De o bună bucată de vreme, data de 9 noiembrie a devenit una dintre cele mai așteptate de credincioșii Bisericii Ortodoxe, pentru a aduce cu lacrimi pline de recunoștință mulțumire Sfântului Ierarh Nectarie al Pentapolei, marele taumaturg din Eghina, care neobosit mijlocește înaintea Preasfintei Treimi, aducând tămăduire și mângâiere sufletească tuturor celor care-i cer cu credință ajutorul, fiind o prezență vie în viețile celor aflați în suferință. Deși un sfânt ierarh contemporan și de neam grec, numeroase biserici din țara noastră îl au ca ocrotitor pe smeritul și mult-pătimitorul Sfânt Nectarie, mare făcător de minuni, evlavia clerului și poporului dreptmăritor făcând imperioasă dorința de a închina lăcașuri de cult întru sfânta sa pomenire.

Și anul acesta, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, la prăznuirea Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina, 9 noiembrie 2022, a slujit Dumnezeiasca Liturghie într-o astfel de biserică, în Parohia Băile Felix din Protopopiatul Oradea, care, alături de hramul Schimbării la Față a Domnului și al Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, îl are și pe Sfântul Nectarie ca protector, fiind prilej de aleasă bucurie duhovnicească pentru credincioșii comunității parohiale.

După lectura textului evanghelic, Ierarhul cetății Oradiei le-a vorbit celor prezenți despre viața impresionantă a Sfântului Ierarh Nectarie, în care cele două coordonate esențiale ale vieții sale, iubirea milostivă și suferința jertfelnică, l-au condus la sfințenia de care acum se bucură nu doar el, ci întreaga Biserică a lui Hristos.

În debutul predicii, Preasfinția Sa a descris viața Sfântului Ierarh Nectarie ca o lecție magistrală pentru toți credincioșii care-i vor cerceta viața, din care învățăm care este sensul și valoarea suferinței în viețile noastre. Mare dar a făcut Dumnezeu Bisericii prin Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, Mare Făcător de minuni, cel care mijlocește Bisericii și cere vindecare pentru cei bolnavi. Darul Sfântului Nectarie, vindecarea de boli pentru toți cei care cer cu credință ajutorul lui Dumnezeu, este unul prețios pentru viața noastră! În viața Sfântului Nectarie s-a vădit lucrarea sfântă a Duhului lui Dumnezeu, prin care am învățat de ce este necesară suferința, aici, pe pământ. Pentru moștenirea vieții celei veșnice. Căci, dragii mei, numai prin suferință, prin încercări, prin dureri, prin cruce, prin răstignire, ajungem la Lumina Învierii. Suferința este cea care a marcat viața Sfântului Nectarie, viața întreagă fiindu-i pusă sub semnul suferinței, al încercărilor, al necazurilor, al nedreptăților, al răutăților de tot felul. Iar acum, moștenitor al vieții celei veșnice fiind, Dumnezeu l-a învrednicit să poată mijloci pentru noi, să se poată ruga pentru noi ca să ne vindecăm și să aflăm alinare.

Chiriarhul locului a evidențiat faptul că trecerea omului prin focurile suferinței și ale necazurilor face ca perspectiva asupra vieții să fie una lămurită și purificată de orice dubiu și reticență în ceea ce privește rostul acestei vieți, subtilități pe care Sfântul Nectarie le-a înțeles, asumându-le pe deplin. Dacă El, Domnul, a pătimit, înțelegem de ce și Biserica este în stare de răstignire și suferă, la fel cum și fiecare creștin, aici, în viață, trebuie să treacă prin suferință pentru a ajunge la mărirea fiilor lui Dumnezeu, prin lucrarea harului Duhului Sfânt. Pentru că, într-o lume a minciunii, nu poți să ajungi să cunoști Adevărul, Care este Dumnezeu, fără suferință! Nu poți să ajungi la Adevăr, decât dacă suferi! Și da, pentru Adevăr merită să suferi! În răbdare și cu bucurie, așa cum le scrie Sfântul Apostol Pavel colosenilor, cum am auzit, lăudându-i pentru credința și răbdarea lor, pentru bucuria pe care le-o pune la inimă, adică starea în care răbdarea lor să se întărească. El, Pavel, care atât de bine a înțeles Taina Bisericii, îi scrie ucenicului iubit, Timotei, în cuvântările de despărțire, cât de mult a suferit pentru Hristos. Pe toate le-a primit cu bucurie, înțelegând că numai așa poți să Îi slujești lui Hristos și poți să faci transparentă dragostea Lui și înțelegând, în acest fel, că prin cruce, prin suferințe, umilințe și necazuri de tot felul, lumea cea rea poate să fie biruită și stăpânirea minciunii risipită, iar Domnul Adevărului să stăpânească peste viețile noastre! Nu în minciuni și închipuiri, nu în comodități și slavă trecătoare și perfidă de la oameni, care urmează sfaturile prințului întunericului, ci prin suferința renunțării la egoism și îmbrăcarea în giulgiul suferinței, care se preface în haina cea albă a învierii, ca în Sângele Mielului să ne spălăm păcatele. De aceea a și venit, nu ca să ne judece, ci ca să ne curățească, să ne purifice și să șteargă orice urmă de boală, de întinăciune și spurcăciune din viața noastră, pentru a ne duce la mărirea și splendoarea libertății în Dumnezeu!

Prin purtarea unei existențe puse adesea sub egida travaliului și a îndelungatei răbdări, Sfântul Nectarie a acceptat de bună voie să facă pelerinajul acestei vieți urmând calea cea strâmtă și anevoioasă, ajungând în acest fel la asemănarea cu Cel profețit ca Rob al Domnului, fără mărire și fără chip, Domnul Iisus Hristos, „cu a Cărui rană, noi toți ne-am vindecat”. Pentru fiecare dintre noi a înviat Hristos, ca să înțelegem cât de mult ne iubește Dumnezeu! Iubirea aceasta au înțeles-o toți Sfinții, și Marele Pavel și Sfântul Nectarie. De aceea, dintr-o viață de suferințe și de umilințe, clevetit, umilit, osândit, defăimat, dat jos din scaunul episcopal, trimis departe de turma ce i-a fost încredințată spre păstorire, se retrage într-o insulă, unde devine lumină și aduce Lumina lui Hristos, întemeind o mănăstire de călugărițe, slava Ortodoxiei din toate părțile lumii. De aici, sfintele sale moaște sunt distribuite ca ajutor prețios și dovadă a prezenței harului Duhului Sfânt pentru toate laturile Creștinătății Ortodoxe, iubitoare de Dumnezeu și mult pătimitoare. Aceasta a înțeles-o Sfântul Nectarie, cât de mult îl iubește Hristos! Și de aceea atât de mult L-a iubit și el pe Hristos, încât a suportat cu răbdare, cu blândețe, fără să se răzvrătească și să cârtească, toate încercările, toată batjocura și s-a învrednicit să fie vas de cinste al lucrării harului Duhului Sfânt.

Înțelegerea acestor nuanțe fine ale vieții trăite întru Hristos îl face pe om să guste și să experieze din plin cele mai râvnite valori spre care tinde omul, dragostea și libertatea. Iubindu-L pe Dumnezeu, învățăm cum putem să ajungem la adevărata libertate, despre care vorbea marele Episcop al Hiponei din Africa, Fericitul Augustin: „iubește și fă ce vrei”. Ce înseamnă aceasta? Că poți face orice după bunul plac? Nu! Ci atunci când Îl iubești cu adevărat pe Dumnezeu, înțelegând cât de mult te iubește Dumnezeu pe tine, nu poți să vrei altceva decât să împlinești voia lui Dumnezeu! Ceea ce înseamnă că iubirea adevărată se conjugă cu responsabilitatea. Da, suntem răspunzători unii pentru alții. De aceea, trebuie să ne rugăm unii pentru alții, să suferim împreună cu cei bolnavi, să fim alături de cei singuri și părăsiți, să fim haină și adăpost pentru cel gol, lipsit și flămând. Să fim casă pentru cel refugiat, așa cum Dumnezeu Însuși, în viața aceasta înomenindu-Se, S-a înstrăinat și exilat pentru ca pe noi, cei înstrăinați de Casa Tatălui, să ne aducă înapoi în Patria cea adevărată, cea cerească.

În fine, Ierarhul a concluzionat că întoarcerea noastră „acasă”, la Dumnezeu, se poate face încă din lumea aceasta, pregustând, nedeplin totuși, Împărăția lui Dumnezeu la răstimpul binecuvântat al Dumnezeieștii Liturghii. Patria cea adevărată nu o găsim aici, pe pământ, căci și acesta va trece, ci Cerul este patria noastră! Pentru că Dumnezeu toate le va face noi! Cer Nou și Pământ Nou! Și Creația aceasta nouă, în Împărăția lui Dumnezeu, deja se lucrează și e prezentă aici, în lume, prin Împărăția cerurilor care a venit deja, aici, la Sfânta Liturghie, și totuși nu încă. Înțelegem, de aceea, că cea mai frumoasă modalitate de a-l cinsti pe Sfântul Nectarie, ca și pe toți Sfinții, este să fim împreună în Împărăția cerurilor de pe pământ, adică la Sfânta Liturghie, mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru toate, iar astăzi, mai ales, pentru darul făcut poporului Său în vremurile din urmă, prin Sfântul Nectarie și toți Sfinții care se roagă împreună cu noi.

La sfârșitul programului liturgic, Părintele Aurel-Simion Goga, Protopopul Oradiei, a rostit un cuvânt festiv, mulțumind Chiriarhului locului pentru frumoasa și ziditoarea slujire arhierească, un moment de înălțare sufletească menit să apropie poporul binecredincios și mai mult de Dumnezeu și Sfinții Săi. În continuare, Părintele paroh Vasile-Marius Bara a adresat mulțumiri Episcopului Oradiei pentru bucuria de a fi împreună, în sfântă rugăciune, la vremea prăznuirii marelui taumaturg și ocrotitor al bisericii, în semn de scumpă și nepământească iubire față de cel care mijlocește înaintea lui Dumnezeu vindecarea și puterea de a trece peste încercările dificile ale vieții.

Nu în ultimul rând, Preasfințitul Părinte Sofronie a adus cuvinte de felicitare și de binecuvântare comunității parohiale, harnice și iubitoare de Dumnezeu, mulțumind, de asemenea, pentru dragostea cu care este întâmpinat de fiecare dată când trece pragul bisericii de enorie, cu adevărat o „Vitezdă a Băilor” pentru toți cei care vizitează vestita stațiune balneară.

 Pr. Andi Constantin Bacter