În cea de a treia sâmbătă a Sfântului și Marelui Post al Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, 26 martie 2022, în ziua Odovaniei praznicului Bunei Vestiri și a pomenirii Soborului Sfântului Arhanghel Gavriil, la Catedrala Episcopală Învierea Domnului din Oradea, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie, marcând în chip liturgic și festiv aniversarea a o sută unu ani de la primirea cerescului dar al arhieriei de către primul Întâistătător al restatornicitei Episcopii Ortodoxe Române a Oradiei, Episcopul-ctitor Roman Ciorogariu, „arhiereul cu dreapta frântă”, la 13/26 martie 1921, în istoricul paraclis închinat Sfântului Mare Mucenic Gheorghe de la Mitropolia Ungrovlahiei din București, actuala Reședință Patriarhală.

După citirea cuvântului evanghelic, Ierarhul cetății orădene le-a vorbit bunilor credincioși ai Catedralei despre semnificația duhovnicească a zilei de sâmbătă, despre importanța slujbelor de pomenire și despre valoarea inestimabilă pe care o au strămoșii și înaintașii neamului nostru, mulți dintre ei fiind luminoase chipuri de sfinți și martiri ai Bisericii Ortodoxe care se roagă înaintea lui Dumnezeu pentru ajutorul și apărarea noastră, a urmașilor lor.

În debutul cuvântului de învățătură, Preasfinția Sa a explicat rațiunea pentru care în Biserica noastră sâmbăta este rânduită pomenirii celor adormiți. Și astăzi continuăm să facem pomenirea celor adormiți, așa cum este rânduiala Sfintei Biserici Strămoșești  în sâmbetele Sfântului și Marelui Post. Sâmbăta, pentru că aceasta este ziua odihnei, Sabatul pe care l-a rânduit Dumnezeu când S-a odihnit de toate ale Sale. Sabatul pentru cei care au trecut „dincolo” este simbolul odihnei întru așteptarea învierii, Ziua a șaptea, ziua de odihnă, căci așa cum Dumnezeu S-a „odihnit”, așa și omul se odihnește în ziua a șaptea în așteptarea celei de a Opta Zi, Ziua Învierii, întru așteptarea învierii. Pentru că toți cei care cred în Domnul Hristos se mută prin adormire în starea de așteptare a Întoarcerii Domnului, moartea însemnând doar un prag „dincolo”. De aceea, ne rugăm stăruitor Fiului lui Dumnezeu înomenit să dăruiască odihnă și mântuire sufletelor celor care au plecat dintre noi și să aibă milă și de noi, atât cât mai trăim pe pământ, cu nădejdea de a ne sălășlui împreună cu toți cei pe care îi iubim.  

Orice slujbă de pomenire a celor adormiți se adresează deopotrivă și celor care încă poartă lupta acestei vieți, aceste comemorări liturgice constituindu-se într-un îndemn la trezvie, pocăință și lucrarea faptelor milei trupești. Viața de aici, de pe pământ, este străbătută de foarte multe primejdii și capcane. Multe ispite pândesc la tot pasul, astfel încât cugetul nostru, foarte alunecos, lesne se pleacă spre păcat și, păcătuind omul, ajunge să se îndepărteze de Dumnezeu. Tocmai datorită stării noastre greșite avem nevoie de iertarea greșelilor, de iertarea păcatelor pe care ne-o dăruiește Dumnezeu. Pe pământ avem răstimpul necesar pocăinței, adică întoarcerii la Dumnezeu în vederea iertării păcatelor. După ce trecem, însă, de hotarul vieții de aici, rămâne doar dragostea celor de după noi, să continue rugăciunile pentru iertarea păcatelor celor plecați, ceea ce facem și noi în fiecare sâmbătă. Însă, toate aceste încercări prin care trecem prin îngăduința lui Dumnezeu, molimele și primejdia războiului, ne fac să înmulțim rugăciunea pentru pacea și liniștea lumii, să înțelegem cât suntem de păcătoși, câtă nevoie avem de Dumnezeu și să ne întoarcem la El, strălucind asupra noastră raza de speranță de la Preabunul Dumnezeu.

Chiriarhul locului a adus în atenția credincioșilor prezenți faptul că în această zi se face și pomenirea unor sfinți martiri străromâni, evidențiind jertfelnicia acestor oameni minunați, sângele lor vărsat pentru Hristos și mărturia lor temeinică devenind fundamentul de nezdruncinat pe care credința și neamul nostru s-au clădit.  În fiecare an, la 26 martie, se face pomenirea unor sfinți, strămoși ai noștri, fie romani, fie daci, fie daco-romani. Este vorba de înaintașii noștri de dinaintea venirii slavilor pe pământurile Daciei, înaintași care au murit de moarte martirică în timpul persecuțiilor dezlănțuite de împărații prigonitori ai Creștinismului. Astăzi îi prăznuim pe Sfântul preot Montanus, un nume cu rezonanță latină, care în românește a dat varianta „Muntean” sau „Munteanu”, împreună cu soția sa, Sfânta prezbiteră Maxima, tot un nume cu rezonanță romană, arătând că ei provin din poporul romanizat de la Dunăre, martirizați în vechea colonie romană a Singidunumului, orașul Belgrad de astăzi, Cetatea Albă de pe Sava și Dunăre.  Pe lângă aceștia doi, astăzi îi serbăm și pe Sfinții 26 de Martiri din Goția sau Geția, din Dacia, așadar, de la Răsăritul și Sudul Carpaților, din părțile de astăzi ale Buzăului și Vrancei, unde, prin venirea poporului migrator al goților, îndată după cucerirea romană, teritoriul a primit și numele de Goția, acolo fiind creștini încă din vremurile primare, cunoscând din istoria Bisericii prețioase mărturii ale vieții bisericești în părțile curburii Carpaților.

În finalul predicii, Preasfinția Sa a pus în atenția credincioșilor aniversarea celor o sută unu ani de la hirotonia întru arhiereu a Episcopului-ctitor Roman Ciorogariu al Oradiei, cea mai proeminentă personalitate românească din veacul trecut al acestor meleaguri bihorene. Iubiți credincioși și credincioase, ziua de astăzi, pentru noi, cei din Bihor, din Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, are și o altă însemnătate. În urmă cu o sută unu ani, la 26 martie 1921, la Sfânta Patriarhie de la București,  a fost hirotonit în treapta slujirii arhierești Episcopul-ctitor al Eparhiei noastre, Roman Ciorogariu. Motiv pentru care, astăzi, am hotărât să facem o frumoasă, discretă, sobră și solemnă sărbătoare de cinstire a memoriei vrednicului nostru înaintaș în tronul arhieresc și istoric al Eparhiei Oradiei, dimpreună cu succesorii săi care s-au mutat la Domnul. Și pentru că nu poți să desparți păstorul de poporul pe care l-a păstorit, vom face pomenirea celor adormiți și parastasul împreună. Și pentru ierarhii Oradiei, în frunte cu Episcopul de pie memorie Roman Ciorogariu, pentru preoții care au slujit și pentru credincioși, ca toți împreună, cler și popor mutați „dincolo”, să fie pomeniți în Lumina Învierii și nădejdea mântuirii!

În cadrul Sfintei Liturghii, Chiriarhul Oradiei a hirotesit întru duhovnic pe preotul Cristian Marge, slujitor la Catedrala Episcopală și medic primar neurolog. De asemenea, Preasfinția Sa a oferit hirotesia de iconom-stavrofor Părintelui Dorel-Gheorghe Varga, preot paroh la Parohia Beiuș IV, și Părintelui Traian Blaj, preot paroh la Parohia Nimăiești, Protopopiatul Beiuș.

Îndată după sfârșitul dumnezeieștii slujbe, Preasfinția Sa a săvârșit Parastasul de obște, după străvechea rânduială a sâmbetelor morților, pomenindu-i în chip special pe Patriarhii Bisericii Ortodoxe Române, pe Întâistătătorii renăscutei Episcopii Ortodoxe Române a Oradiei, în frunte cu începătorul și ctitorul acesteia, Episcopul Roman Ciorogariu, pe Regii României, pe toți ctitorii, binefăcătorii și slujitorii sfintelor lăcașuri de cult ale Bisericii noastre Dreptmăritoare, precum și pe toți cei care au trecut la Domnul în anii din urmă, din pricina molimelor și a războaielor, dar și pe toți credincioșii adormiți amintiți în toate pomelnicele de la Catedrală, pe care ierarhul Oradiei le-a citit personal.

În cele ce au urmat, cu ocazia festivă și solemnă a împlinirii celor o sută unu ani de la istoricul moment al hirotoniei întru arhiereu a bunului și providențialului Arhipăstor Roman Ciorogariu, numit cu mult drag „Uncheașul” de către cei apropiați ai săi, Preasfințitul Părinte Sofronie, cel de al șaselea Întâistătător al Eparhiei Oradiei Mari, a oficiat ceremonia de înmânare a celei mai înalte distincții eparhiale pentru clerici, Ordinul Episcop Roman Ciorogariu pentru clerici, unui număr de nouă preoți din cuprinsul celor patru protopopiate ale Eparhiei: Părintelui Ioan-Nat Balint, protopop onorific al Beiușului și ctitor de biserici și mănăstiri, Părintelui Vasile Popa, protopop onorific al Tincăi și ctitorul bisericii ortodoxe din Vintere, Părintelui Gheorghe-Dorel Varga, secretar onorific al Protopopiatului Beiuș și ctitorul bisericii Înălțarea Domnului din Beiuș, Părintelui Ioan Bala, ctitorul bisericii Sfinții Trei Ierarhi din Oradea, Părintelui Vasile Bicăzan, ctitorul bisericii Sfântul Duh Mângâietorul din Oradea, Părintelui Gheorghe Tal, ctitorul bisericii Sfânta Treime din Ștei, Părintelui Traian Blaj, ctitorul bisericii Sfinții Apostoli din Nimăiești, Părintelui Cornel Clop, ctitorul bisericii Înălțarea Domnului din Răbăgani, Părintelui Origen Sabău, protopop onorific al Dobrițânului și Bihorului Unguresc. În acest cadru special, Preasfinția Sa le-a mulțumit și i-a felicitat pentru pilduitoarea activitate pastorală, misionară, socială, administrativă și gospodărească pe care au desfășurat-o și o desfășoară în ogorul Bisericii, spre folosul duhovnicesc al poporului lui Dumnezeu din acest colț de țară și de lume.

Arhid. Andi Constantin Bacter