În cea dintâi zi a Noului An civil, 1 ianuarie 2025, de Sărbătoarea Împărătească a Tăierii împrejur după trup a Domnului nostru Iisus Hristos și prăznuirea Marelui și Sfântului Arhiepiscop Vasile al Cezareei Capadociei dimpreună cu Sfânta sa mamă Emilia, Preasfințitul Părinte Sofronie, Chiriarhul meleagurilor bihorene, a slujit Dumnezeiasca Liturghie în biserica de enorie a Parohiei Beiuș I, alături de un sobor de preoți și diaconi.

După parcurgerea liturgică a pasajului evanghelic rânduit (Luca 2, 20-21; 40-52) a urmat predica Episcopului Oradiei, care a tâlcuit pentru credincioșii prezenți profundele înțelesuri dogmatice ale sărbătorii de astăzi, evidențiind adevărul fundamental al credinței creștine: Dumnezeirea și umanitatea lui Hristos, Care prin Sacrificiul și Învierea Sa ne deschide calea spre mântuire. Ziua a Opta, ca simbol al Învierii și al Noii Creații, ne invită să medităm la pregătirea spirituală necesară întâlnirii cu Dreptul Judecător, motiv pentru care, la început de an, suntem chemați să facem, cu prioritate, un bilanț al sufletului, iar nu doar socoteli contabile și promisiuni mundane.

În incipitul cuvântării omiletice, Ierarhul a făcut referire la textul paulin (Coloseni 2, 8-12) evocat la Sfânta Liturghie, fragment ce comportă un caracter dogmatic și defensiv, învățând Adevărul despre Dumnezeirea și umanitatea lui Hristos și punându-i la „adăpost duhovnicesc” pe cei credincioși, departe de nenumăratele alternative pe care le oferă lumea la Adevăr. Sărbătoarea de astăzi ne întărește înțelegerea că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Care Se face Om, Își ia firea omenească. În El „locuiește trupește toată deplinătatea Dumnezeirii” – cum ați auzit în foarte puternicul cuvânt de învățătură dogmatic, teologic, al Sfântului Apostol Pavel, scris către creștinii din Colose. El este Om Adevărat și Dumnezeu Adevărat. Și, așa cum i-a avertizat pe coloseni, ne avertizează și pe noi, astăzi, să nu ne pierdem mintea și să nu ne lăsăm vrăjiți și seduși de filozofiile și înțelepciunile părute ale lumii, de tot felul de vrăji și magii, de ideologii și învățături mincinoase care bântuie prin lume, promițând cerul și pământul, cucerirea cosmosului, prelungirea vieții și paradisul terestru. Așa ceva este străin de Duhul lui Hristos și se înscrie în ceea ce a căutat să spargă unitatea Bisericii, al cărei Cap este Hristos, anume lucrarea duhurilor care îndeamnă la schismă și erezie; împotriva cărora, de altfel, s-a luptat și Marele Sfânt Vasile, pe care îl pomenim tot astăzi. Așadar, invitația este și către noi, să nu ne lăsăm seduși, ispitiți, tentați de propunerile lumii, care n-are nimic în comun cu ceea ce ne învață Hristos și ceea ce ne dăruiește Tatăl Cel Ceresc prin Hristos-Domnul, Fiul Său.

Praznicul de astăzi constituie și un prilej de a medita asupra îndelungatului și complexului proces de pregătire a întregii umanități, căzute prin păcatul adamic, pregătire căreia S-a supus Însuși Domnul Hristos, trecând prin umbra Legii pentru a aduce Lumina Noului Legământ. Dumnezeu nu rămâne indiferent față de umanitatea căzută și Îl trimite pe Fiul Său în lume. Însă, până atunci, Dumnezeu pregătește lumea pentru Venirea lui Mesia. Pregătirea se face prin toți urmașii lui Adam, parcurgând multiple etape premergătoare și alegând din rândul omenirii un popor. În acest popor, prin Moise, Dumnezeu dă Legea care duce spre Hristos. Legea, însă, este dură, are prescripții grele. Iar una dintre prescripții cere ca toți cei de parte bărbătească, în a opta zi de la naștere, să primească în trupul lor o jertfă sângeroasă, o parte a trupului să fie tăiată – în mod chirurgical, desigur, în înțelesul actual al termenului. Nu este întâmplătoare alegerea zilei a opta, pentru că Dumnezeu a creat lumea în șase zile, iar în a șaptea S-a odihnit. Și pentru că lumea a cunoscut stricăciunea prin căderea lui Adam,  este nevoie ca Dumnezeu să repare greșeala omului, care, liber, a ales greșit, așa cum au ales și Îngerii, însă aceștia, pentru că sunt duhuri care s-au revoltat împotriva lui Dumnezeu, nu mai pot să se întoarcă din greșeala lor. Omul se poate îndrepta, însă pentru aceasta trebuia să intervină Dumnezeu. Și, pentru Intervenție, Dumnezeu îl pregătește pe om, căci Dumnezeu Se face Om. Intervenția se desăvârșește în Ziua cea de a Opta – a Opta Zi a Creației, Ziua veșniciei, Ziua de Apoi. În a opta zi se face tăierea împrejur, astfel, o jertfă în trup, pentru că prin trup a intrat păcatul în lume, așa cum și moartea la trup merge. Prin urmare, toate sacrificiile umane din Vechiul Legământ și sacrificiul celei de a opta zi sunt pregătiri pentru Marele Sacrificiu, pentru Noua Lege. Legea lui Hristos ne arată Legea Sacrificiului de bunăvoie, urmat de Învierea cea de a treia zi, cea care ne deschide drumul spre propria înviere și ne pregătește Ziua cea Mare a Învierii, Ziua a Opta. Când înviază Domnul? În zorii zilei celei dintâi a săptămânii, care devine Ziua Domnului – „Dies Domini”, în latină, de unde avem, în românește, cuvântul „Duminică”. Duminica este Ziua a Opta, Ziua Învierii, Ziua Noii Creații. Aceasta este Ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea, Ziua Învierii.

În fine, Preasfinția Sa a vorbit despre concluziile, socotelile și bilanțurile pe care oamenii și le fac în prima zi a anului civil, îndeosebi cu privire la cele ale lumii, însă substratul acestui reflex salutar este unul profund creștin, duhovnicesc, cea de a opta zi de la Nașterea Domnului făcând trimitere subtilă la Ziua Învierii Domnului, dar și la Ziua Învierii de obște, Ziua de Apoi a Judecății celei înfricoșătoare. Ziua a Opta, a Tăierii împrejur a Domnului, este Anunțul cel mare pentru Ziua Învierii, pentru Marea Zi a Domnului, când vine Hristos Domnul ca Drept Judecător, să ne primim toți plata pentru binele sau răul făcut, pentru cât bine am făcut aici aproapelui – în care Se află Hristos – sau pentru cum sau cât de mult ne-am înjosit unii pe alții, ne-am defăimat, ne-am tulburat, ne-am războit între noi sau am căutat să ne dominăm unii pe alții. Ziua a Opta este și Ziua cea Mare a Judecății, Ziua în care Îl vedem pe Hristos pe Tron. În fiecare an, Sărbătoarea celei de a Opta Zi a Nașterii după Trup a Domnului este o repetiție generală pentru Învierea cea de obște, o pregătire pentru Întâlnirea față către față cu Dreptul Judecător. De aceea, la început de an se fac bilanțuri. Dar oamenii s-au înstrăinat de Dumnezeu și nu mai înțeleg că adevăratul „bilanț” îl primim abia după ce închidem ochii – un prim „bilanț” – și, apoi, cel mare, la sfârșit. Dar din ceea ce adunăm, ceea ce s-a întâmplat în anul care a trecut, vedem cu ce speranțe intrăm în anul ce vine. Noi, însă, creștinii, avem datoria să vedem, de fapt, ce am făcut cu sufletul nostru în anul precedent. Ne-am îngrijit mai mult de trup? De bunăstarea materială, de huzur, de plăcerile egoiste? Sau am stat la dispoziția aproapelui? Pentru că, știți, la Judecată, vom fi împărțiți după dreptarul Domnului: „am fost flămând și Mi-ați dat să mănânc; însetat, și Mi-ați dat să beau; gol, și M-ați îmbrăcat; în temniță, și M-ați cercetat; bolnav și dosădit...”. Am fost sau n-am fost acolo? Iar speranța pentru noul an nu trebuie să se transforme în mulțimea conturilor în bancă, a proprietăților, a averilor, pe care nu le ducem când plecăm de aici. Speranța să fie în ce facem pentru sufletul nostru, pentru ca să ne îndreptăm, să fim mai buni, mai omenoși, înțelegând că, pentru a ajunge la Lumină, nu poți să scapi de sacrificii. Nu prosperitatea și bunăstarea, aici, îți asigură fericirea veșnică, ci pacea inimii, liniștea sufletului. Și acestea vin doar prin rugăciune, în întâlnirea cu Hristos. Și fiecare în chilia inimii lui, dar și toți, împreună, în unitate, în Sfânta Biserică, în jurul Sfântului Potir, împreună cu Hristos, în Hristos, prin Hristos, spre Tatăl Cel Ceresc.  

La încheierea programului liturgic, Părintele paroh Marian-Vasile Popa, Protopopul Beiușului, a ținut un cuvânt sărbătoresc, mulțumind Ierarhului Oradiei pentru bucuria duhovnicească de a-l avea în orașul Beiuș în cea dintâi zi a Noului An civil și, cu atât mai onorant, în mijlocul enoriei încredințate spre păstorire. Nu în ultimul rând, Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei a rostit un cuvânt de binecuvântare, adresând calde urări de bine și dorind tuturor celor prezenți să aibă parte de un An Nou binecuvântat, întru purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a Maicii Preasfinte și a tuturor Sfinților Săi.

 pr. Andi-Constantin Bacter