La serbarea împărătească din Sfântul Post al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, vineri, 21 noiembrie 2025, când Biserica Dreptmăritoare reactualizează solemnul moment din pruncia Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, al intrării ei inaugurale și pregătitoare în Templu, în Sfânta Sfintelor, Chiriarhul Eparhiei Oradiei, Preasfințitul Părinte Sofronie, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în sobor de preoți și diaconi pe Altarul bisericii cu hramul Schimbarea la Față a Domnului, Acoperământul Maicii Domnului și Sfântul Mucenic Sebastian din Oradea, aniversând într-o manieră liturgică și festivă 21 de ani de la sfințirea și punerea pietrei de temelie a sfântului lăcaș.

Citirea pasajului evanghelic rânduit praznicului Vovideniei (Luca 10, 38-42; 11, 27-28) a fost succedată de omilia Episcopului Oradiei, care a deschis sensurile adânci ale sărbătorii, arătând cum intrarea Fecioarei în Templu pregătește și anunță tainic Venirea lui Hristos-Marele Arhiereu în lume și instaurarea unui nou început pentru întreaga omenire, înlocuind vechiul arhetip al căderii cu cel al mântuirii, trecerea tainică de la umanitatea „jefuită” a lui Adam și a Evei la umanitatea transfigurată în Hristos și în Maica Sa.

În incipitul cuvântării sărbătorești, după ce a evocat Sfânta Tradiție ca sursă prețioasă și de netăgăduit a evenimentului prăznuit, Ierarhul a tâlcuit înțelesurile adânci, cu caracter biblic și arhetipal, care fac dintr-o întâmplare cu totul neobișnuită, intrarea unei copile în Sfânta Sfintelor, o încuviințare nepământească și un semn văzut al învestirii dumnezeiești a celei chemate să devină Eva cea Nouă, Maica Noului Adam:

„Dumnezeu nu a vrut să-l lase pe cel chemat la viață, pe Adam și pe urmașii săi, în capcana morții. Umanitatea înstrăinată de Dumnezeu, pentru răscumpărare, avea nevoie de sacrificiu, de jertfă. Și atunci, vedem că Dumnezeu nu îl părăsește pe om, ci dorește să rămână împreună cu el și să-i arate că l-a chemat la viață și că viața îl așteaptă, nu moartea! Și ce se întâmplă? Dumnezeu coboară în mijlocul oamenilor. Până la Venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu, Dumnezeu este Prezent în mijlocul poporului pe care l-a ales ca să se vestească prin el tuturor popoarelor mântuirea lui Dumnezeu. Dumnezeu alege să locuiască în mijlocul lui Israel dând Legea și poruncind ce fel de casă să I se înalțe pe pământ. Și așa rânduiește Dumnezeu, să se zidească aici, pe pământ, Casă lui Dumnezeu, Templul Prezenței lui Dumnezeu, prin harul Său, prin Tablele Legii, prin Toiagul lui Aaron – care a odrăslit și care arată că vine și Rodul mântuitor – și Mana, adică hrana cu care Dumnezeu, din cer, a hrănit și a potolit foametea poporului; toate, păstrate în Chivotul poleit cu aur, a cărui strălucire este o palidă reflectare a Strălucirii Slavei necreate a lui Dumnezeu, fiind păzit în chip simbolic de Heruvimi, așa cum Îngerii Îl preamăresc neîncetat pe Dumnezeu în Ceruri. Și, în Locul Prezenței lui Dumnezeu pe pământ, se aduceau jertfe sângeroase – cum amintește Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel –, iar în Sfânta Sfintelor intra numai arhiereul, o dată pe an, cu sângele jertfelor pentru ispășirea păcatelor poporului. Toate sunt însă chipuri simbolice care pregătesc Marea Jertfă pentru ispășirea păcatelor noastre, Junghierea Mielului lui Dumnezeu, adică Moartea pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu Înomenit, ca prin Sângele vărsat pe Golgota să ni se curețe nouă păcatele.”

Conturând această perspectivă a Prezenței lui Dumnezeu Care dă sens adâncului de taină din om, Ierarhul a descris mesajul Praznicului ca pe o chemare la contemplarea marelui arhetip al mântuirii, arătând cum, prin intrarea Fecioarei în Templu, Dumnezeu pregătește Noua Evă și, implicit, prin ea, Venirea Noului Adam, Cel Care va așeza în locul vechii căderi un început nou pentru întreaga omenire:

„Până la Venirea în lume a Fiului Său, Dumnezeu Își alege un Loc sfânt al Prezenței Sale, Casa lui Dumnezeu pe pământ, Templul. Acolo, Dumnezeieștii Părinți Ioachim și Ana o duc pe Prunca lor de câțiva anișori. Ea intră în Templu. Din punct de vedere mistic, duhovnicesc, intrarea Preasfintei Fecioare Maria în Biserică, în Templul lui Dumnezeu, în Casa lui Dumnezeu, este pregătirea pentru împlinirea Misiunii celei mai înalte la care o cheamă Dumnezeu. Intră în biserică și ea devine Biserica lui Dumnezeu, pentru că intră în Casa lui Dumnezeu cea care va deveni Casa lui Dumnezeu. În pântecele ei preacurat și feciorelnic, cu puterea Celui Preaînalt, prin adumbrirea Duhului Sfânt, coboară Fiul lui Dumnezeu și Se face Om. Cel după al Cărui Chip omul a fost creat vine! Pentru că Adam cel dintâi este creat după Chipul Cuvântului lui Dumnezeu, al Fiului. Și vine Cuvântul și Se face trup. Vine Dumnezeu și Se sălășluiește în pântecele preacurat al Fecioarei, care devine Templu al Celui Preaînalt Care Se face Om. Vine Mielul lui Dumnezeu, să fie El Jertfa de Răscumpărare. Și Dumnezeu, Care este Viața, Se face Om pentru ca să treacă prin moarte, să fie jertfit, pentru ca Noul Adam să moară pe Cruce și să învieze. Întâiul-Născut din morți este Noul Adam. Noul Adam vine în lume prin cea învrednicită să fie Templu, Biserică sfințită și Rai cuvântător. Și dacă Eva cea dintâi, mama tuturor celor vii, a ajuns să fie maica celor care gustă moartea, Eva cea Nouă, Maica Celui Întâi-Născut din morți, este Maica celor vii prin Înviere, a celor înviați din morți prin Jertfa pe Cruce a Noului Adam, a Mielului lui Dumnezeu Care ridică păcatul lumii, Marele Arhiereu Care vine și Se jertfește și intră în Sfânta Sfintelor nu cu sânge de viței curați, ci cu Însuși Sângele Său de Jertfă pentru Ispășirea păcatelor poporului! În Sfânta Sfintelor intră Marele Arhiereu aducându-Se pe Sine Jertfă bineplăcută Tatălui Ceresc, iar prin Moartea și Învierea Sa, Întâiul-Născut din morți, Viața și Odihna și Învierea noastră, ne dăruiește tuturor Viața cea veșnică. Prin Învierea Fiului Său Înomenit, Dumnezeu ne cheamă la Viața cea veșnică. Și dacă toți o avem pe Eva cea dintâi, mama tuturor celor vii prin care am ajuns să gustăm moartea, și dacă Adam cel dintâi a ajuns să ne transmită tuturor sămânța morții, din Noua Evă, din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Se naște Noul Adam, Fiul Omului, Fiul Noii Eve. Este Eva cea Nouă, cea care, la Cruce, îl primește ca fiu adoptiv și devine maică a Sfântului Ioan Evanghelistul, iar, prin aceasta, Preasfânta Fecioară primește pe toți cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc. Ea este Maica noastră, a tuturor celor care credem în Înviere! Și pentru că este Noua Evă, și pentru că Fiul ei este Cel Întâi-Născut din morți al întregului neam omenesc, pentru că Hristos a înviat pentru toți și toți vom învia, Maica Domnului este Maica tuturor celor înviați, chiar și a celor care nu-L recunosc pe Fiul ei și aleg să trăiască înstrăinați de El, însă pentru care ea suferă și se roagă cu iubire maternă cerând îngăduință și iertare de la Fiul ei, Care nu este doar Mielul Jertfit, ci și Dreptul nostru Judecător.”

Încheierea predicii s-a așezat ca un îndemn de suflet, Preasfinția Sa arătând că Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului ne cheamă, în chip tainic, ca, asemenea Fecioarei care devine Casa Celui Preaînalt, să redescoperim în adâncul ființei Chipul lui Dumnezeu și, prin pocăință și luminare lăuntrică, să ne preschimbăm în biserici însuflețite ale Prezenței Sale:

„Dincolo de evenimentul petrecut în viața Sfintei Fecioare Maria, praznicul de astăzi este mult mai mult decât o simplă consemnare a unei întâmplări mai deosebite. Călătoria noastră duhovnicească de astăzi este mult mai adâncă, pentru că cea care intră în Templu, în Casa lui Dumnezeu, devine ea însăși Casa lui Dumnezeu. Și dacă Maica Domnului este Templul și Casa lui Dumnezeu, oare noi, ceilalți, fiii lui Adam și ai Evei, răscumpărați de Noul Adam și fiii duhovnicești ai Noii Eve, ce suntem chemați să fim? Suntem chemați să redescoperim Chipul lui Dumnezeu, să redescoperim că El este în noi! El locuiește în noi, căci noi, cei botezați, suntem trecuți prin Moartea și Învierea Lui și ne îmbrăcăm în Hristos! Numai că noi, prin răutățile, greșelile, păcatele și patimile noastre, întunecăm viața noastră și punem grele catapetesme Prezenței lui Dumnezeu în viața noastră, ajungând morminte văruite. Dar, dragii mei, prin lucrarea harului Duhului Sfânt, Care arde spinii tuturor păcatelor, și prin calea de întoarcere – adică prin pocăință, nu formală ci reală – ajungem să fim ceea ce suntem chemați să fim! În comuniune cu Dumnezeu putem fi doar dacă viața noastră devine casă a Prezenței lui Dumnezeu. Viața noastră să fie locul Prezenței lui Dumnezeu! Venim la sfânta biserică, unde Hristos este împreună cu noi, mai ales prin Sfânta Euharistie. Oare Biserica se reduce doar la zidurile ei, la zidurile casei, ale unui lăcaș? Și acasă, avem icoane, da, și acolo trebuie să fie locul Prezenței lui Dumnezeu. Dar noi? Cu trupul și sufletul nostru, nu trebuie să fim casă pentru Dumnezeu? La aceasta ne cheamă Preasfânta Fecioară Maria! Ea, care intră în Templul lui Dumnezeu ca să devină Biserica lui Dumnezeu, Casa lui Dumnezeu, ne cheamă la biserică, să intrăm în Casa lui Dumnezeu ca noi înșine să devenim casă a lui Dumnezeu, locul Prezenței lui Dumnezeu, locul Prezenței Bunătății Sale, Iertării Sale, Frumuseții Sale; nu casă a răutății, a relelor, a mâniei, a răzbunării, a dezbinării, ci a unității sfinte prin harul lui Dumnezeu! Să fim locuri binecuvântate ale Prezenței lui Dumnezeu, mici biserici într-o lume mare – chemată ea însăși să devină Biserică, Loc al Prezenței Sfinte a lui Dumnezeu!”

Slujirea arhierească a fost încununată de hirotonirea a doi slujitori ai Sfintelor Altare: diaconul Lucian-Ioan Buzilă, ridicat în treapta preoției și rânduit să slujească în continuare la Biserica cu Lună din Oradea, iar teologul Florin-Daniel Bara, prohirisit în treapta diaconiei pe seama bisericii de enorie a Parohiei Sărsig din Protopopiatul Marghita.

La încheierea programului liturgic, Părintele Călin-Dănuț Ioniță, Protopopul Oradiei, a rostit un cuvânt festiv, iar Părintele paroh Nicolae-Alin Herlea a împărtășit câteva gânduri de mulțumire pentru lucrarea providențială a lui Dumnezeu în viața acestei enorii și pentru părinteasca purtare de grijă a Chiriarhului locului, mărturisindu-și recunoștința pentru încrederea acordată la numirea sa, cu doar patru luni în urmă, în slujirea de paroh al acestei frumoase comunități orădene. În semn de prețuire, preotul paroh a oferit Ierarhului o copie a icoanei Maicii Domnului Pantanassa sau Împărăteasa tuturor.

În cele din urmă, Preasfințitul Părinte Sofronie a adresat un cuvânt de binecuvântare la început de post, îndemnându-i pe cei prezenți la exercițiul smereniei, înțeles ca o golire lăuntrică de tot ceea ce împovărează sufletul, în special egoismul și autosuficiența, pentru a face loc lucrării lui Dumnezeu în inimă și pentru a redobândi inocența și bunătatea copilăriei. Totodată, Preasfinția Sa i-a felicitat pe noii slujitori ai sfântului lăcaș, Părintele paroh Nicolae-Alin Herlea, care a slujit vreme de cinci ani ca diacon chiriarhal și opt ani ca preot coslujitor la Catedrala Episcopală, și pe Părintele conf. univ. dr. Vasile-Doru Fer, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Episcop dr. Vasile Coman” din Oradea, a căror prezență misionară dinamică se face simțită atât liturgic, prin intensificarea programului de rugăciune, cât și administrativ, prin lucrările gospodărești săvârșite la sfântul lăcaș.

pr. Andi-Constantin Bacter