Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Praznicul Pogorârii Mângâietorului făgăduit. Unitatea umanității întru Duhul Sfânt, îndumnezeirea globalismului

Praznicul Pogorârii Mângâietorului făgăduit. Unitatea umanității întru Duhul Sfânt, îndumnezeirea globalismului

În fiecare an, după trecerea celor cincizeci de zile de la Învierea din morți a Domnului Iisus Hristos și a celor zece zile de la Înălțarea Sa la Ceruri, Biserica Dreptmăritoare de pretutindeni serbează împlinirea făgăduinței Mântuitorului: trimiterea unui alt Mângâietor, Duhul lui Dumnezeu, Duhul Adevărului Care avea să-i învețe pe Ucenici și Apostoli cunoașterea cea adevărată a Tainei Mântuirii, a celor întâmplate odată cu momentul „plinirii vremii”, Pogorârea Sfântului Duh fiind ea însăși o altă „plinire a vremii” – debutul Erei Harului Duhului Sfânt.

În această zi a încununării praznicelor împărătești, a pecetluirii harice a Istoriei Mântuirii, în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, 4 iunie 2023, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a oficiat Utrenia și Dumnezeiasca Liturghie ale sărbătorii la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” din Oradea, înconjurat de soborul slujitor al sfântului lăcaș.

După evocarea pasajului evanghelic rânduit (Ioan 7, 37-53; 8, 12), Chiriarhul Oradiei a descris mărețul praznic împărătesc al Pogorârii Sfântului Duh ca fiind sărbătoarea unității în diversitate a întregii Biserici întemeiate de Domnul Iisus Hristos, ba chiar a întregii umanități purtătoare a Chipului lui Dumnezeu și a potențialității de a ajunge la asemănarea cu Însuși Dumnezeu, cu Dumnezeul dragostei jertfelnice și al unității indisolubile.

În partea de început a predicii, Preasfinția Sa i-a îndemnat pe credincioși să înțeleagă praznicul Pogorârii Sfântului Duh dincolo de realitatea factuală care s-a petrecut în cea de a cincizecea zi de la Învierea Domnului, meditând la mesajul simbolic, de profunzime arhetipală, care, prin lucrarea aceluiași Duh Sfânt, a fost descoperit Părinților Bisericii și prin ei ajungând să înțelegem și noi desăvârșirea și deplinătatea Darului făcut nouă de Dumnezeu. Ziua Cincizecimii nu este doar Ziua Întemeierii văzute a Bisericii, ci este Ziua Unității Bisericii întru diversitatea mulțimii darurilor Duhului Sfânt. Și pentru că Biserica este Icoană a lumii întregi, Ziua Pogorârii Duhului Sfânt este Ziua Unității întregului neam omenesc, de la Adam și până la ultimul care se va naște din femeie. Este ziua în care suntem invitați, prin chemarea tainică a Duhului Sfânt, să redescoperim unitatea dintre noi, dincolo de barierele lingvistice care există în lume, dincolo de zidurile ridicate de noi, încadrându-ne în ghetouri culturale, etnice, refuzând adesea dialogul și încăpățânându-ne să credem că noi avem în exclusivitate un rol mesianic, cum multe dintre popoare ajung să creadă din cauza ideologiilor din lume, cu totul nebunești și străine de Duhul lui Dumnezeu; vecine cu duhul pierzător care, la Babel, la Babilon, odinioară, îi îndemna pe oameni să se ridice prin propriile lor puteri spre cele înalte, ridicând fără nicio noimă temple impozante și monumentale, dar goale, pentru că erau complet lipsite de prezența lui Dumnezeu, Care este Viața din belșug, Viața în diversitate. De aceea, orice ideologie și orice învățătură care îl invită pe om să devină exclusivist și extremist, să se încadreze într-un ghetou spiritual și cultural, este străină de Dumnezeul Iubirii Care vrea ca tot omul să se mântuiască și la cunoștința Adevărului să ajungă, adică la cunoașterea Fiului lui Dumnezeu.

Unitatea și diversitatea sunt două coordonate aparent divergente sau chiar antitetice, însă care reflectă într-un mod cât se poate de armonios felul extraordinar de a fi al lui Dumnezeu și frumusețea Comuniunii de dragoste a Preasfintei Treimi, la care suntem chemați, prin gura Sfinților cu viață aleasă și experiențe duhovnicești adânci, să tindem în exercițiul personal și colectiv de a ne asemăna cu Structura Supremei Iubiri. Sfinții Cuvioși Siluan Athonitul și Sofronie Athonitul, ucenicul său, se rugau ca toate popoarele lumii să ajungă la cunoașterea lui Dumnezeu prin Duhul Cel Sfânt, Duhul Unității Bisericii și a umanității întregi, pentru că sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt este praznicul unității „întregului Adam”, a întregii umanități în diversitatea darurilor Duhului Sfânt revărsate din belșug asupra fiecărui om în parte și asupra întregii familii umane, în așa fel încât darurile nu se repetă! Dumnezeu nu a creat clone! Aceasta funcționează numai în mințile noastre, folosindu-ne de tehnologii felurite și inteligența artificială în moduri adesea greșite. Dar omul a mai avut de la Dumnezeu darul să facă mari descoperiri, pe care apoi le-a folosit greșit, vedeți energia nucleară, bomba atomică ce a distrus Hiroshima și Nagasaki. Și amenințările nucleare nu au dispărut, știți prea bine. Oricând un nebun necontrolat poate să declanșeze un dezastru universal, cum, la fel, se poate întâmpla și cu inteligența artificială; darul lui Dumnezeu făcut omului pentru a-și face viața mai ușoară și a se tămădui de boli ajunge să fie folosit nebunește, ajungând la dimensiunea uciderii în masă, cum s-a demonstrat mai ales în ultima vreme. Așa încât joaca de-a Dumnezeu este foarte periculoasă, căci din cauza jocului de-a Dumnezeu s-au amestecat limbile pământului, din cauza minților nebune care cred că ei sunt totul și că fără Dumnezeu se poate, că Dumnezeu nu ar fi, umanitatea ajunge să trăiască tragedii ca și cele din zilele noastre. Căci în loc să ne lăsăm modelați de Duhul Sfânt și să redescoperim frumusețea și umanitatea fratelui și surorii noastre, ceea ce e valabil și la scara popoarelor, continuăm să avem pretenții, ambiții și atitudini revanșarde, dorind să ne facem dreptate cu orice preț.

În încheiere, Chiriarhul locului a atras atenția asupra mirajului pseudo-certitudinilor oferite de așa-zisele alternative superioare la credința în Dumnezeu, reflecția onestă asupra complexității covârșitoare a Universului și a omului îngenunchind orice semețire a rațiunii „dezvrăjite” și aducând pe om cu picioarele pe pământul pe care S-a întrupat Dumnezeu Însuși, într-o demonstrație peremptorie a existenței Sale, ba, mai mult, copleșitor, a dragostei Sale pentru făptura îndoielnică și îndoită de păcat. Dumnezeu n-are nevoie să convingă pe cineva că El există. Un mare fizician, Werner Heisenberg, obișnuia să spună că, în general, oamenii de știință au tendința de a fi atei, dar când ajung la fundul paharului, Îl descoperă pe Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu stă ascuns în măreția Creației Sale, în frumusețea lumii pe care a creat-o. Și stă ascuns mai ales prin Chipul Său din fiecare dintre noi. Dar nu mai avem energia necesară, răbdarea și dragostea să descoperim că fiecare dintre noi poartă Chipul lui Dumnezeu. Suntem prea ocupați să alergăm după tot felul de himere pe parcursul întregii vieți. Doar târziu constatăm că am ajuns la fundul paharului, adică la capătul vieții pământești. Dacă până atunci aveam impresia că noi suntem totul, chiar dacă vedeam moartea în jurul nostru și cum pleacă toți cei dragi, într-un final ne dăm seama că ne așteaptă Marele Necunoscut. Și, mai ales, această Întâlnire este cu atât mai înspăimântătoare cu cât aici nu L-am căutat pe Marele Necunoscut, Care, de fapt, S-a făcut cunoscut, Tatăl nostru Cel din Ceruri trimițând pe Fiul Său Cel Unul-Născut, Care ni Se face cunoscut prin Duhul Său. Duhul Îl face prezent pe Hristos în miezul, în centrul vieții Bisericii pentru ca să ne împărtășim cu El și să ne îmbrăcăm cu El, primind puterea de Sus, pe Duhul Sfânt, pentru a vesti în lume bunătatea, dragostea, răbdarea și blândețea lui Dumnezeu, lucru cu care cu toții suntem datori.

După binecunoscuta rânduială liturgică a acestei zile de praznic, în continuarea Dumnezeieștii Liturghii, Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei a oficiat slujba Vecerniei plecării genunchilor, când, prin rostirea solemnă a celor șapte rugăciuni adresate Preasfintei Treimi și îndeosebi Preasfântului Duh, întreaga Biserică, cler și credincioși, îngenunchează în semn de adâncă mulțumire pentru lucrarea mântuitoare a Preasfintei Treimi în lume, cerând pe mai departe darurile și ocrotirea mijlocite de lucrarea tainică a harului Duhului Sfânt.

La finele sfintei slujbe, după frumosul obicei al Rusaliilor, bunii credincioși ai Catedralei cu Soare au primit spice de grâu și ramuri de tei sfințite cu acest prilej sfânt și sfințitor.

Pr. Andi-Constantin Bacter