În Duminica a douăzeci și șasea după Pogorârea Sfântului Duh, 19 noiembrie 2023, credincioșii Parohiei „Sfânta Treime” din orașul Ștei  l-au avut în mijlocul lor pe Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi.

Pericopa evanghelică rânduită acestui prim popas duminical din răstimpul binecuvântat al Postului Nașterii Domnului Iisus Hristos ne-a adus înaintea ochilor sufletești Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina (Luca 12, 16-21). Îndată după citirea parabolei hristice, Chiriarhul meleagurilor bihorene a dat citire Pastoralei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la prima Duminică a Postului Nașterii Domnului din anul 2023 privind însemnătatea „Anului omagial al pastorației persoanelor vârstnice” și „Anului comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești”, în Patriarhia Română.

În cadrul Sfintei Liturghii, Episcopul Oradiei l-a hirotonit pe teologul Vasile Crișan în treapta slujirii diaconale, pe seama capelei închinate Sfântului Ierarh Iosif cel nou de la Partoș, Mitropolitul Timișoarei, din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Crișana” al județului Bihor.

Finalul programului liturgic a constat în alocuțiunea festivă rostită de Părintele Marian-Vasile Popa, Protopopul Beiușului, și de cuvântul de mulțumire al Părintelui Gheorghe Tal, ctitorul bisericii parohiale, care și-a manifestat bucuria de a-l avea pe Ierarhul Oradiei în sânul comunității euharistice șteiene acum, la începutul urcușului duhovnicesc al Postului Crăciunului.

Cuvântările ocazionale au fost încununate de un moment special, în care primarul orașului Ștei, domnul Iulian Balaj, care este și membru de onoare în Adunarea Eparhială a Episopiei Oradiei, a fost invitat să înmâneze Preasfințitului Părinte Episcop Sofronie titlul de Cetățean de Onoare al orașului Ștei, ca semn de aleasă recunoștință față de Arhipăstorul teritoriilor Bihorului românesc, pentru deosebita sa purtare de grijă față de bunăstarea spirituală a clerului și credincioșilor din orașul Ștei.

La sfârșit, cuvântul Ierarhului Oradiei a pecetluit sfârșitul frumoasei zile de sărbătoare din biserica Sfintei Treimi a Șteiului, mulțumind pentru cuvintele de apreciere și bucuria onorantă de a fi numit cetățean de onoare al unui important oraș al județului nostru, toate acestea constituind semne văzute ale respectului și prețuirii pe care oamenii acestor locuri, comunitatea întreagă, le simt față de Biserica lui Hristos și smeriții ei slujitori: „Primesc cu smerenie titlul din partea dumneavoastră, a tuturor șteienilor, din mâinile domnului primar. Primesc această onoare pentru Biserica pe care o slujesc și o înțeleg ca pe un semn onorant adus de orașul Ștei Bisericii Ortodoxe Române, pentru tot ceea ce Biserica bimilenară, strămoșească, încarnată de noi toți cei de față, a făcut pentru poporul nostru, pentru țara în care Dumnezeu a rânduit să ne naștem, să creștem și să lucrăm pentru mântuirea noastră, pentru cultura poporului nostru, parte integrantă a marii culturi a umanității. Onoarea primită este onoarea Bisericii conferită Mântuitorului Iisus Hristos pe aceste pământuri, o onoare pe care Șteiul o recunoaște culturii creștine care a plămădit poporul mamelor și taților noștri ce ne-au dăruit scumpa limbă românească, care, fără puternica amprentă, ba mai mult, ființa creștină, nu ar fi fost astăzi ceea ce este. Nu suntem mai presus sau mai prejos față de alte popoare, dar avem, din darul lui Dumnezeu, rostul nostru în această parte de lume”.

De asemenea, Ierarhul Oradiei i-a îndemnat pe credincioși să prețuiască moștenirea spirituală pe care poporul român, prin înaintașii noștri, ne-a predat-o nouă, înțelegând că firea curată a românului ascunde în spate o lecție esențială pentru noi, cei de astăzi, și un rol colectiv pe care românitatea îl are în ecuația universală a lumii. Pentru noi, cei care ne străduim să împlinim porunca exclusivistă a Mântuitorului – de a iubi pe aproapele până chiar la iubirea de vrăjmași –, este un exercițiu al rezistenței. Este rezistența în a rămâne frumoși și echilibrați, cuminți și calmi în fața tuturor atacurilor și calomniilor; să nu privim cu răutate la cei de lângă noi, ca să nu fim la fel de răi, și, datorită puterilor pe care Dumnezeu le dă și pe care le-am moștenit de la înaintași, să iubim și să prețuim cultura din care facem parte. Este cultura noastră: română, creștină, ortodoxă, cuminte, răbdătoare, o cultură a sintezei, a dialogului, a simplității și a rezistenței. Pentru că eu cred că „rezistență” este cuvântul central, la ordinea zilei, pentru noi creștinii. Pentru că da, există un război nevăzut, pe lângă războiul sângeros care se poartă la porțile noastre și mai departe; un război nedrept, e adevărat, la fel ca toate războaiele, pentru că se varsă sânge. Războaiele sunt pornite de lăcomie și de setea de stăpânire. Și totuși, noi suntem creștini. Ce ne poruncește nouă Domnul Hristos? Să nu răspundem răului cu rău, să nu ne răzbunăm, să ne abținem. Să-L lăudăm pe Dumnezeu, la fel ca Iov, cel care, plin de bube fiind și îndemnat de prieteni și propria soție să-L blesteme pe Dumnezeu, a spus: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!”

Meditând conclusiv și la lăcomia din parabola bogatului căruia i-a rodit din belșug ogoarele, Preasfinția Sa a subliniat că postirea pe care perioada premergătoare Sărbătorii Nașterii Domnului ne-o îmbie spre practicare conștientă nu este un scop în sine, ci un mijloc prin care ne putem elibera din lanțurile nesațiului materialist la care duhul lumii ne cheamă necontenit. Postul e o bună ocazie să ne punem frâu lăcomiilor noastre, căci ne învață să ne mai tăiem din pofte, împărțind cu cei care nu au. Începând Postul Crăciunului, o dată în plus, este momentul să ne gândim la cei care nu au nimic de pus pe masă, la cei săraci și mulți, părăsiți și singuri; la cei care au nevoie de un strop de bucurie, de un zâmbet, de un cuvânt de încurajare, într-o lume tot mai descurajată. Asta suntem noi, creștinii, în lume: picătura de curaj, zâmbetul lui Dumnezeu spre lumea suferindă și motorul necesar ca lumea să meargă mai departe; toate acestea sunt din darul lui Dumnezeu, Care mereu este cu noi, nu în mod abstract, ci cât se poate de concret, prin viața de har a Bisericii.