În cea de a patra sâmbătă din Sfântul și Marele Post al Pătimirilor Domnului nostru Iisus Hristos, 2 aprilie 2022, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul cetății Oradiei Mari, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie și Slujba parastasului pentru cei adormiți la Catedrala Episcopală Învierea Domnului din Oradea.

După citirea celor două fragmente evanghelice rânduite pentru această zi, Chiriarhul locului a rostit un cuvânt de învățătură, o meditație duhovnicească care a gravitat în jurul cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos: „Nu caut voia Mea, ci voia Tatălui Meu Care M-a trimis”.

În deschiderea predicii, Preasfinția Sa a evidențiat faptul că felul în care ne trăim viețile ar fi mult simplificat, evitând tulburările neprevăzute și dezorientarea spirituală, dacă am trăi în acord cu acest îndemn al Fiului lui Dumnezeu. „Nu caut voia Mea, ci voia Tatălui Meu Care M-a trimis” -  spune Mântuitorul Iisus Hristos la sfârșitul celor două pericope evanghelice pe care le-am ascultat în sâmbăta a patra din Sfântul și Marele Post. Prin aceste cuvinte Domnul Iisus Hristos ne arată calea care duce înapoi în Împărăția lui Dumnezeu: ascultarea de voia Părintelui Ceresc. Dar care este această cale prin care lucrează Fiul lui Dumnezeu înomenit? Este calea pe care o vrea Tatăl cel din Ceruri! Astfel, Fiul ne descoperă și nouă că dacă vrem cu adevărat să ne tămăduim de bolile noastre, de neputințele noastre, de suferințele noastre, de întuneric și de moarte, dacă vrem să primim iertarea păcatelor și să ajungem să ne mântuim, trebuie să ne călcăm în picioare voia noastră! Trebuie să ne zdrobim egoismul pentru că acesta îl desparte pe om de Dumnezeu și chiar de fratele său, îl desparte pe om de perspectiva luminoasă a lumii și de propriul viitor în Împărăția cerurilor împreună cu Dumnezeu!

Acest îndemn se regăsește inclusiv în Rugăciunea Domnească, piatra fundamentală a tuturor rugăciunilor Bisericii noastre, însă din cauza superficialității noastre am ajuns ca nici măcar să nu mai conștientizăm profunzimea cuvintelor de rugăciune pe care le spunem zilnic. Zdrobirea egoismului nu este o lucrare ușoară, căci ea începe cu tăierea voii noastre și continuă cu împlinirea voii Tatălui nostru cel din Ceruri în viața noastră, așa cum spunem în rugăciunea cu care ne-a învățat Mântuitorul Iisus Hristos să ne rugăm, „Tatăl nostru”. „Facă-se voia Ta, precum în Cer, așa și pe pământ”. Facă-se voia Ta, Dumnezeule! – este o rugăciune în care spunem și cerem să se facă voia lui Dumnezeu, dar de cele mai multe ori, pentru că rutina a intrat în viața noastră, inclusiv în viața de rugăciune, și nu ne mai rugăm cu atenție, o facem în mod mecanic. Spunem să se facă voia lui Dumnezeu, dar de fapt mintea noastră stă în altă parte. Ne gândim cum să terminăm mai repede rugăciunea și să ne apucăm de următorul lucru mărunt pe care-l avem în vedere în viața noastră, și așa foarte măruntă și trecătoare. De aceea, „facă-se voia Ta” să nu rămână simple cuvinte murmurate cu buzele și fără nicio rădăcină în inimă, fără nicio dimensiune în adânc, în suflet.

Ierarhul Oradiei i-a sfătuit pe credincioși ca alături de gândul pe care-l înalță la Dumnezeu, mulțumindu-I și cerându-I ajutorul în împrejurările vieții, să adauge și dorința sinceră ca voia lui Dumnezeu să fie în toate. Pentru ca voia lui Dumnezeu să devină operativă în viața noastră, în rugăciunea noastră ne este de folos să Îi cerem lui Dumnezeu să se facă voia Lui cu noi, în noi și prin noi! Dacă repetăm rugăciunile pe care le știm, „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”, „Dumnezeule, curățește-mă pe mine, păcătosul!”, „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”, să adăugăm și „Dumnezeule, facă-se voia Ta cu mine!”, „Doamne, facă-se voia Ta în mine și prin mine!”, „Doamne, facă-se voia Ta în viața mea!”. Repetând și aceste rugăciuni scurte, ușor de ținut minte, atunci mai multă pace vine de la Dumnezeu în viața noastră, pentru că înțelegem că din noianul de cereri pe care cu multă nesăbuință le înălțăm către Dumnezeu, majoritatea nu ne sunt de folos, de nicio trebuință și nu aduc decât tulburare și griji inutile, astfel încât ne consumăm viața de pomană! Vom ajunge, astfel, să ni se disciplineze mintea, voința să ni se țină în frâu și să se supună voii superioare a lui Dumnezeu, ca apoi să-I cerem și darul cel mare, sălășluirea în Slava lui Dumnezeu, cum ne învață dascălii cei mari ai rugăciunii, cum este Sfântul Cuvios Simeon Noul Teolog. În acest fel, pe lângă ritmul lin al Rugăciunii lui Iisus, dacă adăugăm și apa ușoară, de pârâu duhovnicesc, a cererii împlinirii voii lui Dumnezeu în viața noastră, putem ajunge, cu smerenie, încetul cu încetul, la rugăciunea de taină: „Dumnezeule, proslăvește-Te în mine, păcătosul!”.

În încheiere, Episcopul Oradiei a subliniat faptul că Dumnezeu așteaptă de la noi o frumoasă conlucrare a voințelor, a noastră cu cea a lui Dumnezeu, într-o senină și armonioasă sinergie, căci Dumnezeu nu năvălește impunător, stabilindu-Și voia cu sila. Băgați de seamă, dragii mei, deși Dumnezeu este Atotputernic, nu-Și impune cu forța voia Sa! Așteaptă de la noi să ne conjugăm voile noastre, de făpturi păcătoase cu mintea decrepită, cu voia Lui, adică să punem la același „jug” voia noastră, limitată și împuținată, în subordonare directă, cu voia lui Dumnezeu. Atunci pacea lui Dumnezeu se poate sălășlui pe pământ, căci Dumnezeu nu-Și impune voia și puterea Sa cu forța. Ca să se împlinească voia Lui pe pământ este nevoie ca noi, oamenii, să-I cerem să se întâmple aceasta! O facem adesea, mai ales atunci când spunem Rugăciunea Tatăl nostru, dar câți suntem acolo cu mintea și-I cerem cu adevărat să se facă voia Lui? Ei bine, ca să ne ajute și să se poată face voia Lui, este nevoie să adăugăm în rugăciunea noastră particulară cereri speciale pentru a-L chema pe Dumnezeu să-Și împlinească voia Lui cea sfântă în viața noastră. Așadar, plecând de la sfânta biserică la casele dumneavoastră, cu gândul acesta să mergeți: „Facă-se, Doamne, voia Ta în mine, cu mine și prin mine!”. Să o spunem fiecare dintre noi, căci ne stă la îndemână și fiecare dintre noi poate să fie colaborator al lui Dumnezeu în planul Lui de mântuire a lumii!

În cadrul dumnezeieștii slujbe, Chiriarhul locului a hirotesit întru duhovnic pe părintele Ionuț Marin Durnea, preot paroh la Parohia Făncica, Protopopiatul Marghita.

După Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Sofronie a săvârșit Slujba parastasului, după îndătinata rânduială a pomenirii celor adormiți din perioada Sfântului și Marelui Post al Păresimilor.

Arhid. Andi Constantin Bacter