În sfânta şi mărita zi de praznic a Pogorârii Duhului Sfânt, Cincizecimea sau Rusaliile, Duminică, 8 iunie 2014, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească unită cu slujba Vecerniei la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” şi „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în prezenţa a numeroşi credincioşi din metropola de pe malurile Crişului Repede.

A fost pentru al treilea an consecutiv când praznicul Pogorârii Duhului Sfânt a fost întâmpinat în catedrala propriu-zisă, după inaugurarea spaţiului liturgic deosebit de generos al noii Catedralei Episcopale din Oradea, la hramul principal al acesteia, Învierea Domnului, din anul 2012.

În predica rostită după citirea pericopei evanghelice, pornind de la cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8, 12), Preasfinţitul Părinte Sofronie a subliniat semnificaţiile teologice şi dogmatice ale marelui praznic al Pogorârii Sfântului Duh:

„Prin aceste cuvinte rostite de Mântuitorul Iisus Hristos, toţi cei care credem în El şi suntem botezaţi în numele Preasfintei Treimi, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, suntem încredinţaţi că am primit în viaţa noastră lumină mare, lumina lui Hristos Domnul, lumina care luminează tuturor, lumina lumii, lumina vieţii, pentru că El, Fiul lui Dumnezeu întrupat, este Calea spre Tatăl şi Adevărul Mântuitor şi Viaţa cea veşnică din Împărăţia cerurilor.”

„Pentru ca să primim această lumină, care este lumina lui Hristos, lumina lui Dumnezeu, lumina neînserată, avem nevoie să ne naştem din nou, din apă şi din Duh. Tot omul care vine în această lume se naşte pe cale naturală, din părinţi trupeşti, din tată şi din mamă, excepţie făcând prima pereche de oameni, Adam şi Eva, creaţi de Dumnezeu din pământ, şi, bineînţeles, cea mai mare excepţie, naşterea suprafirească, prin voia Tatălui şi cu lucrarea Duhului Sfânt, a Fiului Veşnic al Tatălui, Domnul nostru Iisus Hristos, Născut din Tatăl din veci, fără de mamă, iar ca Om, la plinirea vremii, din Fecioara Maria, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, fără de tată pământesc.”

„Aşadar, noi toţi, ceilalţi oameni, ne naştem din mamă şi din tată, pe cale naturală, în familii obişnuite, omeneşti, şi venim în lume cu daruri de la Dumnezeu, Creatorul nostru, cu care ne împodobeşte  Preasfânta Treime, daruri care sunt lumini pentru viaţa noastră. Luminile pe care ni le dă Dumnezeu la creaţie sunt, însă, lumini create, ce ţin de firea noastră omenească, lumini care strălucesc mai intens sau mai puţin intens, după cum îi este dat fiecăruia, după darul său de la Dumnezeu, să lucreze în această lume, să îşi pună în lucrare talanţii, darurile primite, luminile. Dar noi, oamenii, nu am fost creaţi să ne bucurăm doar de lumini trecătoare, care apun la fel cum apune lumina soarelui, de lumini care se sting odată cu viaţa noastră pământească, deşi luminile multor oameni rămân şi după moarte, pentru semeni, prin operele pe care le-au creat, atât în literatură, în arte, în ştiinţă, în cultura şi civilizaţia umanităţii, în sens mai larg.”

„Dumnezeu, însă, descoperit nouă în taina iubirii Preasfintei Treimi, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, Lumină adevărată, Lumină dumnezeiască, vrea să dăruiască oamenilor mai mult decât dăruieşte în mod obişnuit, prin naştere, oricărui om. De aceea, Îl trimite în lume pe Fiul Său, Lumina lumii, ca să îi cheme la El pe toţi cei care vor să Îl urmeze, iar cel care vine şi Îl urmează pe Hristos să aibă lumina vieţii veşnice, lumina care nu se stinge, lumina care nu trece, lumina lui Hristos. Această lumină, a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos se dăruieşte Bisericii prin Duhul Sfânt, sub formă de lumină, în chip de limbi de foc, la fel cum, în fiecare an, în Cetatea Sfântă a Ierusalimului, în biserica Sfântului Mormânt, coboară lumina necreată a lui Hristos Domnul şi aprinde făcliile pascale ale pelerinilor, în frunte cu Patriarhul Ierusalimului, la slujba ortodoxă.”

„Lumina dumnezeiască este comună celor trei Persoane ale Preasfintei Treimi pentru că Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt sunt un singur Dumnezeu, întreit în Persoane dar Unul în Fiinţă. Iar din Fiinţa dumnezeiască ţâşneşte, ca dintr-un izvor, lumina necreată sau, aşa cum ne învaţă Părinţii Sfinţi ai Bisericii, energiile divine necreate. Fiul vine în lume ca lumină, Se arată mai înainte de patimile Sale ucenicilor Săi, la Schimbarea la Faţă, plin de lumină, iar la Cincizecime, după ce Se înalţă întru mărire, în slavă, Îl trimite pe Duhul Sfânt, în chip de limbi de foc, ca lumină, ca să lumineze pe tot omul care vrea să se mântuiască.”

Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie a fost urmată de slujba specială a Vecerniei, numită şi a plecării genunchilor, în timpul căreia s-au citit şapte rugăciuni în genunchi, în numele multitudinii darurilor Sfântului Duh. În timpul acestei slujbe emoţionante şi impresionante, s-au invocat stăruitor cele Trei Persoane ale Preasfintei Treimi, pentru iertarea păcatelor noastre cât şi pentru iertarea păcatelor moşilor şi strămoşilor noştri, a înaintaşilor noştri.

La final, credincioşii prezenţi au primit spice de grâu binecuvântate.

În a doua zi de Rusalii, de praznicul Sfintei Treimi, 9 iunie 2014, Preasfinţitul Părinte Sofronie a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în Paraclisul Episcopal „Sfinţii Ierarhi Ilie Iorest, Sava Brancovici şi Simion Ştefan, Mitropoliţii Transilvaniei” de la Centrul Eparhial al Episcopiei Oradiei.