În ultima Duminică a celei dintâi luni a noului an bisericesc, cea de a nouăsprezecea după Rusalii, 29 septembrie 2024, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, i-a vizitat pe credincioșii filiei Lelești a Parohiei Buntești, Protopopiatul Beiuș, prilej cu care Ierarhul meleagurilor bihorene a oficiat slujba de sfințire a bisericii filiei cu hramul „Buna Vestire”. Deși lăcașul de închinare este aproape centenar – fiind construit între anii 1928-1929 și pictura în frescă realizată între anii 1988-1989 –, momentul târnosirii și afierosirii acestuia lui Dumnezeu a sosit acum.

După săvârșirea rânduielii sfințirii bisericii, altarului și picturii, după tipicul străvechi al Bisericii noastre Dreptmăritoare, Chiriarhul locului a ținut un cuvânt de învățătură în care a surprins caracterul istoric al celor întâmplate în această zi pentru credincioșii enoriei din Țara Beiușului, fiind o pecetluire sfințitoare a tuturor eforturilor strămoșilor fiilor satului de astăzi și un arc peste timp, peste zecile de ani care s-au scurs de la înălțarea acestui edificiu sacru, ce mărturisește aceeași credință și aceeași dragoste pentru neamul românesc.

„Astăzi am împlinit o datorie de suflet pentru memoria înaintașilor noștri care ne-au transmis tezaurul credinței strămoșești creștine ortodoxe, sfințind sfântul locaș de rugăciune închinat Bunei Vestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din filia Lelești a Parohiei Buntești. O biserică ridicată cu zeci de ani în urmă, dar care nu fusese sfințită și care, astăzi, a fost oferită lui Dumenzeu de către dumneavoastră, cei care sunteți urmașii celor care au construit-o și care v-ați îngrijit de ea și ați păstrat-o ca pe un scump odor. Dumnezeu a primit darul dumneavoastră și, începând de acum, îmbrăcând și haina sfințirii, care este Pecetea Darului Duhului Sfânt, ea este Casa lui Dumnezeu, de unde, cu și mai multă evlavie și râvnă, se vor ridica rugăciunile dumneavoastră către ceruri, unindu-se cu rugăciunea sfântă a celor mai dinainte, părinți și înaintași, care, acum, din ceruri, se bucură împreună cu noi, cu Îngerii, cu Maica Domnului și cu toți Sfinții, pentru bucuria sfințirii bisericii.

Tot ceea ce s-a săvârșit astăzi este o rânduială străveche, din primele timpuri ale Bisericii, despre care ne vorbesc primele documente, îndată după Sfintele Evanghelii și Cărțile Noului Legământ, anume în Constituțiile Apostolice, în care este descrisă rânduiala sfințirii bisericii. Rânduiala s-a transmis și s-a păstrat cu sfințenie în Biserica Ortodoxă. De asemenea, împodobirea cu chipuri sfinte care trimit la cinstirea celor ale căror chipuri sunt zugrăvite se face după o regulă foarte precisă, nu la voia întâmplării. În Tradiția noastră, nu veți vedea chipuri redate în mod naturalist, ci ceea ce vedeți sunt chipurile transfigurate ale Sfinților, inspirate din antica Tradiție a Bisericii.

Așadar, Biserica întreagă este Templul lui Dumnezeu, Chivotul lui Dumnezeu ocrotește întreaga comunitate și în Chivot este prezent Însuși Domnul Care ni Se împărtășește pentru a noastră mântuire. Toată lucrarea care s-a săvârșit are în centru sfințirea Sfântului Altar. Biserica este sfințită și la exterior, și în interior, dar punctul culminant este sfințirea Sfântului Altar, în care s-au așezat părticele din relicvele Sfinților Martiri Epictet și Astion, primii care au murit ca martiri în Dacia Pontică, în nordul Dobrogei, la Halmyrisul de odinioară. Așadar, Sfânta Masă, Sfântul Altar pe care se săvârșește Jertfa cea nesângeroasă este mormânt martiric, ba chiar mai mult decât atât. Toată rânduiala de sfințire, îmbrăcarea cu giulgiu, după spălare, legarea cu fâșii tricolore, pentru că suntem români, și pecetluirea cu ceară roșie, cu puțin efort și având în spate o catehizare suficientă, fac trimitere la Pogorârea în Mormânt a Trupului Domnului, din care Fiul lui Dumnezeu a înviat. Toate acestea înseamnă că Sfântul Altar este, tainic, și încăperea Sfântului Mormânt de la Ierusalim.

Sfântul Mormânt din Ierusalim este prezent tainic, simbolic și real, deopotrivă, în fiecare biserică sfințită. Sfântul Mormânt nu este doar mărturia morții Sale pe Cruce și a Îngropării Mântuitorului, ci este mai ales Semnul puternic al Învierii Sale. Chiar și în anii din urmă, când s-a făcut o nouă restaurare a Sfântului Mormânt, cercetători de prestigiu de pretutindeni, savanți cu înaltă pregătire de specialitate au constatat extraordinara încărcătură energetică, puterea care sălășluiește acolo, fără să mai vorbim de ceea ce creștinii știu foarte bine, fără mărturii și dovezi științifice. Câți creștini nu s-au dus în pelerinaj la Ierusalim, cu rugăciuni sfinte și cu mari dureri și suferințe? Acolo, au primit răspunsul, binecuvântarea și încurajarea pentru pelerinajul pe care cu toții îl avem de făcut aici, pe pământ, spre Împărăția cerurilor.

Noi, creștinii, nu avem obiceiul pe care îl au, de pildă, musulmanii, care au ca datorie în stâlpii credinței lor să facă un pelerinaj la Mecca. Nu toți creștinii au posibilitatea să meargă în pelerinaj la Ierusalim, dar din ceea ce am amintit adineaori se poate înțelege foarte bine că Domnul Iisus Hristos este prezent în Biserică și în viața Bisericii și în viețile noastre și în fiecare biserică în care se săvârșește Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. El, Cel mort pe Cruce și Înviat, este Cel Care transformă Sfântul Altar al bisericilor noastre în Sfântul Mormânt de la Ierusalim. Și chiar dacă nu există posibilități și nici mijloace necesare de a ajunge la Ierusalim, să nu uităm: Hristos este peste tot Același, Biserica este aceeași și creștinii se întâlnesc cu Dumnezeu la fel cum au făcut-o întotdeauna, iar pelerinajul nostru la Ierusalim, la Ierusalimul cel ceresc, este venirea la biserică, Duminică de Duminică, în Ziua Domnului, Ziua Învierii Sale din morți.”

În cele din urmă, Părintele Marian-Vasile Popa, Protopopul Beiușului, a ținut o alocuțiune festivă, iar Părintele paroh Ioan Morgovan, care îndeplinește și ascultarea de redactor al revistei „Buna Vestire” a Protopopiatului Ortodox Român Beiuș, a adresat un cuvânt de mulțumire față de Dumnezeu pentru binecuvântarea îndeplinirii lucrărilor sfințitoare, manifestându-și, totodată, recunoștința față de Episcopul locului prin care Dumnezeu a mijlocit pogorârea harului ce a înveșmântat biserica bunilor credincioși ai acestei filii.

În încheiere, Ierarhul Oradiei i-a binecuvântat și i-a felicitat pentru frumoasa zi de sărbătoare a comunității lor, nu înainte, însă, de a le vorbi despre măreția și importanța covârșitoare a oricărei biserici ce găzduiește în „foișorul de sus” al ei, în „sfânta sfintelor”, pe masa Sfântului Altar, pe Însuși Domnul Iisus Hristos Euharistic, Trupul și Sângele Său, Care face din fiecare lăcaș de închinare, oricât de mic și aparent neînsemnat, un centru al lumii.

La ieșirea din biserică, Părintele paroh Ioan Morgovan i-a prezentat Chiriarhului Oradiei casa memorială a unuia dintre preoții de seamă ai satului, Terentie Papp, o personalitate spirituală și culturală cu totul specială a acestor locuri, de la a cărui trecere la cele veșnice, anul trecut, s-au împlinit o sută de ani. Casa memorială a fost amenajată de actualul părinte paroh în perioada 2018-2021, ca un omagiu adus acestei nobile familii preoțești, a cărei origini poate fi trasată până la începuturile istoriei cunoscute a Eparhiei Oradiei, în timpul arhipăstoririi Episcopului Efrem Banianin.

pr. Andi-Constantin Bacter