Părintele Ioan Şugar, Protopopul Marghitei a fost înmormântat
Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din oraşul Marghita, de proporţiile unei catedrale, a fost neîncăpătoare pentru mulţimea de preoţi şi dreptmăritori creştini, oficialităţi locale, judeţene şi centrale, veniţi să aducă florile recunoştinţei şi neuitării şi să înalţe rugăciuni pentru odihna sufletului celui care a fost, până la trecerea sa la cele veşnice, petrecută în ziua de Duminică, 24 mai 2015, după o scurtă, dar grea suferinţă, preot paroh al Parohiei Marghita II şi Protopop al Marghitei, vrednicul şi jertfelnicul Părinte Ioan Şugar.
În dimineaţa zilei de marţi, 26 mai 2015, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în paraclisul de la demisolul bisericii „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Marghita un sobor de preoţi din cadrul Protopopiatului Marghita a săvârşit Sfânta Liturghie.
Apoi, de la ora 14, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, înconjurat de un sobor de 150 de preoţi şi diaconi din Eparhia Oradiei, dar şi din alte eparhii, Arhiepiscopia Timişoarei, Arhiepiscopia Aradului, Episcopia Maramureşului şi Sătmarului şi Episcopia Sălajului, a oficiat slujba de înmormântare a Părintelui Ioan Şugar în biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, ce a fost zidită în ultimii ani prin grija, osteneala şi jertfa Părintelui Ioan, cu sprijinul bunilor credincioşi ai Parohiei Marghita II.
La finalul slujbei, Preasfinţitul Părinte Sofronie al Oradiei a rostit un cuvânt de învăţătură în care a conturat personalitatea luminoasă a Părintelui Protopop Ioan Şugar, aducând mângâiere şi speranţă familiei îndoliate şi bunilor credincioşi ai parohiei Marghita II:
„Vestea plecării din lumea aceasta a Părintelui Protopop Ioan Şugar a venit pentru noi toţi pe nepregătite, foarte repede, într-un chip neaşteptat şi tocmai pentru aceasta, pentru că prea repede se desparte de noi şi de lumea în care trăit, a slujit şi s-a jertfit, am fost cu toţii cuprinşi de întristare. Dar o întristare plină de nădejde, pentru că pleacă dintre noi un ales slujitor al Domnului care în toată viaţa sa de vrednic şi jertfelnic slujitor al lui Hristos a propovăduit atâtor oameni Învierea Mântuitorului Iisus Hristos şi nădejdea în viaţa cea veşnică.”
„Am fi aşteptat, cu toţii, ca prima slujbă care să se ţină în această adevărată catedrală din Marghita, închinată Sfintei Cuvioase Parascheva, să fie o slujbă de Înviere. Dumnezeu, în înţelepciunea Sa cea nepătrunsă, a rânduit, însă, ca cea dintâi slujbă care să se facă aici, în biserica mare, propriu-zisă, pentru că jos, în paraclisul de la demisol, la cererea Părintelui Protopop Ioan şi cu binecuvântarea noastră, demult se săvârşesc sfintele slujbe, aşadar cea dintâi slujbă aici să fie pentru omul, pentru preotul, pentru fratele nostru în slujire, în credinţă şi în mărturisire, la plecarea sa spre veşnicie. Atât de mult s-a jertfit Părintele Protopop Ioan Şugar pentru această biserică şi atât de mult i-a dăruit lui Dumnezeu din sănătatea sa şi anii săi, pentru biserica în care ne aflăm, încât aici, la catedrala din Marghita, rânduiala slujbelor era una de catedrală, mănăstirească, de când s-a deschis biserica.”
„Dar, cu toate că am participat şi suntem cu toţii martorii unei slujbe de înmormântare, ea s-a încheiat cu imnul Învierii: «Hristos a înviat morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le». Acest adevăr sfânt al credinţei noastre creştine l-a mărturisit şi Părintele Protopop Ioan până la sfârşitul vieţii sale. Deşi este o slujbă de înmormântare, prin credinţa Părintelui Ioan, aceeaşi ca şi a noastră, prin credinţa noastră a tuturor, ea devine o slujbă de înviere.”
„Plecarea sa dintre noi lasă un mare gol, pentru familia sa, pentru credincioşii săi, dar şi pentru toţi cei care l-am cunoscut şi suntem aici de faţă. Un om cumsecade, un om bun şi cuminte, un om harnic şi ascultător, un om răbdător şi îndelung răbdător, care găsea doar cuvinte bune despre ceilalţi. A suferit mult, a răbdat mult, a slujit exemplar. Pleacă dintre noi un slujitor jertfelnic, devotat, dăruit total misiunii sale şi care, împreună cu dumneavoastră, iubiţii săi credincioşi şi fiii noştri duhovniceşti, a trudit mult la înălţarea acestei biserici. Un om de o mare bunătate, un om de o frumuseţe lăuntrică cu adevărat rară şi, mai ales, un preot în stare de mucenicie, de jertfă, pentru Biserica lui Hristos, căreia a ales, încă din tinereţe, să-i slujească.”
„Amintirea sa o vom păstra ca pe o candelă frumoasă, luminoasă, aprinsă, care ne va însoţi şi ne va însenina pe toţi în momentele de încercare, iar prezenţa atâtor slujitori, din eparhia noastră şi din eparhiile vecine, care au fost colegi cu părintele, prezenţa preoţimii din Protopopiatul Marghita şi a preoţimii din întreaga Eparhie a Oradiei şi, mai ales, podoaba Bisericii, voi, iubiţi credincioşi, care aţi umplut catedrala din Marghita ca la o slujbă de Înviere, toate acestea sunt pentru sufletul său, care este împreună cu noi, prilej de mângâiere, de împăcare, de despărţire împlinită.”
În şirul cuvântărilor, Părintele Dorel Octavian Rus, Protopopul Oradiei, Peştişului şi Aleşdului, a făcut o prezentare, pe scurt, a vieţii şi activităţii Părintelui Ioan Şugar pe parcursul celor 59 de ani cât i-a rânduit Bunul Dumnezeu să trăiască pe pământ.
Părintele Petru Sabo de la biserica „Naşterea Maicii Domnului” din Satu Mare, Eparhia Maramureşului şi Sătmarului, coleg şi prieten apropiat al celui adormit, a dat glas mesajelor de condoleanţe ale preoţilor colegi de studii cu Părintele Ioan Şugar şi ale dreptmăritorilor creştini din parohia Marghita II, credincioşi care care au dorit să îşi arate, astfel, iubirea, cinstirea şi recunoştinţa pentru cel care le-a fost părinte duhovnicesc.
În încheiere, Preasfinţitul Părinte Sofronie al Oradiei a transmis mesajul de condoleanţe din partea Înaltpreasfinţitului Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului pentru familia îndoliată şi pentru bunii credincioşi ai parohiei Marghita II.
Sicriul cu trupul neînsufleţit al Părintelui Ioan Şugar a fost, apoi, luat şi purtat pe braţe de preoţi în procesiunea de înconjurare a bisericii, după care, la demisol, a fost aşezat spre odihnă în cripta sfântului lăcaş.
Părintele Protopop Ioan Şugar s-a născut în ziua de 22 octombrie 1955 în localitatea Medieşul Aurit, judeţul Satu-Mare, din părinţi buni credincioşi ai Bisericii dreptmăritoare, Maria şi Ştefan Şugar.
A absolvit clasele I-VIII în satul natal, după care, între anii 1970-1975 a urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox din Caransebeş. Dupa efectuarea stagiului militar, în cadrul detaşamentului de vânători de munte din oraşul Sfântu Gheorghe, a urmat cursurile Institutului Teologic Ortodox de grad Universitar de la Sibiu, între anii 1976-1980.
În anul 1980 s-a căsătorit cu tânăra Rodica, Dumnezeu binecuvântându-i cu doi copii, Ioana şi Ioan, şi cu patru nepoţi: Ioan, Andrei, Iulia şi Matei.
A fost hirotonit preot, în 1980, de către vrednicul de pomenire Episcop Vasile Coman al Oradiei. A slujit cu dăruire în parohia Portiţa de lângă Carei, judeţul Satu Mare, în perioada 1980-1983, apoi în parohia Săcuieni, între anii 1983-2000, iar din anul 2000 a devenit preot paroh al Parohiei Marghita II, unde a slujit şi s-a jertfit pentru construirea bisericii parohiale cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”.
A activat ca secretar protopopesc la Protopopiatul Marghita, între anii 1995-2007, iar din luna mai a anului 2007 a fost numit de către Preasfinţitul Părinte Episcop Sofronie al Oradiei ca Protopop al Marghitei, împlinind cu râvnă şi responsabilitate această ascultare până la trecerea sa la cele veşnice.
Veşnica lui pomenire, vrednică de amintire, în veci să fie pomenirea lui!