Deși în zilele noastre larma ideologică pare să acopere adesea glasul tainic al conștiinței, luna martie rămâne, în spațiul românesc, un timp în care viața este trăită conștient și o chemare profundă la reflecție asupra darului vieții. Nu întâmplător, în proximitatea praznicului Buna Vestire, când smeritul „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău” al Preasfintei Fecioare devine „începutul mântuirii noastre”, numeroase comunități aleg să mărturisească public valoarea vieții: de la zămislire până la sfârșitul ei firesc.

În acest cadru duhovnicesc și simbolic, sâmbătă, 28 martie 2026, în municipiul Oradea, sute de persoane s-au adunat în Piața Unirii, în fața statuii ecvestre a Regelui Ferdinand I, în apropierea istoricei Biserici cu Lună, pentru a participa la cea de-a XVI-a ediție a Marșului pentru viață. Anul acesta, evenimentul s-a desfășurat sub egida temei „Solidaritate pentru amândoi”, subliniind sprijinul necesar atât femeii aflate în criză de sarcina și pruncului nenăscut.

Atmosfera, deși încercată de o vreme rece și de o ploaie măruntă, a păstrat o notă de reculegere și solidaritate. Participarea, mai redusă decât în alți ani, a adunat mai bine de 300 de persoane – părinți, copii, voluntari și slujitori ai Bisericii –, purtând pancarte cu mesaje simple și puternice: „Merit să lupți pentru mine!”, „Salvezi o viață, salvezi o generație!” sau „Mulțumesc pentru viață!”.

Deschiderea a fost marcată de intonarea Imnului de Stat de către fanfarele reunite ale bisericilor evanghelice, urmată de rugăciuni rostite de reprezentanți ai mai multor confesiuni creștine din Bihor. În centrul evenimentului s-au aflat însă mărturiile, acele cuvinte vii care, mai mult decât orice argument abstract, ating inimile. Tânăra Beatrice Olariu a vorbit despre propria sa existență, posibilă datorită curajului mamei sale de a duce sarcina la capăt, în pofida unor diagnostice medicale rezervate. Doamna prof. dr. Mihaela Bonțea din cadrul cabinetului de planificare familială al Maternității din Oradea a mărturisit despre încercările zilnice de a încuraja tinerele să aleagă viața, evidențiind totodată importanța educației pentru sănătate și responsabilitate. De asemenae, un moment emoționant a fost oferit de Miriam Ruggiero, mamă a zece copii, venită din Italia, care a vorbit despre maternitate ca despre o succesiune de daruri neprețuite și încercări depășite prin credință și sprijin familial.

După această primă parte, desfășurată în Piața Unirii, participanții au pornit în marș, în sunetul fanfarei, pe traseul ce a străbătut centrul orașului până în Piața Mihai Viteazul, în fața Catedralei Episcopale „Învierea Domnului”. Aici, medicul obstetrician-ginecolog dr. Emanuel Cionca a vorbit despre dimensiunea profundă a profesiei sale, evocând momentele în care simte, dincolo de competența medicală, lucrarea lui Dumnezeu în deciziile cruciale ale unei mame. Discursul său a adus în prim-plan taina vieții ca dar și responsabilitate.

Cu norii care și-au istovit, parcă, concertul picurilor și au lăsat cerul să respire lumină, evenimentul s-a încheiat într-o notă senină, prin glasurile celor peste 120 de copii ai corului ciclului primar de la Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu”, dirijat de doamna prof. Ioana Roman, care au cântat pe treptele Catedralei, prefăcând spațiul într-o veritabilă icoană sonoră a inocenței și a speranței. Acest moment de curată bucurie a fost încununat de cuvântul și rugăciunea Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a rostit alocuțiunea de încheiere și imnul „Cuvine-se cu adevărat”, adunând, într-o singură respirație liturgică, mărturia și rugăciunea, și întărind, în duh de comuniune, mesajul solidarității și al responsabilității față de darul vieții:

„Aș dori să vă mulțumesc tuturor că suntem și sunteți aici, împreună! Suntem împreună pentru a celebra viața! Și așa trebuie să rămânem până la sfârșitul zilelor noastre aici, pe pământ, neuitând nicio clipă că viața de-aici este doar anticamera veșniciei. Viața de aici este o bucățică măruntă din viața veșnică ce ne-așteaptă. Dumnezeu nu ne-a lăsat în întuneric, în moarte, în păcat, în iad, ci L-a trimis pe Fiul Său, să Se facă Om pentru noi oamenii, pentru a ne salva pe noi din robia păcatului și a morții și a ne dărui Viața cea veșnică. Pentru viață suntem aici, așa cum Fecioara Maria, când a venit Îngerul să o anunțe pe ea – care nu știa de bărbat – că va naște Fiu, a răspuns «da» Vieții! Tocmai aceasta am serbat, de Buna Vestire, cu nouă luni înainte de Crăciun.

Noi, creștinii ortodocși, suntem în Postul Mare, la fel ca și ceilalți creștini care se pregătesc pentru Înviere prin Sfântul și Marele Post, iar pentru noi este săptămâna a cincea. În fiecare an, indiferent de data când se întâmplă să fie, sâmbăta din săptămâna a cincea este ziua Acatistului Bunei Vestiri.

Și pentru că suntem datori față de umila Fecioară din Nazaret, care a acceptat să se dăruiască lui Dumnezeu pentru a ni-L oferi pe Fiul lui Dumnezeu Înomenit, pe Domnul nostru Iisus Hristos, și a primit închinare de la Înger, voi încheia cu o rugăciune pe care o folosim adeseori pentru a ne arăta respectul și venerația fără seamăn pe care o avem pentru cea care a răspuns «da» Îngerului. Așa cum la occidentali, la miezul zilei este momentul în care vine Îngerul și o anunță pe Fecioara că va naște Fiu – «Angelus»–, în varianta ortodoxă mărturisim că Cel Care S-a născut din ea este Fiul lui Dumnezeu. De aceea, ea este Născătoare de Dumnezeu!

Să celebrăm viața și aici, și în veșnicie! Cu Puterea Celui Întâi-Născut din morți, Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia Se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin!”

pr. Andi-Constantin Bacter