cea veșnică împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos și cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria.”

„Să ne ajute Bunul Dumnezeu, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, să rămânem statornici în credința înaintașilor noștri, în dreapta credință, apărând ortodoxia credinței, în special atunci când trebuie să strângem rândurile pentru a apăra valorile creștine care au alcătuit Europa, punând stavilă tăvălugului ideologiilor neomarxiste și materialiste, ferindu-ne în același timp de extremismul spiritual, dar din punct de vedere al credinței fără niciun fel de compromis, pentru ca, apărându-ne valorile, să putem transmite mai departe urmașilor noștri tezaurul pe care l-am moștenit și de care, din păcate, de multe ori, nu suntem conștienți că îl avem și, mai trist și mai rău decât atât, nici nu ni-l cunoaștem.”

„Fie ca sărbătoarea de astăzi să vă covârșească pe toți cu bucurie și cu dar sfânt și, așa cum s-a rugat vrednicul de pomenire, martir și el, fiind otrăvit de comuniști, Episcop Andrei Magieru al Aradului, care a fost arhiereu vicar aici la Oradea și care a sfințit biserica provizorie a Mănăstirii Izbuc și care s-a rugat atunci ca toți cei care vin aici la apa binefăcătoare a izvorului tămăduitor să primească, prin apa izvorului, vindecare de bolile trupești, iar prin mărturisirea păcatelor înaintea duhovnicilor, înaintea Mântuitorului Iisus Hristos, să primească iertare de păcate și dezlegare de orice legătură necurată. Și tot așa, celor care vin să își plece genunchii înaintea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, spunea Episcopul Andrei Magieru, Maica Domnului să le fie ocrotitoare, apărătoare și păzitoare.”

Ierarhul Oradiei a adresat urări de ani mulți și binecuvântați tuturor credincioaselor și credincioșilor care poartă numele Preasfintei Fecioare Maria.

În cadrul sfintei slujbe, Chiriarhul locului a hirotonit în treapta slujirii preoțești pe diaconul Ioan Pavel, pe seama bisericii Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Paraclis Episcopal, din Beiuș, Protopopiatul Beiuș, și l-a hirotesit duhovnic. La final a oficiat slujba Parastasului pentru ctitorii și binefăcătorii așezământului monahal trecuți în veșnicie.

La încheierea Sfintei Liturghii, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, exarh și stareț al Mănăstirii Izbuc, a adresat cuvânt de mulțumire Preasfințitului Părinte Sofronie pentru prezența la hramul mănăstirii, pentru dragostea și grija aleasă arătată așezământului monahal, dar și oficialităților, preoților și dreptmăritorilor creștini veniți să ia parte la sărbătoare.

La încheierea praznicului, spre a spori bucuria acestuia, obștea monahală a invitat pe toți cei de față la agapa frățească, pregătind alese preparate culinare tradiționale românești.

Pr. Cristian Rus