Pentru comunitatea dreptmăritorilor creştini din parohia Vintere, Protopopiatul Tinca, ziua de 22 iunie 2014, Duminica a doua după Rusalii, a Sfinţilor Români, va rămâne înscrisă cu litere de aur în cronica bisericească a enoriei, fiind pus început bun la zidirea noii biserici parohiale, cu hramurile „Buna Vestire” şi „Adormirea Maicii Domnului”.

Bucuria celor 555 de suflete care formează parohia Vintere a fost prilejuită de vizita pastorală a Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în biserica „Adormirea Maicii Domnului”, înconjurat de un ales sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi: Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, exarh şi stareţ al mănăstirii Izbuc, dimpreună cu ieromonahi de la aşezământul monahal, preacucernici părinţi consilieri, membri ai Permanenţei Consiliului Eparhial al Episcopiei Oradiei, preacucernicii părinţi protopopi de la cele patru protopopiate din eparhie şi preoţi din parohiile învecinate.

A fost cea de-a doua vizită canonică a Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în parohia Vintere, după ce, în urmă cu şapte ani, în anul 2007, tot în Duminica Sfinţilor Români, noul Întâistătător al Eparhiei Oradiei a poposit pentru întâia oară la Vintere, săvârşind Sfânta Liturghie arhierească în biserica „Adormirea Maicii Domnului”, urmată de sfinţirea holdelor.

În anul 2012, urmare a unui proces în justiţie, biserica parohială a fost retrocedată către mica comunitate greco-catolică din localitate, românii ortodocşi majoritari fiind nevoiţi să purceadă la lucrarea de construire a unei noi biserici, sfintele slujbe fiind săvârşite alternativ în vechiul locaş de cult.

În cadrul Sfintei Liturghii, în predica rostită după momentul citirii pericopei evanghelice, Chiriarhul Oradiei a prezentat un frumos tablou al celor mai importanţi dintre sfinţii odrăsliţi de neamul românesc sau care au activat pe meleagurile noastre, de la cei din vechime şi până în zilele noastre:

„Evanghelia pe care am auzit-o acum, de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei, în cea de-a doua Duminică după praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, sărbătoarea Cincizecimii, ne aminteşte nouă cum au fost chemaţi la apostolat primele perechi de apostoli, fraţi între ei, doi câte doi, Petru şi Andrei, dar şi Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu. Ei erau pescari, oameni simpli şi neînvăţaţi, pe care Domnul Hristos îi cheamă să Îl urmeze pe El, Fiul lui Dumnezeu întrupat, şi pe care îi transformă în pescari de oameni, prin care Dumnezeu a vânat, apoi, lumea, aşa cum frumos se arată în troparul Cincizecimii, chemând mulţimea oamenilor, cu năvoadele credinţei, pescuindu-i şi aşezându-i în Corabia cea mare şi mântuitoare a Bisericii; Corabia Mântuitorului Iisus Hristos, care Îl are pe El la cârmă, Corabie ce navighează pe marea acestei vieţi, tulburată de viforul ispitelor, spre limanul mântuitor, spre uscatul cel liniştit al Împărăţiei Cerurilor, împărăţie ce a coborât-o Dumnezeu din cer pe pământ, pentru ca noi, oamenii, să intrăm în ea, cu drept de cetăţenie deplină.”

„Dacă prima Duminică după Rusalii a fost închinată cinstirii Tuturor Sfinţilor, din toate timpurile şi din toate locurile, cea de-a doua Duminică după praznicul Cincizecimii este închinată cinstirii tuturor Sfinţilor Români, fiind aşezată pentru a ne aduce aminte de toţi sfinţii din neamul nostru, odrăsliţi în pământul românesc, dar şi de sfinţii din alte neamuri care au venit în ţara noastră şi au propovăduit în chip minunat Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos, unii dintre ei murind de moarte martirică, cum a fost Sfântul Mitropolit Antim Ivireanul al Ţării Româneşti, venit din îndepărtata Ivirie sau Georgie, care s-a îngrijit şi de Episcopia noastră Ortodoxă Română a Oradiei, trimiţând aici pe Episcopul Petru Hristofor, pe care l-a hirotonit în capitala Ţării Româneşti, mitropolitul Ţării Româneşti primind de la Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol şi titulatura de Exarh al Plaiurilor şi dreptul de a se îngriji şi de viaţa bisericească a românilor ortodocşi din Transilvania şi din părţile ungurene.”

„Avem şi alţi sfinţi din alte neamuri care s-au nevoit în mănăstirile şi schiturile din codrii Carpaţilor, îndumnezeindu-se, ajungând la vederea luminii necreate a lui Dumnezeu aici pe pământ şi contribuind esenţial şi substanţial la renaşterea duhovnicească a tuturor popoarelor ortodoxe şi, îndeosebi, a fraţilor noştri creştini din Răsărit, din îndepărtata Rusie, şi ne referim aici la Sfinţii Cuvioşi veniţi din spaţiul slav, răsăritean, Vasile de la Poiana Mărului şi Paisie de la Neamţ, care, prin înnoirea filocalică, au contribuit la marea mişcare duhovnicească a stareţilor din Rusia, unde s-a ajuns la crearea unor capodopere unice în istoria literaturii şi artei universale, un exemplu arhicunoscut fiind Feodor Dostoievski, ucenicul duhovnicesc al Sfântului stareţ Ambrozie de la Optina, care, la rândul său, a fost ucenic în şcoala isihastă întemeiată la Mănăstirea Neamţului de Sfântul Paisie Velicikovski.”

„Înainte de aceştia au fost sfinţii români care au murit de moarte martirică, în timpurile de început ale Creştinismului, cum arată numele sfinţilor străvechi daco-romani ale căror moaşte au fost descoperite în chip minunat la Niculiţel, Zotic, Atal, Camasie şi Filip, sau, în vremurile mai noi, sfinţi români care au murit ca martiri în alte părţi, cum este Sfântul Ioan Valahul, ori Sfântul Voievod Martir Ioan Constantin Basarab Brâncoveanu, de la a cărui moarte martirică, împreună cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi a ginerelui său, sfetnicul Ianache Văcărescu, se împlinesc trei sute de ani, şi pe care îi cinstim în chip special în acest an, în întreaga Patriarhie Română.”

„De asemenea, îi cinstim astăzi şi pe sfinţii voievozi, ctitori de locaşuri sfinte care, prin pocăinţă şi printr-o viaţă închinată biruinţei credinţei, L-au mărturisit pe Domnul Hristos, cum sunt binecredincioşii voievozi Ioan Ştefan al III-lea Muşat, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Domnul Ţării Moldovei, sau Ioan Neagoe Basarab Voievod, Domnitorul Ţării Româneşti, ctitorul Mănăstirii Argeşului, care a lăsat în scris frumoasele „Învăţături către fiul său Teodosie”. În vremea când în apusul Europei, sub auspiciile Renaşterii, care începea să desacralizeze spaţiul cultural occidental, apărea marea operă „Principele” a lui Niccolo Machiavelli, în care erau învăţaţi, cei care doreau să acceadă la putere, că scopul scuză mijloacele şi că poţi călca peste cadavre ca să îţi obţii scopurile, în Ţara Românească, Voievodul Sfânt Ioan Neagoe Basarab, la fel ca marii bazilei de la Constantinopol, îşi învăţa în duh filocalic pe fiul Teodosie, pregătindu-l pentru domnie, care, însă, a murit de tânăr.”

„Împreună cu mulţimea voievozilor binecredincioşi avem şi mulţimea ierarhilor, dascăli de cultură românească, cum sunt Sfântul Iachint, cel dintâi Mitropolit al Ţării Româneşti şi toţi marii ierarhi care au strălucit în toate provinciile Ţării Române, inclusiv în Transilvania, începând cu Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, Arhiepiscopul Transilvaniei, atestat documentar la anul 1377, dar şi marii sfinţi ierarhi apărători ai dreptei credinţe precum Sava Brancovici, de neam sârb, Ilie Iorest, român din Moldova, sau Simion Ştefan, român din Transilvania, toţi trei din veacul al şaptesprepzecelea, cel din urmă îngrijindu-se de apariţia Noului Testament de la Bălgrad, din 1648. Îi pomenim şi pe sfinţii ierarhi cărturari Varlaam şi Dosoftei, Mitropoliţii Moldovei, voievozi ai culturii, care au lăsat importante opere în limba română, pentru toată suflarea românească, precum Cazania lui Varlaam de la 1643, cum mai târziu, în 1688, la sfârşitul domniei lui Şerban Cantacuzino şi începutul domniei Sfântului Constantin Brâncoveanu, a apărut Biblia de la Bucureşti, prima ediţie a Sfintei Scripturi în limba română tipărită în capitala Ţării Româneşti.”

„Prin fericita purtare de grijă a lui Dumnezeu, chiar astăzi, 22 iunie, în Duminica Sfinţilor Români, pomenim un sfânt ierarh din neamul nostru, Sfântul Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti, un sfânt deopotrivă învăţat şi smerit, plin de slava lui Dumnezeu, care, prin multă pocăinţă şi lacrimi, a ajuns la îndumnezeire şi, prin multe umilinţe trecând în viaţă, a strălucit cu putere, înscriindu-se în galeria sfântă a ierarhilor sfinţi ai neamului nostru din vechime, dar şi inaugurând şirul aproape contemporan cu noi de sfinţi ierarhi români care continuă, în chip strălucit, după Sfântul Grigorie Dascălul, cum este Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, Noul Severin, care a lăsat ca moştenire singura mănăstire din ţara noastră, după rânduiala din Sfântul Munte al Atonului, unde femeile nu au acces, Mănăstirea Frăsinei din judeţul Vâlcea. Tot astăzi serbăm o sfântă din neamul nostru, de la sudul Dunării, pe Sfânta Împărăteasă Teodora din Arta, capitala Epirului, unde, până în zilele noastre, trăiesc coreligionarii şi consângenii noştri aromâni sau macedoromâni.”

„Toţi aceşti mari voievozi şi ierarhi, ctitori de cultură, se adaugă mulţimii cuvioşilor şi martirilor ca un rod al celui dintâi chemat la apostolat, Sfântul Apostol Andrei, care a fost trimis să propovăduiască de Colegiul Apostolic care a condus Biserica din străvechime, prin tragere la sorţi, în pământul binecuvântat al patriei noastre, la Dunărea de Jos, în Dobrogea, predica apostolică a primului ucenic al Mântuitorului Iisus Hristos fiind izvorul credinţei noastre strămoşeşti.”

„Cu multă evlavie, ne plecăm frunţile înaintea Tronului slavei Preasfintei Treimi şi cerem ajutorul şi mijlocirea sfinţilor din neamul nostru, a celor pe care îi cunoaştem, dar şi a celor pe care nu îi cunoaştem cu numele, dar care sunt cunoscuţi de Dumnezeu, de la Sfântul Apostol Andrei şi primii episcopi din Dobrogea, Dacia Pontică sau Sciţia Mică, care au luminat poporul cu Evanghelia Domnului Iisus Hristos, de la primii ierarhi din Daciile sud-dunărene, Dacia Ripensis, Dacia Mediteranea, de la Naisus, Remesiana, la primii episcopi de la Tibiscos, din Banat, şi până la sfinţii din vremurile noastre, toţi sfinţii voievozi, boieri, binecredincioşi creştini şi creştine, preoţi mărturisitori ai Ortodoxiei, călugări şi călugăriţe cu viaţă sfântă şi mulţime de credincioşi şi credincioase care L-au mărturisit pe Hristos, au fost umiliţi, au suportat nedreptăţi în cursul istoriei şi s-au mântuit, încât pământul pe care noi călcăm, pământul patriei noastre, este doldora de osemintele, de moaştele sfinţilor neamului românesc.”

Părintele Vasile Popa, protopopul Tincăi şi paroh la Vintere, a rostit un cuvânt de bun venit Preasfinţitului Părinte Sofronie din partea clerului Protopopiatului Tinca şi a credincioşilor din Parohia Vintere şi a prezentat pe scurt istoria zbucimată a comunităţii ortodoxe din Vintere, amintind despre Voivodul Petru de Vintere care, în anul 1349, face referire la existenţa unei comunităţi ortodoxe în localitate. Părintele paroh a mulţumit Preasfinţiei Sale pentru tot sprijinul şi purtarea de grijă pe care a arătat-o faţă de credincioşii din Vintere, oficialităţilor locale şi centrale, dar şi credincioşilor pentru ataşamentul faţă de Biserica Ortodoxă.

După Sfânta Liturghie, Chiriarhul Oradiei, împreună cu frumosul sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi şi poporul dreptmăritor prezent, cu prapuri şi icoane, în imne şi cântări de biruinţă, s-a deplasat la locul unde se va construi noul locaş de cult şi a oficiat slujba de sfinţire a pietrei de temelie a noii biserici parohiale cu hramurile „Buna Vestire” şi „Adormirea Maicii Domnului”.

După citirea hrisovului îndătinat, de către Părintele Protoiereu Nicolae Alexandru Pop, vicar eparhial, Părintele paroh Vasile Popa a ţinut să aducă alese mulţumiri Întâistătătorului Eparhiei Oradiei, dar şi oficialităţilor locale şi centrale pentru sprijinul acordat.

În cuvântul rostit cu această ocazie Preasfinţitul Sofronie a subliniat importanţa zidirii unei noi biserici, felicitând pe părintele paroh pentru toată activitatea pastoral-misionară pe care o desfăşoară şi pe credincioşii parohiei Vintere pentru statornicia în dreapta credinţă, pentru dragostea şi râvna sfântă de care dau dovadă faţă de Biserica strămoşească:

„Cu ajutorul lui Dumnezeu, am săvârşit o lucrare mare şi sfântă acum, aşezarea pietrei de temelie pentru noua biserică parohială din Vintere, ce începe a se zidi astăzi. O lucrare mare şi sfântă, pentru că mare şi sfântă este lucrarea de ridicare a oricărei biserici. Mare şi sfântă îndeosebi pentru vremurile noastre de criză, în primul rând de criză spirituală, dar şi materială. Criză spirituală pentru că vedem, cu toţii, cum secularizarea şi materialismul pun stăpânire pe tot mai multe suflete, pe tot mai multe inimi. De aceea, este o întreprindere temerară, un act de curaj mare în vremurile noastre, să purcezi la zidirea unui sfânt locaş. Dar este şi o lucrare sfântă, pentru că orice casă ridicată lui Dumnezeu pe pământ înseamnă un loc al sfinţeniei, unde Dumnezeu, cu harul Său, vine, sfinţeşte şi binecuvintează.”