În cea de a doua sâmbătă din Sfântul și Marele Post al Pătimirilor Domnului nostru Iisus Hristos, 19 martie 2022, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei Mari, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie și slujba parastasului la Catedrala Episcopală Învierea Domnului din Oradea.

După citirea celor două pericope evanghelice, cea închinată sâmbetei și cea dedicată pomenirii celor adormiți, Ierarhul cetății orădene a rostit un cuvânt de învățătură, spre întărirea credincioșilor aflați pe calea cea duhovnicească, frumoasă și anevoioasă, a postului.

În prima parte a predicii, Preasfinția Sa a tâlcuit înțelesurile și învățămintele fundamentale care se desprind din minunea vindecării leprosului de către Fiul lui Dumnezeu. Cea dintâi pericopă evanghelică citită, a vindecării leprosului, ni-L arată pe Domnul Hristos ca Vindecător și Tămăduitor a toată boala și neputința și, totodată, Cel Care izgonește duhurile cele necurate. Fiul lui Dumnezeu a venit în lume ca să propovăduiască Evanghelia, să tămăduiască orice boală și neputință și să-i alunge pe demoni din viața oamenilor, lucrări sfinte pe care Mântuitorul le împlinește și în vremurile noastre și în zilele noastre, minunile săvârșindu-se asupra celor care cred în puterea și ajutorul lui Dumnezeu! De aceea, se cuvine să ne arătăm recunoștința față de Dumnezeu, așa cum a făcut-o leprosul, ca mărturie a ajutorului Lui în viața noastră și pentru viața lumii, înaintea tuturor celor care s-au înstrăinat de Dumnezeu și nu cunosc tainele pe care Dumnezeu le săvârșește cu noi, pentru ca lumea să înțeleagă că Dumnezeu este Bun și Iubitor de oameni.

În cea de a doua parte a cuvântului, Episcopul Oradiei le-a vorbit credincioșilor prezenți despre puterea de mijlocire a rugăciunii Bisericii și a noastre, personale,  pentru cei adormiți, slujba parastasului nefiind o simplă și nostalgică aducere aminte a celor trecuți în veșnicie, de dragul unei tradiții culturale, ci glasul credincios și stăruitor al Bisericii care se încrede în mila lui Dumnezeu și-I cere ajutorul. A doua pericopă evanghelică ne vorbește despre învierea celor adormiți, căci pomenirea pe care noi o facem este în nădejdea învierii și a vieții celei veșnice. De aceea îi pomenim pe cei adormiți, pentru învierea, odihna și sălășluirea lor împreună cu toți Sfinții în Slava lui Dumnezeu. Mântuitorul ne învață că, la înviere, cei care au făcut cele bune vor învia spre Lumină, iar ceilalți își vor lua plata lor. Noi din dragoste îi pomenim, pentru ca dragostea pe care le-o purtăm să fie primită de Dumnezeu ca un rod al faptelor lor celor bune, pentru că ei au sădit în noi deschiderea spre aproapele, dragostea, înțelegerea, îngăduința și iertarea, daruri care vin de la Dumnezeu, dar pot fi cultivate pe un pământ duhovnicesc pregătit, adică în sufletele care sunt pregătite de către cei de dinainte pentru viața cea duhovnicească. De aceea, ceea ce facem noi, drept comemorare pentru cei adormiți, este și un rod al faptelor lor celor bune, iar dragostea noastră față de ei este cu multa nădejde că Domnul, Care știe că nimeni nu este fără de păcat, va trece cu vederea greșelile lor. Să ne rugăm, deci, Preabunului Dumnezeu ca pe toți cei adormiți să-i odihnească cu drepții, iar pe noi să ne vindece de lepra păcatului și să nu uităm să fim recunoscători față de darurile nenumărate ale lui Dumnezeu.

Succedând Sfintei Liturghii, Chiriarhul locului a oficiat slujba parastasului, așa cum este obiceiul în Sfânta noastră Biserică, ca sâmbetele Sfântului și Marelui Post să fie prilej binecuvântat de pioasă aducere aminte și stăruitoare rugăciune pentru cei trecuți la Domnul, întru nădejdea învierii și a vieții celei veșnice.

Arhid. Andi Constantin Bacter