Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / O Duminică a credinței care învie și a răbdării care sfințește

O Duminică a credinței care învie și a răbdării care sfințește

 În Duminica în care Biserica lui Hristos rememorează minunea învierii fiicei lui Iair, 9 noiembrie 2025, la serbarea unuia dintre cei mai îndrăgiți Sfinți ai vremurilor noastre, Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina – făcătorul de minuni, Ierarhul Oradiei, Preasfințitul Părinte Sofronie, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în biserica Parohiei Tăut din Protopopiatul Tinca, serbând astfel alături de comunitatea tăuteană hramul lăcașului de cult, închinat marelui vindecător de boli din Elada.

După citirea pericopei evanghelice, a celei de-a douăzeci și patra Duminici după Pogorârea Duhului Sfânt (Luca 8, 41-56), Chiriarhul a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc prin care a îndemnat la o credință vie, capabilă să vadă dincolo de aparențele și provocările lumii, acolo unde Hristos dă fiecărui om pacea Sa și puterea de a se ridica din orice suferință:

„Dumnezeu vrea împăcarea cu noi și de aceea Își trimite Pacea Sa înspre noi, pentru a ne vindeca de toate bolile, suferințele, neputințele și, în cele din urmă, de vrăjmașul cel de pe urmă, moartea. Cum ați putut asculta din pericopa evanghelică, la minunea învierii fiicei lui Iair nu iau parte toți cei care erau acolo, care au râs, împietriți la inimă fiind, pentru că nu erau pregătiți să vadă Slava lui Dumnezeu ce strălucește în Iisus Hristos Domnul. Nu întâmplător, ca martori, pe lângă părinții fetei, mai sunt doar Petru, Iacob și Ioan – aceeași martori pe care Domnul îi ia cu Sine când urcă Muntele Taborului, să Se schimbe la Față, mai înainte de Sfintele Pătimiri, unde-Și descoperă Slava Dumnezeiască. De aceea, Domnul, după ce o înviază pe fiica lui Iair, poruncește celor prezenți, la fel ca la Schimbarea la Față, să nu spună nimic. De ce? Pentru că trebuia așteptată Minunea cea mai mare, după Moartea Sa pe Cruce: Învierea cea din morți. De aceea, Învierea fiicei lui Iair este o pregustare a Învierii lui Hristos, Începătorul învierii noastre. Puterea Învierii și credința în Înviere, încorporată prin Botez – prin moartea și învierea cu Hristos –, ne pregătește pentru împăcarea cu Tatăl Cel Ceresc, Cel Care ne oferă Pacea Sa, prin harul Său vindecător și tămăduitor.”

În partea de sfârșit a omiliei, Preasfinția Sa a încheiat cu un cuvânt de recunoștință față de harul revărsat în Biserică prin rugăciunile Sfântului Nectarie, chip al blândeții iubitoare și al răbdării jertfelnice, chemându-i pe credincioși să-și zidească viața pe temelia credinței, a dragostei și a smereniei, cele ce biruie calomnia și nedreptatea, suferința și neputința, răbdând cu pace toate încercările îngăduite de Dumnezeu.

„Între Sfinții minunați care, prin nevoința aspră și credința neclintită, s-au învrednicit de mari daruri, se numără și Sfântul Nectarie. El a trăit în veacul ce s-a scurs, iar prin viața sa aleasă și smerită, cu multe suferințe și umilințe, cu multă batjocură și calomnie, ne arată că nu trebuie să ne revoltăm niciodată. Sfântul le-a primit  pe toate, s-a retras, a stat în pustie, s-a retras la mănăstire, a pătimit și a răbdat. Și cu toate că el însuși era bolnav, prin rugăciunile sale mulți neputincioși au ajuns să se vindece. Atât de mare dar a primit de la Dumnezeu încât și după trecerea sa în Împărăția lui Dumnezeu, sfintele sale moaște să fie răspândite în toată lumea, și în părțile noastre. Și prin prezența harului în viața Sfântului Nectarie, prin rugăciunile oamenilor aflați în suferințe și boli, prin comuniunea de dragoste și împreună-rugăciune cu Sfântul Nectarie înaintea Atotputernicului Dumnezeu și cerând de la Marele Doctor al sufletelor și al trupurilor noastre vindecarea suferințelor și neputințelor noastre, minunea se petrece! Și în zilele noastre! Nu puține sunt minunile pe care Sfinții lui Dumnezeu le împlinesc, îndeosebi Sfântul Nectarie. De aceea este și atât de iubit de poporul credincios, indiferent unde s-ar afla. Sfântul Nectarie ne învață pe toți iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, dar și smerenia – calea cea mai bună către mântuire și de dobândire a păcii și binecuvântării lui Dumnezeu în viața noastră.”

La dumnezeiasca slujbă, Ierarhul meleagurilor bihorene a prohirisit întru preot pe diaconul Ciprian-Vasile Vlăduț pentru Parohia Șuncuiuș, Protopopiatul Oradea, iar pe tânărul teolog Ioan-Sebastian Florea l-a hirotonit întru diacon pe seama bisericii Parohiei Dicănești, Protopopiatul Oradea.

Încheierea programului liturgic a fost marcat de cuvântul festiv al Părintelui Călin-Ovidiu Popa, Protopopul Tincăi, iar Părintele paroh Petru-Pavel Pele a adus mulțumiri Ierarhului Oradiei pentru binecuvântarea arhierească și bucuria duhovnicească făcută enoriei cu prilejul serbării mult iubitului Sfânt Ierarh Nectarie, patronul spiritual al sfântului lăcaș.

În cele din urmă, Ierarhul a adresat un cuvânt de binecuvântare și de părintească apreciere, felicitând slujitorul și credincioșii parohiei pentru dragostea lor față de casa lui Dumnezeu, îndemnând la trăirea curată a Evangheliei și la păstrarea unității și a bucuriei de a fi împreună în Hristos, sub ocrotirea și îndrumarea discretă a Sfântului Ierarh Nectarie.

pr. Andi-Constantin Bacter