În prima Duminică după Înălțarea Sfintei Cruci, 15 septembrie 2024, la Biserica Ortodoxă Română de la Parohia Oradea-Vii, cu hramurile Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, s-a oficiat slujba parastasului de pomenire pentru părintele profesor Dumitru Abrudan, trecut la cele veșnice în ziua de 9 august 2024, la frumoasa vârstă de 86 de ani.

Părintele Dumitru, s-a născut trupește din părinții Moise și Maria, la 29 august 1938, în casa pădurarului de la colonia Gepiu, județul Bihor, unde tatăl adormitului a fost pădurar, pentru frumoasele și bogatele păduri aurii.

În a doua zi după naștere, micuțul copilaș a fost dus la biserica ortodoxă din Gepiu, pentru a primi Sfânta Taină a Botezelui oficiată de către părintele paroh Alexandru Silaghi. În registrul botezaților de la parohia Gepiu este înregistrat cu numele Dimitrie, având nași de botez pe Teodor Popa.

Primii ani ai copilăriei i-a petrecut în satul moșilor și al strămoșilor, Toboliu, județul Bihor, unde frecventează primele clase elementare, apoi „cu traista în spate” a luat drumul bătătorit pe digul Crișului Repede, pentru a continua cursurile școlii gimnaziale la școala din Girișul de Criș, județul Bihor. După terminarea cursurilor s-a înscris la Liceul Emanuil Gojdu nr.1 din Oradea, pe care l-a absolvit în anul 1956, urmând cursurile Institutului Teologic de grad universitar din Sibiu(1956-1960), cursuri de doctorat la Vechiul Testament la Institutul Teologic din București(1960-1963), cu specializare la Universitatea Ebraică din Ierusalim(1972-1973). Profesor de studii biblice, Dogmatică și Îndrumări Misionare la Seminarul Teologic din Caransebeș(1963-1971), fiind și director al acestei școli.

Prin concurs a devenit duhovnic, lector, profesor și decan la Teologia din Sibiu și Oradea.

După revoluția din decembrie 1989, împreună cu prof. univ. dr. Teodor Maghiar au reușit să reînființeze Facultatea de Teologie Ortodoxă din Oradea. În această perioadă ne întâlneam mai des, aflând din discuțiile purtate de bucuriile și durerile prin care am trecut fiecare dintre noi. Acesta fiind și motivul pentru care am îndrăznit să-i fac o invitație, sau mai bine zis o propunere ca în locul vacant de preot co-slujitor la biserica parohiei Oradea-Vii, să binevoiască a solicita Episcopiei de Oradea ocuparea postului de preot co-slujitor. La această cerere înaintată a primit răspuns favorabil din partea Preasfințitului Părinte Ioan Mihălțan, Episcopul Oradiei.

După primirea acestei deciziii chiriarhale, părintele decan Dumitru Abrudan, îmi spunea următoarele:„În toți anii mei de profesor la Caransebeș, Sibiu și Oradea, am pregătit foarte mulți tineri studenți teologi pentru a deveni slujitori ai Sfintelor Altare, abia acum la anii pe care mi-a dat Dumnezeu, a bătrâneților, mi se oferă posibilitatea de a fi preot slujitor la Biserica Albastră de la Parohia Oradea-Vii, pe care am cercetat-o în anii tinereții, în calitate de elev, student și de fiu credincios al Bisericii Ortodoxe și al plaiurilor bihorene”.

Această invitație verbală am adresat-o părintelui Abrudan în holul Facultății de Teologie a Universității din Oradea în anul 1995.

De atunci, până în anul 2010 a slujit cu regularitatea la Sfintele Liturghii, la oficierea Sfintelor Taine a Botezelui și a Cununiei, la înmormântări și la sfințirea caselor cu prilejul sărbătorilor de Anul nou și a Bobotezei.

După pensionare, ori de câte ori venea la Oradea, slujea la biserica și la altarul unde împreună cu soția au donat o icoana vitraliu, care va fi mărturie peste ani de bunătatea și jertfelnicia în Domnul Nostru Iisus Hristos.

Părintele Dumitru Abrudan a avut darul de mare orator reușind să atragă pe mulți credincioși din parohie și din orașul Oradea la sfintele slujbe și la Sfintele Liturghii.

Înainte de a fi internat la spital, m-a sunat, parcă știind că se apropie sfârșitul, spunându-mi următoarele:„Părinte Nemeș, mulțumesc din suflet pentru toată dragostea cu care m-ai înconjurat, îi mulțumesc și doamnei preotese Paulina, care mi-a fost ca o soră,  pentru primirea la casa și la masa unde am fost ospătat. La dumneavostră în familie m-am simțit cu adevărat acasă. Nu pot să uit primirea de la casa muzeu și de la grădina cu tot felul de bunătăți din satul nostru Gepiu, unde am lăsat impresiile mele în „Cartea de Aur”, asemenea impresii am lăsat și în „Cartea de Aur” de la Așezământul social Sf. M. Mc. Gheorghe de la Parohia Oradea-Vii. Pentru toate acestea și multe altele, mulțumesc tuturor din familia dumneavoastră, precum și bunilor credincioși pe care i-am păstorit.”

La câteva zile după acest mesaj telefonic, m-am străduit să-l resun, dar nu mi-a mai răspuns nimeni... ca să aflu ulterior că părintele Dumitru Abrudan s-a mutat de la noi la Dumnezeu și de pe pământ la cer.

Slujba înmormântării s-a oficiat la frumoasa și istorica Catedrală Mitropolitană din Sibiu la data de 12 august 2024.

Sicriul cu corpul neînsuflețit a fost înconjurat de onorata familie a părintelui Dumitru Abrudan, de părinții profesori de la facultățile de teologie din Sibiu, Cluj, Alba Iulia și Oradea, precum și de un  mare număr  de preoți, foști studenți din Arhiepiscopia Sibiului și Mitropolia Ardealului.

Slujba înmormântării a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului.

La această înmormântare, am participat și eu împreună cu P.C. Părinte Popa Călin, Parohul bisericii cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” din localitatea Gepiu și cu nepotul Pr. George Samașca-Nemeș, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei.

La Sfânta Liturghie din dimineața zilei de 12 august 2024, am slujit și eu, alături de părintele profesor dr. Oancea, ginerele părintelui decan Dumitru Abrudan. Prin aceasta s-a respectat dorința părintelui Dumitru, de a fi alături cu prezența și rugăciunea, la căpătâi și până la casa cea de veșnică odihnă din cimitirul orașului Sibiu.

La reîntoarcere am intrat la locuința familiei îndoliate, pentru a transmite condoleanțe doamnei preotese Veturia Abrudan și fiicei Veronica și celor doi nepoți prezenți.

La reîntoarcerea spre Oradea, am vizitat și pe doamna Mioara Păcurariu, soția părintelui prof. academician Mircea Păcurariu.

Am fost bine primiți de doamna Mioara, întocmai ca și atunci când părintele Mircea Păcurariu era acasă. Pentru că nu am putut participa la înmormântare din cauza pandemiei Covid 19, cu îngăduința doamnei Păcurariu, am cântat la portretul îndoliat al părintelui Mircea Păcurariu, imnul „Hristos a Înviat” și „Veșnica lui pomenire”.

La Sfintele Liturghii din duminici și sărbători numele părintelui Dumitru Abrudan, este pomenit alături de celălalte nume de ierarhi, preoți slujitori, profesori și teologi, ctitori și binefăcători ai bisericii de la Parohia Oradea-Vii.

Portretul îndoliat al Părintelui Dumitru, după slujirea parastasului de 40 de zile a fost așezat pe peretele muzeului eclezial de la Așezământul social, cultural și filantropic „Sf. M. Mc. Gheorghe” alături de portretele ierarhilor, preoților și a tuturor ctitorilor care au slujit și contribuit cu toată ființa lor la ridicarea și înfrumusețaea acestei biserici care la 2 octombrie a.c. va împlini 86 de ani de la punerea pietrei de temelie de către vrednicul de pomenire Dr. Nicolae Popovici, Episcopul Oradiei a cărui statuie din bronz este așezată cu onoare pe platoul din fața bisericii prin directa purtarea de grijă a Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei.

Dumnezeu să mângâie familia îndurerată, iar părintelui profesor Dumitru Abrudan, Dumnezeu să-i facă parte de fericirea cea veșnică în Împărăția Cerurilor.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!