Ziua de pomenire liturgică a Sfântului și Marelui Ierarh al Cetății Sfinte, Sfântul Patriarh Sofronie al Ierusalimului, se constituie an de an într-o ocazie de aleasă prăznuire duhovnicească pentru Întâistătătorul Episcopiei Oradiei, Preasfințitul Părinte Sofronie, care își serbează cu multă recunoștință patronul spiritual, mulțumindu-i pentru mijlocirea ajutorului și binecuvântării lui Dumnezeu în îndeplinirea cu responsabilitate a aceleiași misiuni de păstorire a clerului și credincioșilor Bisericii lui Hristos încredințați spre călăuzire.

Dumnezeiasca Liturghie din ziua pomenirii Sfântului Ierarh ierusalimitean, luni, 11 martie 2024, a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Sofronie în noul paraclis de la Mănăstirea Izbuc, lăcașul de cult fiind închinat sărbătorii Așezării moaștelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință în Lida Palestinei; Sfântului Mucenic Fanurie, Marele Făcător de Minuni; Sfântului Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului; Sfântului Cuvios Siluan Athonitul și Sfântului Cuvios Sofronie Athonitul, prilej cu care Mănăstirea Izbuc și-a serbat și unul dintre ocrotitorii așezământului monahal.

După îndătinata rânduială, la Sfânta Liturghie, Ierarhul Oradiei a înălțat rugăciuni doxologice către Preabunul Dumnezeu, mulțumindu-I pentru binefacerile revărsate asupra clerului și poporului dreptmăritor din Eparhia Oradiei, la care s-a adăugat gratitudinea fără margini față de solirile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și mijlocirile Sfântului Patriarh Sofronie al Ierusalimului.

De asemenea, pentru sporirea misiunii și slujirii de la Mănăstirea Izbuc, în cadrul sfintei slujbe, Episcopul Oradiei a promovat în treapta slujirii diaconale pe tânărul monah Meletie Ghețe, iar pe ierodiaconul Bartolomeu Moșneguțu l-a prohirisit întru ieromonah și i-a oferit și hirotesia de duhovnic.

La finele programului liturgic, Arhimandritul Mihail Tărău, starețul Mănăstirii Izbuc și exarhul așezămintelor monahale din Eparhia Oradiei, a ținut o alocuțiune festivă, subliniind bucuria onorantă de a-l avea pe Chiriarhul locului în mijlocul obștii mănăstirii pe care o îndrumă și adresând Preasfinției Sale cuvenitele felicitări și doriri de bine. În cuvântul său, starețul mănăstirii a vorbit despre darurile alese pe care Sfântul Ierarh Sofronie al Ierusalimului le-a primit de la Dumnezeu, fiind un proeminent teolog, apologet și rugător, precum și un rafinat diplomat ecleziastic care a menținut starea de echilibru în grelele vremuri ale expansiunii islamice asupra Țării Sfinte. Totodată, părintele stareț a mulțumit Ierarhului pentru toată dragostea și purtarea de grijă pe care le poartă față de Mănăstirea Izbuc, concretizate și astăzi prin hirotonirea a doi noi sfințiți slujitori pentru misiunea sacramentală pe care acest sfânt așezământ o are de îndeplinit în lume. În semn de prețuire, din partea slujitorilor și viețuitorilor sfintei mănăstiri, Arhimandritul Mihail Tărău a oferit Ierarhului un aranjament floral.

Nu în ultimul rând, Preasfințitul Părinte Sofronie a mulțumit părintelui exarh și tuturor celor prezenți pentru gândurile frumoase, amintind, deopotrivă, admirația față de viața și misiunea Sfântului Ierarh Sofronie, un punct cardinal de referință în viziunea manierei în care un Ierarh al Bisericii lui Hristos trebuie să-și desfășoare misiunea sacerdotală. Sfântul Sofronie este primul Întâistătător al Cetății Sfinte a Ierusalimului, care a păstorit sub stăpânire islamică. Au fost întâi arabii, apoi otomanii, iar Locurile Sfinte, în ciuda intervențiilor cruciadelor, au fost mereu amenințate și periclitate. Astfel, ca să poți să menții bisericile deschise, era nevoie de multă diplomație și de Ierarhi luminați care au știut să păstorească. Asemănător se întâmplă și astăzi, în lume, peste tot unde există regimuri autoritare de tip islamic. Vedem cât pătimesc creștinii din Iran, Pakistan sau Afganistan, unde comunitățile creștine aproape că au dispărut complet. Ce să mai vorbim despre strălucirea pe care o aveau Constantinopolul, Asia Mică și toate provinciile istorice ale Antichității creștine. Astăzi ce mai întâlnim acolo? Ruine – dacă le mai întâlnim și pe acelea, întrucât musulmanii extremiști se încăpățânează să distrugă și ultimele vestigii creștine de acolo. Bine, măcar, că avem memoriile păstrate în biblioteci. De asemenea, diplomația Sfântului Sofronie vine și din numele providențial pe care îl poartă, Sofronie – Σωφροσύνη (Sophrosyne) –, care înseamnă „cumpătare”, „echilibru”, ingredientele necesare unei lucrări de diplomație bisericească. Mai ales atunci când este nevoie să te lupți cu învățăturile străine de credință, cum sunt ereziile, cum era erezia monotelită, care avea rădăcini mai vechi în erezia monofizită și care a făcut ravagii în Răsărit, fărâmițând unitatea Bisericii. Or, în timpurile sale, marea lucrare de apărare a Ortodoxiei a însemnat lupta pentru păstrarea unității Bisericii.

În continuare, Ierarhul Oradiei a vorbit despre nevoia imperioasă de a împrumuta din echilibrul și din darul deosebirii duhurilor cu care a fost înzestrat Sfântul Ierarh Sofronie, virtuți atât de folositoare și în vremurile actuale, nu mai puțin tulburi și dificile. Dacă facem un arc peste timp, vedem cât de actuală este moștenirea pe care ne-a lăsat-o Sfântul Sofronie și marii Părinți ai Bisericii. Pentru că și noi, la rândul nostru, avem de făcut față la provocările veacului nostru, ce subminează unitatea Bisericii, fie prin atacuri din afară, fie prin atacuri din lăuntru, care nu sunt puțini și care, desigur, au resursele necesare mișcărilor lor din părți dubioase ale lumii, suprimând unitatea Bisericii. Totodată, orice mișcare extremistă din lumea ideilor nu poate decât să fie deranjată de misiunea Bisericii, care îndeamnă la pace și la unitate. Inclusiv, Legea cultelor, ca lege importantă a statului nostru, stipulează despre culte că sunt factori ai păcii sociale. Cum, atunci, să nu deranjeze pe cei care, cu poruncă și cu plată corespunzătoare, tulbură poporul pentru ca să destabilizeze pacea, echilibrul, stabilitatea și prosperitatea oamenilor, în cele din urmă? Astfel, înțelegem că moștenirea Sfântului Sofronie este foarte prețioasă.

În partea de sfârșit a cuvântării sale, Ierarhul a vorbit despre noianul de recunoștință care-l animă față de înaintașii Preasfinției Sale în arhipăstorirea acestor locuri, chipuri luminoase și pilduitoare, a căror patronaj duhovnicesc continuă să vegheze Eparhia Oradiei. Nimic nu este întâmplător. Eu nu sunt primul Sofronie care păstoresc pe aceste meleaguri. Tot în vremuri dificile, în veacul al XVII-lea, când pământul în care noi trăim acum era sub stăpânire turcească, iar eparhiile noastre plăteau tribut greu – haraci – turcilor, avem mențiuni documentare despre Mitropolitul Sofronie al cetăților Lipova și Jula, întrucât atunci toate eparhiile din Banat și Crișana erau organizate ca mitropolii, care avea reședința la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, unde și eu, la rândul meu, am fost călugărit. Aici, de fapt, erau călugăriți toți ierarhii din istoria recentă, de câteva sute de ani încoace, a Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania și Ungaria, pentru că la Marea Unire și multă vreme, apoi, singura mănăstire ortodoxă românească din tot arealul transilvan (părțile apusene, Banatul, Crișana, Maramureșul) era cea de la Hodoș-Bodrog. Apoi, pentru că Episcopii de la Oradea au fost nevoiți să părăsească Cetatea Oradiei, practic, Episcopii de la Arad au preluat și păstorirea credincioșilor din Crișana de mijloc și de nord, adică din Bihor, până la reactivarea Episcopiei Oradiei (1920); Episcopii de la Arad având titulatura, începând cu anii 1706-1710, de Episcopi ai Aradului, Ienopolei și Oradiei, la care s-a adăugat și districtul Hălmagiului în timpul vrednicului de pomenire Episcop Sinesie Jivanovici. La aproape o sută de ani după Mitropolitul Sofronie, a mai fost un Episcop Sofronie al Aradului și Oradiei, dar pentru că avea metania la Mănăstirea Ravanița era numit Sofronie Ravanicianin. De asemenea, noi avem în memoria Ardealului pe Sfântul Cuvios Sofronie de la Cioara sau de la Afteia – Eparhia Alba-Iuliei –, care a avut marea și nobila misiune de a arăta poporului că uniația înseamnă de fapt înstrăinarea de credință. Chiar și așa, el nu a avut jurisdicție aici, cum au avut acești vlădici amintiți. Desigur, la călugărie, la Bodrog, l-am primit ca ocrotitor pe Sfântul Ierarh Sofronie, care a fost Patronul spiritual al Sfântului Sofronie Athonitul, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul, motivul pentru care biserica de aici poartă și acești Sfinți ocrotitori.

pr. Andi Constantin Bacter