În cea dintâi Duminică a noului an bisericesc, 5 septembrie 2021, a unsprezecea după Pogorârea Sfântului Duh, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a slujit Dumnezeiasca Liturghie în parohia Sânicolau Român, protopopiatul Oradea, cu prilejul împlinirii a două sute patruzeci și doi de ani de la sfințirea și așezarea pietrei fundamentale a bisericii parohiale închinate Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, care este și ocrotitorul eponim al satului.

Pericopa evanghelică rânduită a se citi în cadrul Sfintei Liturghii ne-a adus în atenție pasajul scripturistic care ne prezintă marea și copleșitoarea milostivire a lui Dumnezeu, precum și așteptările pe care „Stăpânul” le are față de noi, importante și indispensabile realități duhovnicești ale Împărăției cerurilorrevelate în Pilda datornicului nemilostiv (Matei 18, 23-35). Pornind de la textul mateian, Episcopul Oradiei a rostit un bogat cuvânt de învățătură, în care a pus în lumină rolul covârșitor pe care iertarea îl are în viața creștinului, deslușind mesajul profund pe care Domnul Hristos a vrut să-l transmită oamenilor prin mijlocirea analogică și pedagogică a acestei pilde.

În deschiderea predicii, Chiriarhul locului a evidențiat discrepanța majoră care există între călduroasa și infinita disponibilitate de a ierta a lui Dumnezeu și nejustificata noastrăexigență în raport cu ceea ce, infim, ne greșește aproapele. De cele mai multe ori uităm lecția elementară pe care Rugăciunea Domnească ne-o pune înainte încă din fragedă pruncie. Din păcate, noi oamenii cam așa suntem! Îi datorăm foarte mult lui Dumnezeu, Îi cerem iertare și El ne iartă datoria, iertându-ne păcatele. Cu toate acestea, nu suntem capabili, nu suntem în stare să ne iertăm unii pe alți, deși ceea ce ne greșește aproapele este foarte puțin față de ceea ce greșim noi înaintea Tatălui nostru ceresc. Acestui Tată ceresc, din nefericire, cu fățărnicie, atunci când rostim rugăciunea „Tatăl nostru”, Îi cerem să ne ierte „greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri”. Da, spun că o rostim cu fățărnicie pentru că de multe ori ne rezumăm la a ne ruga numai cu buzele și nu din inimă, ci dintr-un automatism sec Îi cerem lui Dumnezeu să ne ierte, uitând că în rugăciune punem condiția „[așa] precum și noi iertăm greșiților noștri”, dar nu-i iertăm.

Preasfinția Sa i-a îndemnat stăruitor pe credincioșii prezenți la un exercițiu introspectiv, reflectând la propria dimensiune interioară, analizând cu discernământ critic care este cu adevărat felul în care ne raportăm la măruntele nedreptăți pe care ni le face aproapele, comparând cu felul în care păcătuim noi înaintea lui Dumnezeu. Dragii mei, suntem în stare să ne iertăm unii pe alții pentru ca Dumnezeu, la rândul Său, să ne ierte pe noi? Este o întrebare pe care trebuie să ne-o adresăm cu toată sinceritatea și nu doar Duminica, când venim la biserică și ascultăm cuvântul Domnului, ci în fiecare zi a vieții noastre și în fiecare clipă în care ne întâlnim cu aproapele. Suntem în stare să-l iertăm? Suntem în stare să-l primim, să-l îngăduim? Și, atunci, văzând ceea ce se întâmplă cu propria noastră viață, să ne dăm seama: Ce mai așteptăm de la Dumnezeu? Să ne ierte, când noi nu iertăm? Să fie bun și îngăduitor cu noi, când noi suntem răi și aspri cu aproapele?

Adevărata investiție pe care omul trebuie să o facă în această viață nu trebuie să se canalizeze exclusiv asupra coordonatelor materiale, ci grija noastră permanentă trebuie să se orienteze asupra veșniciei, asupra învățăturilor pe care Domnul Hristos ni le-a revelat, singurele care pot să ne aducă adevărata bucurie și bogăție.Putem avea averi nenumărate, palate, mașini, pământuri, slugi. Toate acestea ale nimănui vor rămâne, căci, atunci când vine moartea, nu cărăm cu noi nimic pe lumea cealaltă. Nici vilele, nici casele, nici pământurile, nici banii, ci doar ceea ce am făcut, adică zestrea sufletului, cele bune și cele rele. Așa mergem dincolo! Dacă ne-am gândi mai des la lucrul acesta, atunci viața noastră ar fi mai simplă și mai liniștită.

Episcopul Oradiei a concluzionat calificând Parabola datornicului nemilostiv ca fiind o veritabilă lecție a iertării, pe care dacă o urmăm și îi suntem fideli, ea în mod tainic se preschimbă în promisiunea unei lumi mai bune. Dacă tot mai mulți am fi mai atenți la cuvintele care fac referire la iertare în rugăciunea „Tatăl nostru”, s-ar schimba viața întregului pământ și s-ar schimba și speranța de viitor pentru copiii și tinerii noștri, că vor trăi într-o lume mai bună, pentru ca și ei, împreună cu noi și înaintașii noștri, să intrăm în Împărăția cerurilor. Am încredințarea că iertarea poate schimba lumea! Nu lozincile, nu ambiția de a face dreptate, crezând noi, oamenii, că putem face pe justițiarii și să împărțim dreptatea aici, pe pământ. Singurul Judecător drept este Dumnezeu și am încredințarea, dacă am ierta cu adevărat și din inimă s-ar schimba pulsul societății pe pământ. Să nu ne pese dacă cei din jur iartă sau nu iartă, noi să iertăm! Învoința noastrăstă începutul urcușului duhovnicesc sau căderea.

La finele programului liturgic, părintele paroh Aurel Simion Goga, protopopul Oradiei, a rostit un frumos cuvânt festiv prin care a adus mulțumiri Părintelui Ceresc pentru binefacerile revărsate în cursul istoriei asupra locuitorilor Sânicolaului Român, un sat cu o frumoasă și pilduitoare comunitate creștin ortodoxă. Într-o providențială sincronizare cuîmplinirea celor două sute patruzeci și doi de ani de la consacrarea pietrei de temelie a lăcașului de cult, tot în această zi părintele protoiereu Aurel Simion Goga sărbătorește și aniversarea personală a șapte ani de la numirea sa de către Preasfințitul Părinte Sofronie în calitatea de preot paroh al acestei enorii, motiv pentru care și-a manifestat recunoștința față de bunii credincioși parohieni și mai ales față de Ierarhul loculuipentru încrederea acordată, sprijinul necondiționat și dragostea părintească oferite în tot acest timp.

În cele ce au urmat, Preasfinția Sa l-a felicitat pe părintele paroh dimpreună cu frumoasa comunitate încredințată spre păstorire pentru exemplara ținută duhovnicească și pentru prezența misionară pe care o constituie în lume, fiind o comunitate fruntașă a Eparhiei noastre. Totodată, Chiriarhul Oradiei a făcut o importantă aducere aminte a marilor personalități pe care satul Sânicolau Român le-a oferit Bihorului și României, dintre care marele mecenat Nicolae Jiga este exponentul cel mai proeminent. În încheiere, Ierarhul a transmis gânduri bune tuturor celor care poartă numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a cărei naștere o vom prăznui în săptămâna ce urmează, miercuri, 8 septembrie. De asemenea, Preasfinția Sa a adresat urări de sănătate credincioșilor cu ocazia noului an bisericesc, precum și mult succes tuturor copiilor și tinerilor care se află la începutul unui nou an școlar.

Diac. Andi Constantin Bacter