Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, la biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, „Biserica Albastră”, de la Parohia Oradea-Vii, a devenit o sfântă tradiție ca pe lângă rânduielile și proiectele pastorale, sociale, culturale și filantropice ce se derulează cu succes la această sfântă biserică, să se oficieze și slujbe de pomenire și comemorare pentru Ierarhii trecuți în veșnicie și de sub al căror omofor s-au adus bucurii și binecuvântări semnatarului acestor rânduri și credincioșilor pe care i-am păstorit.

Anul 2017 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, „Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”, vrednic de pomenire patriarh care a slujit Biserica Ortodoxă și poporul lui Dumnezeu vreme de aproape 30 de ani, în cele mai grele timpuri comuniste, ateiste și totalitare.

În luna martie 2017 s-au împlinit 40 de ani de la trecerea în veșnicie a celui care a fost al treilea Patriarh al României. La mormântul lui pe care și l-a pregătit cu cinci ani înainte de adormire, la Mănăstirea Radu-Vodă din București, a slujit și s-a rugat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, la data de 25 martie a.c., înconjurat de înalte personalități bisericești și nu numai. Acest exemplu a fost urmat de ierarhii și preoții din toată Patriarhia Română.

Fiindcă l-am cunoscut personal în urmă cu 46 de ani, am considerat de cuviință ca, în data de 2 aprilie 2017, în a cincea Duminică din vremea Postului Mare, a Cuvioasei Maria Egipteanca, împreună cu preoții slujitori, Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Abrudan, Pr. Viorel Samașca-Nemeș - paroh, Pr. Adrian Popovici - Consilier eparhial și cu toți credincioșii prezenți la Sfânta Liturghie, să-l pomenim după vrednicie în fața Sfântului Altar și în jurul mesei frumos împodobită cu colivă, vin cultic, flori imperiale și cu portretul îndoliat al Patriarhului comemorat.

În prezența unui însemnat număr de credincioși, semnatarul acestor rânduri a spus următoarele:

„L-am cunoscut personal pe Patriarhul Justinian, în urmă cu 46 de ani, cu prilejul Cursurilor de Îndrumare Misionară ce s-au ținut la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, în toamna anului 1971.

Timp de 30 de zile, cât au ținut cursurile de îndrumare, Patriarhul Justinian ne-a vizitat, ne-a binecuvântat și ne-a ținut prelegiri cu privire la preoția slujitoare și la Apostolatul social. Ne-a încântat cu prezența frumoasă, cuvântarea caldă, părintească și cu o privire și un zâmbet de părinte și tată pentru toți fiii Bisericii Ortodoxe Române. Era de o statură mijlocie, se purta îngrijit, curat și foarte elegant.

Născut în anul 1901 și-a început activitatea ca și învățător, profesor, director, episcop vicar, mitropolit și apoi patriarh.

A îndurat multe ispite și jigniri pe nedrept, atât de la oamenii răi din țară, dar mai cu seamă de la cei din Occident care îl făceau „patriarhul roșu” și încă multe alte cuvinte nepotrivite la care nu e bine nici a ne gândi.

Cu prilejul cursurilor de îndrumare misionară ținute la București în luna august-septembrie 1971, de față cu profesorii și preoții cursanți, din toată țara, l-am rugat fiește pe Părintele Patriarh să accepte a ne face o fotografie de grup cu aparatul meu. S-a bucurat, a zâmbit plăcut, zicându-mi următoarele:„Să-mi aduci și mie o fotografie!”.

N-am putut să-i împlinesc această dorință, dar după 46 de ani de la acea întâlnire din fața Institutului Teologic din București, când s-a imortalizat momentul printr-o fotografie alb-negru, pe care o consider unicat, o atașez prezentului articol, spre mărturie și veșnică amintire.”

A doua întâlnire cu Patriarhul Justinian, am avut-o la Cabinetul Patriarhal, prin bunăvoința Preasfințitului Părinte Teoctist, Episcopul Aradului. Fiind prezent la Cursurile de îndrumare, după cum am arătat în rândurile de mai sus, aflasem de la colegii preoți că Episcopul Teoctist se găsește la București la Patriarhie. L-am căutat, l-am întâlnit și ne-am bucurat de revedere pentru că numai în urmă cu trei luni, în data de 18 mai 1971 l-am avut în vizită împreună cu noul Episcop de Oradea, în persoana Episcopului Dr. Vasile Coman la parohia Homorog.

Dornic de a mă ajută într-o problemă filantropică, pentru un fiu al meu duhovnicesc, din parohia amintită mai sus, Preasfinția Sa mi-a zis:„Te voi introduce la Preafericitul Justinian mâine la orele 17”.

La ora stabilită pentru ziua următoare m-am prezentat la Cabinetul Patriarhal cu un buchet de flori și cu multe emoții. Episcopul Teoctist m-a introdus în cabinet, m-a prezentat în cele mai frumoase cuvinte Patriarhului spunând următoarele:„Pe părintele Nemeș l-am vizitat de curând în frumoasa parohie Homorog, care a transformat-o într-un adevărat complex, între biserică și casa parohială a construit o verandă împodobită cu tot felul de trandafiri în care m-a ospătat pe mine și pe Episcopul Vasile”.

După minunatele cuvinte de recomandare din partea Preasfințitului Teoctist, Patriarhul Justinian mi-a oferit posibilitatea să stau pe o canapea și timp de o jumătate de oră ne-am întreținut în cele mai frumoase stări duhovnicești.

După ce i-am prezentat care îmi este dorința, mi-a înmânat o coală ministerială pe care am scris cele cu privire la fiul meu duhovnicesc. Pe verso-ul cererii, Patriarhul Justinian a consemnat următoarele:„Se aprobă înfierea fiului duhovnicesc al Părintelui Gheorghe Nemeș de la parohia Homorog, Episcopia Oradiei, în Arhiepiscopia Bucureștilor pentru a se putea înscrie la Seminarul Teologic și după absolvire la Institutul Teologic de Grad Universitar din București.”

A fost foarte mulțumit că a putut să facă un bine pentru acest tânăr și părinții lui. Numele tânărului elev nu-l amintesc acum, din respect, pentru că astăzi este preot de cinste în Eparhia Oradiei.

Pentru această frumoasă binecuvântare i-am mulțumit, i-am sărutat binecuvântătoarea Dreaptă și i-am promis că nu-l voi uita niciodată.

Fapt pentru care ani la rând, de Sfintele Sărbători de Paști și de Crăciun, îi trimiteam scrisori de felicitare, la care îmi răspundea cu multă căldură părintească semnându-se foarte elegant, Justinian Patriarhul României.

În ziua înmormântării m-am găsit în Statele Unite ale Americii, pomenindu-l la Catedrala Arhiepiscopală de la Detroit, iar după reîntoarcere l-am pomenit și-l pomenesc cu recunoștință la toate Sfintele Liturghii alături de ceilalți înaintași dragi sufletului meu mutați la Domnul.”

Dumnezeu să-l odihnească și veșnică să-i fie pomenirea din neam în neam!

Preot Gheorghe Nemeș 

Protoiereu de Agria