În cea de a treia zi a Sfântului și Marelui Post, miercuri, 9 martie 2022, când Biserica noastră face pomenirea Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia și când la nivel național se serbează Ziua comemorării Deținuților Politici Anticomuniști din perioada 1944-1989, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, la biserica Parohiei Sfânta Treime din centrul Oradiei, a săvârșit slujba de parastas pentru cei care au suferit și s-au săvârșit în temnițele comuniste, alungați, prigoniți și schingiuiți de autoritățile comuniste ale acelor vremuri nu demult apuse și încă atât de proaspete în amintiri. La slujba de pomenire au participat preoți, autorități civile, foști deținuți politici, urmași ai foștilor deținuți politici, istorici și studenți.

După oficierea slujbei de pomenire, Chiriarhul a rostit un cuvânt ocazional în care a elogiat demnitatea hristică și spiritul de sacrificiu, virtuți întrupate pilduitor de deținuții politici anticomuniști, mulți dintre ei, mai mult sau mai puțin cunoscuți de noi, intrând în rândurile Sfinților și mijlocind înaintea lui Dumnezeu pacea, unitatea și comuniunea neamului nostru.

În deschiderea cuvântului, Preasfinția Sa a adus în atenția celor prezenți frumusețea și profunzimea slujbei parastasului, care ne comunică tuturor un încurajator mesaj de speranță venit de la Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, Biruitorul pașnic al întregii lumii. Slujba de pomenire făcută după rânduiala Bisericii noastre strămoșești, ai căror fii și fiice au fost și luptătorii pentru libertatea poporului nostru, este foarte frumoasă și bogată, plină de adâncimi duhovnicești și de speranță. Speranța că sacrificiul lor nu a fost în zadar și că ei, urmând cohortelor Martirilor Bisericii de la începuturi și până la sfârșitul veacurilor, au tot dreptul să primească de la Cel Care S-a jertfit pentru păcatele noastre, Hristos Domnul, cununile dreptății și ale sfințeniei. Iar finalul apoteotic, glorios, al slujbei, prin imnurile pascale, deși abia la începutul călătoriei Sfântului și Marelui Post fiind, ne amintește tuturor biruința definitivă asupra morții, întunericului și răutății a Domnului nostru Iisus Hristos,  prin Învierea Sa din morți, Cel Care este Modelul de inspirație pentru toți Martirii din toate timpurile și locurile. Da, inclusiv pentru luptătorii neamului nostru, care din cauza vitregiilor istoriei au ajuns să se jertfească pentru libertatea și apărarea ființei naționale, a valorilor strămoșești și a tot ceea ce ne constituie ca popor și cultură de sinteză în partea Europei în care Dumnezeu ne-a rânduit să trăim și unde, cu îngăduința lui Dumnezeu, în tot cursul istoriei noastre,  am ajuns în împrejurări nefaste, gata să luăm drumul bejeniei, să plecăm în surghiun sau să cădem în robia stăpânirilor străine.

Deși cercetarea istorică de astăzi scoate la iveală tot mai multe nume și fapte ale martirilor și eroilor din timpul comunismului, mulțimea și frumusețea acestor suflete nobile este indescriptibilă. Cu toate acestea, Atotștiutorul Dumnezeu cunoaște în profunzime fiecare lacrimă, picătură de sudoare sau de sânge care s-au scurs cu jertfelnicie. În timpul unor astfel de stâpâniri fără de Dumnezeu s-au ridicat cei care au murit sacrificându-se în închisori și în lagăre, în gulagul românesc, dar nu numai. Mulți au luat drumul pribegiei, plecând în exil, sfârșindu-și viața în dor stingător de suflete, dor de patrie și de țărâna strămoșească, fiind nevoiți să își așeze osemintele în pământul exilului. Pe lângă cei care au murit în închisori și ale căror morminte nu se mai cunosc sau sunt așezați în gropi comune, pe lângă cei îngropați în străinătate, sunt cei mulți care discret și în simplitate au suferit și pătimit ca niște martiri de zi cu zi, poporul cel mare și mult al lui Dumnezeu, împilat și obidit de o stăpânire care nu vroia să știe de Dumnezeu. Toți sunt acum înaintea lui Dumnezeu, rugându-se și pentru urmașii lor și pentru pacea lumii, pentru că este mare nevoie în timpurile noastre de rugăciune și de ajutor de Sus. Ajutorul de Sus vine prin rugăciunile cele bine primite ca o tămâie bine mirositoare ale tuturor celor care s-au sacrificat, așa cum îi vedem în Cartea Apocalipsei, îmbrăcați în veșminte albe, căci și le-au spălat în Sângele Mielului Care S-a jertfit pentru păcatele umanității, Domnul nostru Iisus Hristos.

 Chiriarhul locului a pus în lumină atitudinea paradoxală a celor supuși la terori, cazne, umilințe și orori inimaginabile față de asupritorii lor, iubirea milostivă și iertătoare. Ei, de dincolo, se roagă pentru noi și ne transmit un mesaj foarte puternic, foarte simplu și cât se poate de creștinesc, un mesaj pe care-l auzim dincolo de zidurile închisorilor și de dincoace de mormintele lor uitate și fără cruce la căpătâi: Nu ne răzbunați! Pentru că răzbunarea este a diavolului. A Domnului este judecata și osânda. Ceea ce trebuie noi să facem este să le cultivăm memoria, să ne rugăm și să lucrăm în așa fel încât astfel de orori să nu se mai repete. Să nu ne transformăm în călăi, căci nu aceasta ne învață Domnul nostru Iisus Hristos, să răspundem răului cu rău, ci ceea ce au pătimit ei să ne fie izvor de mai multă rugăciune și inspirație pentru faptele bune, pentru apărarea identității noastre profunde, culturale și spirituale, într-o lume tot mai uitucă și înstrăinată.

În încheiere, Episcopul Oradiei a concluzionat prin a-i îndemna pe cei prezenți la recunoștință veșnică nu doar față de cei care s-au jertfit pentru libertatea noastră, ci mai ales față de Dumnezeu, Care ne-a rânduit să trăim în aceste vremuri mai puțin tulburi, în care ne putem manifesta credința și să ne purtăm traiul zilnic încă în siguranță și bunăstare. Cu toate dificultățile prin care trece lumea, avem libertatea să ne bucurăm împreună de toate darurile lui Dumnezeu și de frumoasele sărbători. Dar ei, care au fost aruncați în temnițe, de câte ori au petrecut Paștile, Crăciunul, Rusaliile, Anul Nou, Boboteaza, Adormirea Maicii Domnului, dincolo de zăbrele, însingurați, chinuiți, batjocoriți și umiliți. De câte ori au lăcrimat încercând să se bucure de sărbătorile cele mari ale Bisericii și în loc de bucurie au primit amărăciune, cenușă și apă infestată și, nu de puține ori, în căile lor și în ceasurile lor de odihnă întâlneau tot felul de jigănii și șobolani. Totuși, dincolo de suferințele greu de închipuit, Domnul nostru Iisus Hristos a fost cu ei în chip tainic în închisori, împreună pătimind cu ei, împreună fiind batjocorit, defăimat și chinuit, schingiuit, torturat și ucis. Dar, împreună cu ei, înviază Domnul, dăruindu-ne și nouă, celor de astăzi, putere și curaj ca să mergem pe drumul frumos și luminos al demnității umane, creștinești și naționale, pe care ei au mers. Iar nouă ne rămâne să le cinstim memoria și să predăm tinerelor generații lecția lor de demnitate și curaj, pentru ca ororile din trecut să nu se repete, căci vedem că, chiar și astăzi, pericolele care bat la porțile noastre sunt aceleași.

Urmând cuvântării Ierarhului Oradiei, Părintele paroh Emilian Susan a adus alese mulțumiri Preasfinției Sale și tuturor celor prezenți pentru clipele nobile de comemorare a celor care s-au jertfit pentru demnitatea și libertatea neamului nostru.

În cele ce au urmat, istoricul Cristina Liana Pușcaș, cadru universitar, a ținut o alocuțiune festivă, manifestându-și recunoștința față de Preasfințitul Părinte Sofronie pentru emoționanta slujbă de pomenire a foștilor deținuți politici și pentru cuvântul elogios la adresa acestor eroi ai neamului nostru și chiar ai umanității. În cadrul alocuțiunii, doamna profesor a evidențiat rolul crucial pe care Biserica Ortodoxă Română l-a avut în susținerea poporului român în perioada comunistă, ierarhii și preoții Bisericii noastre având multe de pătimit, fiind stâlpi ai adevărului și ai integrității morale atât în sânul societății acelor vremuri, cât și dincolo de gratiile închisorilor. În semn de prețuire, istoricul Cristina Pușcaș a oferit Episcopului Oradiei ultimul ei volum, 101 chipuri ale suferinței în Bihorul carceral comunist.

La final, toți cei prezenți s-au deplasat în afara lăcașului de cult, în fața unei troițe ridicate în pioasa amintire a deținuților politici trecuți la cele veșnice în temnițele comuniste, pentru un moment de solemnă reculegere și omagială depunere de flori. 

În aceeași zi, Preasfințitul Părinte Sofronie a participat la vernisajul expoziției itinerante Caravana eroilor la Muzeul Orașului Oradea din Cetatea Oradea, expoziție dedicată martirilor români din temnițele comuniste, în cadrul căreia sunt prezentate diferite etape istorice ale comunizării, precum și lucruri care au aparținut foștilor deținuți politici.

Arhid. Andi Constantin Bacter