În cea de a noua Duminică după Pogorârea Sfântului Duh, 25 august 2024, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în sobor de preoți și diaconi, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie pe Altarul bisericii închinate Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, a Parohiei Marghita I. Slujirea arhierească din această Duminică este prilejuită de aniversarea centenarului organizării parohiale a enoriei din municipiul bihorean.

În cadrul sfintei slujbe, Ierarhul meleagurilor bihorene a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc pe marginea pericopei duminicale (Umblarea pe mare – Potolirea furtunii) de la Sfântul Evanghelist Matei (14, 22-34), în care, pornind de la exclamația Apostolilor de la sfârșitul fragmentului mateian – „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” –, Chiriarhul a subliniat importanța credinței dreptmăritoare ce ne deschide Calea spre Împărăția lui Dumnezeu, spre Hristos, Cel Care ne cheamă și ne așteaptă cu brațele deschise în mijlocul furtunilor din viața noastră, asistați fiind de lucrarea nevăzută a Duhului Sfânt, Care potolește viforele și ispitele ce ne vor scufundați în cele ale lumii:

„Credința cea adevărată este credința care mărturisește că Domnul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, așa cum vedem că se încheie și pericopa evanghelică de astăzi. Credința aceasta este poarta de intrare spre Împărăție, însă nu ajunge. După credință trebuie Botez. Nu o simplă scufundare în apă, cum fac unele mișcări schismatice, mai vechi sau mai noi, copiind botezul pocăinței Sfântului Ioan Botezătorul de la apa Iordanului. Botezul trebuie făcut prin întreită scufundare, în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pentru că nu este un simplu botez în Numele lui Iisus, ci în Numele Preasfintei Treimi, prin care, da, ne îngropăm împreună cu Hristos și înviem împreună cu El. Nu ajunge nici Botezul, mai trebuie și Pecetea Darului Duhului Sfânt, prin ungerea cu Sfântul și Marele Mir, ca Duhul Sfânt, nedespărțit de Tatăl Ceresc și Domnul nostru Iisus Hristos, să potolească frământările patimilor noastre, vântul care tulbură sufletul nostru, furtunile noastre lăuntrice. Așa cum Hristos a potolit furtuna pe mare. așa potolește și vântul care se iscă din mândria noastră, ce ne trimite adesea în locuri în care n-am vrea să mergem și idolul egoismului nostru ne îndeamnă să ne îndreptăm pașii. De aceea, noi, creștinii, avem marea responsabilitate să înțelegem viața duhovnicească, pentru că, din păcate, de prea multe ori pornim pe drumul credinței la fel ca și Petru, la chemarea lui Hristos, dar apoi vin vânturile lumii și ne tulbură și începem să ne scufundăm și să ne pierdem în lumea înrăită și înstrăinată de Dumnezeu. Dar, din mila lui Dumnezeu, Care, la fel ca și lui Petru, în astfel de clipe, El ne întinde plin de iubire mâna și ne spune părintește: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Ne întinde în mod nevăzut mâna Sa , prin lucrarea tainică a Duhului Sfânt, și ne scoate din marasm și din furtuna lăuntrică, din cădere, și ne trage din nou spre înălțimile cerești. De aceea a coborât pe pământ Fiul lui Dumnezeu, ca să ne readucă pe noi în Ceruri, după El, cu El împreună, pentru a rămâne în veșnicie în comuniune cu El.”

În partea de final a dumnezeieștii slujbe, Ierarhul și soborul slujitor au ieșit în procesiune, înaintea sfântului lăcaș, unde Preasfinția Sa a săvârșit sfințirea unei troițe de marmură ridicate în cinstea aniversării centenare a celei mai vechi parohii din municipiul Marghita.

La încheierea programului liturgic, Părintele protoiereu Călin-Gheorghe Cotrău a rostit îndătinatul cuvânt ocazional din calitatea de Protopop al Marghitei, iar Părintele paroh Constantin-Petru Filip a susținut o alocuțiune festivă în care a reliefat bucuria comunității euharistice de la Marghita I, care-și serbează centenarul organizării administrative a parohiei încredințate spre păstorire alături de Arhipăstorul acestor locuri. Cu această ocazie aniversară, în semn de prețuire, preotul paroh a oferit Chiriarhului o plachetă omagială.

La sfârșit, Preasfințitul Părinte Sofronie i-a felicitat pe toți cei prezenți pentru frumoasa aniversare și pilduitoarea continuare a misiunii importante de a păstra, iubi și îmbogăți valoroasa moștenire pe care au primit-o de la înaintașii lor, meditând cu scumpătate la sacrificiile și eforturile pe care strămoșii lor le-au închinat lui Dumnezeu și poporului Său.

 ***

La începutul secolului al XX-lea, numărul credincioșilor ortodocși din Marghita era restrâns, motiv pentru care aceștia nu aveau un lăcaș de închinare adecvat. Serviciul religios se desfășura într-o capelă improvizată, amenajată din două încăperi în cadrul clădirii primăriei orașului. Odată cu construirea cazărmilor pentru Unitatea nr. 2 „Fortificații”, s-au procurat fonduri în vederea construirii locuinţelor pentru cadrele militare, dar şi pentru construirea unei şcoli şi a unei biserici româneşti. Astfel, cu sprijinul armatei şi al guvernului, la care s-au adăugat contribuțiile credincioşilor,  s-au demarat lucrările pentru edificarea celei dintâi biserici ortodoxe din Marghita. La 12 iulie 1936, a fost săvârşită slujba sfințirii și punerii pietrei de temelie de către Episcopul-martir Nicolae Popovici al Oradiei. Lucrările au fost sistate în perioada horthystă (1940-1944), fiind reluate după terminarea războiului. Târnosirea bisericii a avut loc abia după finalizarea lucrărilor de pictură, la 30 octombrie 1966, de către Ierarhul Oradiei de la acea vreme, Valerian Zaharia.

pr. Andi-Constantin Bacter