În Vinerea cea Luminată din binecuvântata Săptămână a Învierii Domnului, 25 aprilie 2025, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în mijlocul obștii monahale de la Mănăstirea Izbuc și al miilor de pelerini veniți din toate colțurile țării, pentru a lua parte la sărbătoarea hramului vechi al așezământului monahal, sărbătoarea Izvorului Tămăduirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Încă din zorii zilei, în continuarea îndelungatelor privegheri din ajun, curtea mănăstirii a fost animată de dangătul clopotelor și bătaia de toacă, împodobind astfel rugăciunea obștii și a pelerinilor, veniți cu nădejde să se împărtășească din harul izvorului binecuvântat, cunoscut pentru darurile sale tămăduitoare, revărsate cu îmbelșugare de Dumnezeu în acest loc sfințit de veacuri de rugăciunea neîncetată a monahilor și pelerinilor. Înainte de începerea Sfintei Liturghii prezidate de Chiriarhul locului înconjurat de un numeros sobor preoțesc, a fost săvârșită slujba Aghiasmei mici, prin care apa izvorului a fost binecuvântată și împărțită cu credință celor prezenți, spre folos sufletesc și trupesc.

După citirea cuvântului evanghelic al praznicului (Ioan 5, 1-15), Chiriarhul meleagurilor bihorene i-a învățat pe credincioși despre adevărata tămăduire pe care Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor, o aduce lumii întregi, arătând că orice vindecare trupească este doar o pregustare a biruinței asupra morții, iar adevărata noastră însănătoșire este restaurarea firii omenești prin Învierea Sa, săvârșită din iubire desăvârșită și dăruită nouă prin Preasfânta Sa Maică, Izvorul Vieții și al Tămăduirii veșnice.

Semnificația praznicului de astăzi este mult mai cuprinzătoare decât referirile cu caracter istoric, desigur, în centrul sărbătorii avându-L pe Cel Înviat din morți, întrucât toată Săptămâna Luminată este Săptămâna Celui Întâi-Născut din morți, Domnul nostru Iisus Hristos. Dar acolo unde este Domnul este și cea din Care Și-a luat firea omenească, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru a ne scoate pe noi, pe toți, din robia morții și din iad. Dumnezeu nu l-a creat pe om pentru moarte, accidentul care a intrat în Creație din cauza păcatului neascultării primilor oameni. De aceea, în Lumina Învierii lui Hristos, sărbătoarea de astăzi ne trimite la adevărata noastră tămăduire și vindecare, cea din moarte. Orice boală, orice suferință, orice neputință sunt o pregustare a morții. Numai că sămânța Învierii o primim, deja, prin nașterea cea de a doua, din apă și din Duh, în Taina Sfântului Botez, urmând ca pe parcursul întregii vieți creștine, până la mormânt, să creștem în Lumina Învierii lui Hristos, biruind moartea păcatului. Aici pe pământ, așadar, toate bolile și suferințele noastre sunt avertismente, că suntem trecători și că nu este indiferent ce facem cu viața noastră. Însă în lupta cu bolile, cu neputințele, cu necazurile și cu moartea nu suntem singuri! Împreună cu noi este Cel Care a biruit moartea, Marele Doctor al sufletelor și trupurilor noastre, Păstorul Cel Mare al oilor, Domnul nostru Iisus Hristos – Cuvântul Care S-a înomenit. Umanitatea Tămăduitorului nostru a venit dintr-un Izvor curat, a cărui curăție o păzește Însuși Dumnezeu. Este Fecioara din Nazaret, cea care a primit Vestea cea Bună din Cer, venită de la Arhanghelul Gavriil, învrednicindu-se a fi Născătoare de Dumnezeu, adică Izvorul prin care ne vine Tămăduirea cea adevărată. Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii este prăznuirea celei din care Și-a luat Izvorul firea omenească a Cuvântului Veșnic Înomenit, la „plinirea vremii”, pentru mântuirea lumii. Este sărbătoarea Fecioarei îndurerate de la Crucea Fiului ei, când a trecut prin „chinurile nașterii”, acolo, la Crucea Domnului; chinuri care, din darul Domnului nostru Iisus Hristos, au adus-o pe Maica Domnului la înalta demnitate de Maică a Bisericii. Primindu-l pe Sfântul Ioan Evanghelistul ca fiu adoptiv, Născătoarea de Dumnezeu primește în fapt întreaga Biserică, ne primește pe toți ca fii duhovnicești. Astfel, înțelegem cum tâlcul ascuns al sărbătorii de astăzi ne trimite la marea noastră tămăduire din moarte, Marea Tămăduire săvârșită de Cel Care a venit să ne vindece nu doar de toată boala și neputința, ci de vrăjmașul cel de pe urmă, moartea.

Răspunsurile liturgice la dumnezeiasca slujbă au fost oferite de către Corala „Anastasis” a Catedralei Episcopale „Adormirea Maicii Domnului” din Deva.

La încheierea Sfintei Liturghii, Părintele Arhimandrit Mihail Tărău, starețul Mănăstirii Izbuc și exarhul așezămintelor monahale din Eparhia Oradiei, a rostit un cuvânt festiv de mulțumire adresat Preasfințitului Părinte Sofronie, exprimând recunoștința obștii monahale și a pelerinilor pentru prezența și binecuvântarea aduse și în acest an în răstimpul binecuvântat al Săptămânii Luminate.

În continuare, Episcopul Oradiei a binecuvântat mulțimea credincioșilor, îndemnându-i să trăiască bucuria pascală ca o lumină lăuntrică, într-o lume în care cerurile rămân deschise pentru cei care știu să le caute, așa cum credeau odinioară strămoșii noștri, și să devină, prin credință și fapte, semne vii ale speranței și prezenței lui Dumnezeu în viața de zi cu zi.

În încheierea programului liturgic, toți cei prezenți au fost binecuvântați prin stropirea cu aghiasma mică, iar credincioșilor li s-au oferit din cele peste 10.000 de recipiente cu apă sfințită, pentru a duce acasă binecuvântarea Izvorului Tămăduirii și a o împărtăși în mijlocul familiilor lor.

pr. Andi-Constantin Bacter