Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Nașterea Maicii Domnului prăznuită la Mănăstirea Voivozi

Nașterea Maicii Domnului prăznuită la Mănăstirea Voivozi

La praznicul Naşterii Maicii Domnului, 8 septembrie 2017, Mănăstirea Voivozi din Eparhia Oradiei, străvechi aşezământ monahal din Bihor, s-a înveşmântat în straie de sărbătoare. Clerul şi credincioșii prezenţi au fost binecuvântaţi de către Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în biserica nouă a mănăstirii, cu hramurile „Naşterea Maicii Domnului”, „Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei” şi „Sfântul Ierarh Ioan de la Râşca şi Secu”.

Chiriarhul Oradiei a fost întâmpinat de un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, precum şi de peste 1.700 de pelerini veniţi din împrejurimi, din judeţul Bihor, dar şi din alte judeţe ale ţării. Răspunsurile liturgice au fost date de către un grup de elevi şi studenţi de la Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” din Oradea şi de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman” din Oradea, dar și de corul bisericii „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” din Rășinari, județul Sibiu. La momentul chinonicului au cântat pricesne în cinstea Maicii Domnului interpreți de muzică populară din localitatea Șanț, județul Bistrița-Năsăud, Prof. Dănilă Filipoi și Prof. Viorica Rogozan împreună cu credincioși din corul parohiei Șanț.

După citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, Preasfinţitul Părinte Sofronie a vorbit celor prezenţi, în bogatul cuvânt de învăţătură rostit, despre praznicul Naşterii Maicii Domnului, prima mare sărbătoare din anul bisericesc, subliniind importanţa prezenţei Preasfintei Fecioare Maria în viaţa credincioşilor, ea fiind călăuza tuturor celor care o preacinstesc spre Împărăția cerurilor:

„Ziua de astăzi este o zi de mare sărbătoare în întreaga Biserică Ortodoxă, o zi de sărbătoare pentru toţi creştinii dreptmăritori, 8 septembrie, la o săptămână după începutul noului an bisericesc, ziua când prăznuim Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, sărbătoare cunoscută în popor sub numele de Sântă Măria Mică, a celei care este Maica Domnului nostru Iisus Hristos şi Maica duhovnicească a întregii Biserici.”

„Această mare sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria este cu ținere străveche, din cele mai vechi timpuri, din primele sute de ani de viață a Bisericii și în poporul nostru, așa cum arată numele sărbătorii, de către strămoșii noștri care mult au iubit-o pe Maica Domnului și ne-au transmis și nouă, urmașilor lor, până în ziua de astăzi, dragostea, prețuirea și evlavia față de Născătoarea de Dumnezeu.”

„Am venit astăzi cu toții în pelerinaj la străvechea vatră monahală de la Voivozi, lăsând toate la o parte, neputințe, povara anilor pentru cei mai în vârstă, lăsând joaca pentru copii, ca să ne întâlnim cu Maica Domnului. De ce? Pentru că în sufletele noastre simțim ajutorul Preasfintei Fecioare Maria, pentru că noi suntem în comuniune de rugăciune și de dragoste cu Maica Domnului, pentru că noi așa am învățat, așa am fost crescuți și așa vom rămâne: statornici în evlavia noastră, în cinstirea pe care o arătăm Preasfintei Fecioare Maria. Iar această dragoste se manifestă în mod reciproc, căci, pe de o parte, Maica Domnului ne iubește și mijlocește pentru noi, pe de altă parte, noi ne arătăm prețuirea față de Maica Domnului venind să ne întâlnim duhovnicește cu ea în locurile sfinte presărate pe fața întregului pământ ce sunt închinate Maicii Domnului.”

„Noi creștinii știm că viața pe pământ este foarte scurtă, dar dincolo, în veșnicie, ne dorim să fim împreună cu cea care se roagă pentru noi, care mijlocește pentru noi, pe care o iubim toți creștinii, depotrivă în răsărit și în apus, la miazăzi și la miazănoapte. O vedem pe Maica Domnului și o simțim ca lumină, ca și călăuză în călătoria vieții noastre pământești, căci noi în Biserică, în rânduielile slujbelor numim viața aceasta o călătorie, simbolic vedem viața ca o călătorie pe mare, dintr-un port, locul nașterii, casa părintească, până la liman, până la insula fericită, limanul mântuirii, Împărăția cerurilor.

Iar călătoria pe marea vieții noi creștinii o facem într-o corabie aleasă care este Sfânta Biserică. Corăbierul este Însuși Domnul Iisus Hristos, Care ne conduce spre limanul mântuirii. Valurile ispitelor și ale patimilor se stârnesc de multe ori ca adevărate furtuni în cursul vieții, căutând să scufunde Corabia în care ne aflăm, dar Domnul Hristos păzește Corabia, ce nu se poate scufunda. De aceea, câtă vreme suntem și rămânem în Biserică, în ispitele vieții noastre suntem ocrotiți și nu putem să ne înecăm pentru că ne salvează Însuși Domnul Iisus Hristos, în viața de taină a Bisericii. Pază ne este rugăciunea, ajutorul în rugăciune ce ne vine de la Dumnezeu, rugăciunea personală și rugăciunea comunitară, și mai ales rugăciunile sfinților și ale Maicii Domnului”

„În călătoria spirituală a vieții noastre avem nevoie de călăuze, de lumini. Îl primim pe îngerul păzitor în Taina Sfântului Botez și învățăm să îl chemăm în rugăciune. Îi avem, apoi, în ajutor pe sfinții ale căror nume le purtăm, dar mai ales o avem în ajutor pe Maica Domnului. Ea este ca un far ce ne luminează calea pe «mișcătoarele cărări», cum arăta poetul național Mihai Eminescu, un far ce ne luminează, necondiționat, prin dragostea și rugăciunea ei.”

„Fiecare pelerinaj la locurile sfinte din lumea întreagă înseamnă o repetiție generală pentru încheierea pelerinajului vieții noastre. Astfel, venim să ne întâlnim cu Dumnezeu, luminați de farul călăuzitor care este Maica Domnului, să scrutăm și orizontul ce ne-a mai rămas înainte, privind ce am lăsat înapoi, văzând cât ne mai lasă Dumnezeu înainte, pentru a-I mulțumi, pentru a-I cere ajutorul, pentru a înțelege că viața pământească nu este decât o călătorie spre veșnicie pe care o facem împreună cu sfinții lui Dumnezeu, în jurul Maicii Domnului. De aceea, o rugăm fierbinte pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să ne fie tuturor, și de acum înainte, călăuză, ajutor, acoperământ și apărare în tot pasul pe care îl facem, în toată osteneala călătoriei noastre pe marea sufletească, spre limanul Împărăției cerurilor.”

La final, Preacuviosul Părinte Protos. Chesarie Pondroş, stareţul mănăstirii, a adresat un cuvânt de mulţumire Chiriarhului Oradiei pentru prezenţa și slujirea la hram şi pentru aleasa purtare de grijă arătată faţă de aşezământul monahal de la Voivozi, dar şi tuturor ctitorilor şi binefăcătorilor mănăstirii şi tuturor pelerinilor. La încheierea praznicului, toți cei prezenți au fost poftiți la tradiționala agapă frățească oferită de mănăstire.