În cea de a douăzeci și opta Duminică după Pogorârea Sfântului Duh, pe care Biserica a închinat-o Sfinților Strămoși după trup ai Domnului Hristos, 17 decembrie 2023, la o săptămână distanță de Ajunul Crăciunului, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în biserica parohială din satul Tilecuș, Protopopiatul Oradea, dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi.

Evocarea evanghelică de la această Liturghie duminicală ne-a readus spre meditație Pilda celor poftiți la cină (Luca 14, 16-24). Îndată după lectura parabolei hristice, Episcopul cetății orădene a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc, în care i-a învățat pe credincioși să vadă în simbolistica cinei Stăpânului mai ales îndemnul la comuniunea de dragoste și familiaritate cordială pe care Dumnezeu vrea să o aibă cu omul, nu doar cu cei poftiți dintru început – poporul ales al lui Dumnezeu, Israelul –, nu doar cu cei care sunt neputincioși sau oropsiți ai sorții, ci cu întreaga umanitate, întrucât Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.

Preasfinția Sa și-a început predica prin a explica contextul cultural și social în care Domnul Iisus Hristos a oferit această pildă, Mântuitorul fiind deplin cunoscător al sensibilităților și familiarităților ascultătorilor Săi, ca în această manieră pedagogică să ajungă cât mai direct și să fie asimilate cât mai eficient învățătura Sa și mesajul mântuitor. Dragii mei, toți oamenii sunt invitați la Cina lui Dumnezeu din Împărăția cerurilor, Cina pentru care Dumnezeu a pregătit lumea de la începuturi. Ce înseamnă cina? Vedeți, limbajul biblic este și simbolic, dar și foarte practic, pentru că Hristos Se adresează unor oameni care aveau anumite preocupări. Vedem că cei care refuză evocă motive care privesc ogorul, boii, ceea ce ne trimite cu gândul la o civilizație agrară, la un mediu agricol, unde se depune mult efort în munca fizică. Cina este momentul în care toți cei ai casei se adună, sunt împreună după o zi întreagă de muncă, pentru a se bucura de comuniune. Acesta este cuvântul cheie: comuniune, adică părtășie, bucuria de a sta și a fi împreună. Bucuria de a fi împreună este ceea ce a rezervat Dumnezeu pentru întrega creație și omenire. De ce? Din Bunătate, din Frumusețe dumnezeiască. Nu pentru ca lumea să fie sclava lui Dumnezeu, ci pentru ca Dumnezeu, Care este Bunătate, Iubire și Viață, să poftească lumea la comuniunea cu Slava dumnezeiască, cu Tatăl Care a creat lumea prin Fiul, în Duhul Sfânt.

Apoi, Ierarhul le-a vorbit despre măreția și atotputernicia lui Dumnezeu, Care creează din iubire întreg Universul, ca toată făptura să fie părtașă comuniunii Sale de dragoste, însă chiar omul, cununa întregii înfăptuiri dumnezeiești, se împotmolește prea adesea în hățișul frumuseții celor create de Dumnezeu, căutând eronat în cele ale lumii comuniunea împlinitoare. Dumnezeu a creat lumea cea nevăzută a Îngerilor și întreg Universul material, unde este și galaxia noastră, în care este și sistemul nostru solar și planeta noastră, cu toate ale sale: cu marea, cu uscatul, cu aerul. Pe uscat sunt și ogoarele, adică tot din creația Sa face parte și ogorul, pe care omul îl primește ca să-l lucreze, să-și câștige pâinea. Înțelegem, atunci, dramatismul celui care refuză invitația la comuniunea cu Dumnezeu, prin aceea că și-a luat un ogor. Își ia un ogor, creat de Dumnezeu, ca să-l lucreze, dar refuză ceva care este mult mai mult și mai presus decât ogorul: comuniunea cu Cel Care a creat ogorul, cu Stăpânul Universului. Bineînțeles, nu doar materia neînsuflețită o creează Dumnezeu, ci și toate animalele, din care fac parte cele cinci perechi de boi cumpărate, cu care motivează al doilea om. Și acesta se oprește la cele materiale. La sfârșit, Dumnezeu l-a creat pe om, bărbatul și femeia, pe Adam și pe Eva, din pământ, din materie, și le-a dat suflet viu, nematerial. Acum, să ne gândim la al treilea refuz: femeie mi-am luat, adică tot ceva din lumea creată de Dumnezeu. Fiecare din cei care au refuzat au ales să rămână împreună cu ceea ce le dă lor bucurie, care, însă, este vremelnică. Aici, în lume, din cauza căderii oamenilor, a intrat, prin păcat, moartea. Păcatul a venit prin ispita diavolului, iar plata pentru păcat este moartea. Dumnezeu nu a creat nici păcatul și nici moartea. Și atunci, cu toate acestea, ce alege omul? Ceea ce îi dă bunăstare și satisfacție și plăcere aici, pe pământ! Ogorul, țarina, boii, turmele, averea, femeia, bucuriile conjugale. Omul își leagă inima de viața aceasta trecătoare, dar viața aceasta nu îl poate izbăvi din moarte. Și, totuși, omul aceasta alege.

          În încheiere, Chiriarhul locului i-a chemat pe credincioși la împrospătarea și restaurarea viziunii și raportării pe care le avem față de lume, trecând dincolo de acel ispititor „aici și acum” și orientându-ne spre investiția lăuntrică, înspre viitorul luminos pe care îl vrea Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu, însă, nu rămâne indiferent și vrea ca toți oamenii să Se bucure în Împărăția Sa. Toți marginalizații, toate popoarele lumii sunt invitate la Cina Sa, la comuniunea cu Dumnezeu, care înseamnă Viață. Dar Viața pe care vrea Dumnezeu să ne-o ofere nu este una îmbelșugată, aici și acum. Viața în comuniune cu Dumnezeu este viața veșnică, care este mult mai mult decât viața de aici, decât pământuri, bani, averi și turme, decât fericire familială și case. Viața lui Dumnezeu este mult mai mult, este desăvârșirea, izbăvirea de moarte! Comuniunea cu El înseamnă comuniunea cu Cel Întâi-Născut din morți! Înseamnă invitația la viitorul nostru, care este învierea! Pentru că, da, viitorul nostru imediat este moartea. Dar noi, creștinii, suntem îndemnați, iar prin noi toată lumea, să înțelegem că suntem chemați la adevăratul nostru viitor, cel de dincolo de moarte, care este învierea, prin venirea în lume a Celui Care este Cel Întâi-Născut din morți, Fiul veșnic al lui Dumnezeu și Fiul Fecioarei. Asta așteptăm noi la Crăciun, nu o simplă bucurie a cadourilor, a strângerii în jurul mesei, să mâncăm și să ne îmbuibăm, ca după câteva zile să se stingă entuziasmul și bucuria. Nu, dragii mei, ne pregătim să ne întâlnim cu Cel Care vine în lume ca să moară pentru noi și să devină Cel Întâi-Născut din morți, prin Care Dumnezeu ne mântuiește, prin Care ne cheamă la comuniunea cu El în Împărăția cerurilor, în viața cea veșnică, la Cina Domnului. Așadar, înțelegem că pilda de astăzi nu este o simplă invitație la o cină oarecare, ci este chemarea întregii umanități la comuniunea cu Creatorul ei, la comuniunea de iubire. Această comuniune este mult mai presus decât ce ne poate oferi nouă lumea, care-și epuizează atât de repede rezervele și resursele și care nu poate potoli setea și foamea după dragostea lui Dumnezeu, după Trupul și Sângele Mântuitorului lumii.

La momentul chinonicului, un grup de bărbați, la care s-a adăugat un grup de tineri colindători, au interpretat câteva din frumoasele și tradiționalele colinde și cântece de stea ale neamului nostru.

La sfârșit, Părintele paroh Sebastian-Riciard Lakatos a adresat un cuvânt de mulțumire Ierarhului Oradiei pentru bucuria sărbătorească pe care a prilejuit-o slujirea arhierească în mijlocul comunității bunilor credincioși din Tilecuș, acum, în apropierea sărbătorii celei mari a Nașterii Domnului, manifestându-și, totodată, recunoștința față de dragostea părintească și întreg sprijinul pe care mereu le-a primit din partea Preasfinției Sale.

Ierarhul Oradiei Mari a rostit cuvântarea festivă de încheiere, adresând îndătinatele urări și binecuvântări de dinainte de Crăciun și îndemnându-i pe toți cei prezenți la exercițiul iertării și al dragostei necondiționate, cele care aduc pacea în sufletul omului și împlinirea pe care numai Dumnezeu poate să o ofere.

Pr. Andi-Constantin Bacter