În Duminica vindecării orbului din naștere, cea de a șasea Duminică după sărbătoarea Învierii Domnului, 9 iunie 2024, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a oficiat cea dintâi Liturghie arhierească în biserica Parohiei Sfântul Vasile cel Mare din municipiul Oradea, cartierul Grigorescu, alături de un sobor de preoți și diaconi.

Pasajul ioaneic al vindecării miraculoase săvârșite de Domnul Iisus Hristos (Ioan 9, 1-38) a fost succedat de cuvântul de folos duhovnicesc al Arhipăstorului Oradiei Mari, în care a tâlcuit pentru credincioșii prezenți întâlnirea Domnului Hristos cu orbul din naștere, care, mistic vorbind, este proiecția întâlnirii emoționante dintre Dumnezeul Iubirii și omul rătăcitor, care se soldează cu trecerea din rătăcire întru regăsire, din întuneric întru Lumină, din boală întru sănătate, din moarte întru viață, din deznădejde întru înviere.

În partea introductivă a predicii, Ierarhul le-a vorbit celor prezenți despre caracterul special al pericopelor evanghelice din perioada pascală. Acestea îl fac pe cel sensibil duhovnicește să mediteze asupra celor văzute din lume ca fiind simboluri de taină ale celor nevăzute. Astfel, ajungem să vedem în lumina naturală Lumina supranaturală a lui Dumnezeu; în apele fântânilor, Apa cea vie și Izvorul prin care nu mai însetăm niciodată; în bolile și suferințele noastre simțim pregustarea morții, iar în vindecarea oferită de Hristos, forța Învierii Sale. În sfintele noastre biserici vindecarea orbului din naștere este pomenită în perioada pascală pentru că există o legătură puternică între vindecare și Înviere. Vindecarea este tămăduirea unei boli cumplite, ca urmare a intrării în umanitate a bolii și a morții din pricina păcatului primilor oameni. Toate bolile și suferințele sunt pregustări ale morții. Vindecarea dintr-o boală reprezintă depășirea unui moment mortificator pentru trup, înseamnă sporirea nădejdii în viața omului, cu toate că, prin curgerea timpului, viața pe pământ se apropie și de moarte. Însă prin Moartea pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu și prin Învierea Sa ni se dăruiește nouă vindecarea de toate bolile și suferințele, inclusiv de moarte. Vindecarea orbului este vindecarea firii noastre omenești orbite de păcat și întunecate prin moarte și dăruirea de către Dumnezeu Cel Atotbun și Preamilostiv a Luminii Sale Care strălucește în întunericul morții cu toată Slava Învierii. Pentru că legătura dintre vindecarea orbului din naștere și primirea de către el – care nu văzuse niciodată – a luminii văzute, a vederii obișnuite, este o pregătire pentru vindecarea prin Lumina Învierii lui Hristos, Lumina lumii, din orbirea cea mare, pe care moartea o aduce în om. Există o legătură între lumina naturală și cea necreată, pentru că cea naturală trimite la Lumina cea veșnică. Și Dumnezeu ne-a chemat la viața aceasta pentru ca să ne pregătească pentru Lumina cerească și neînserată, peste care nu apune soarele. Este Lumina care te ajută să nu mai obosești, pentru că odată trecut pragul morții, trupul odihnindu-se de toate neputințele și suferințele acumulate, sufletul merge acolo unde și-a gătit locul, iar Dumnezeu îl așteaptă în Lumina Sa, îl cheamă pe om în Lumina Sa și i-o dăruiește, pregătindu-l pentru Lumina cea neînserată. Înțelegem, așadar, că omul își închide întru odihnă ochii trupului pentru ca să vadă cu ochii sufletului Lumina Preasfintei Treimi, Lumina Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh.

Vorbind despre orbirea duhovnicească – cea la care, cât se poate de limpede, face trimitere textul evanghelic –, Ierarhul le-a deslușit credincioșilor înșelătoriile pierzătoare, de mare finețe, cu care duhurile necurate, cândva duhuri slujitoare ale Luminii, îmbracă relaționarea cu omul, făcându-l să creadă că duhul care-i vorbește „tainic și frumos” este trimis de la Dumnezeu. Există mai multe feluri de vederi și mai multe tipuri de lumină. Pe lângă tainica Lumină necreată a lui Dumnezeu, există și luminile false, închipuite, care nu sunt chiar atât de fantasmagorice, pe cât ar părea, și care au o rădăcină și un părinte, mincinos și rău, care este un înger căzut ce poartă nume de lumină, pentru că așa a fost, plin de lumină: Lucifer. Darurile pe care duhurile rele le-au avut încă le mai au, pentru că Dumnezeu nu-Și ia darurile înapoi, însă sunt pervertite. Lumina pe care a avut-o îngerul căzut a rămas lumină, însă este o lumină înșelătoare, asupra căreia avertizează marii părinți duhovnicești care s-au luptat să se lumineze cu Lumina lui Hristos, ajungând până la îndumnezeire. Aceștia atrag atenția că nu trebuie să căutăm în viața duhovnicească vederi și minuni, pentru că ele vin din dar, nu la comandă. Dacă omul forțează această vedere, intervine îngerul cel căzut, care are o lumină falsă, și, luând chipul îngerului de lumină, ne poate duce la înșelare. Există și duhuri înșelătoare. Nu întâmplător, pericopa Apostolului zilei ne vorbește despre vindecarea unei slujnice, adică a unei sclave, care lucra cu duhul ei pitonicesc pentru stăpânii ei. Cu siguranță, cu darurile îngerului căzut femeia reușea să vadă anumite lucruri, anumite realități, pentru că ni se spune că mărturisea că Apostolii vestesc calea mântuirii. Nu trebuie, însă, să ne înșelăm crezând că duhul acela era duh bun; era real, însă nu mărturisitor al Adevărului, deși mai spun și adevăruri. Tocmai aici este primejdia și lucrarea duhului pitonicesc, că amestecă adevărul cu minciuna. Scopul? Câștiguri, toate de natură materială și lumească.

În partea de sfârșit a cuvântării, Ierarhul a adresat îndemnul de a vedea în întâlnirea Domnului Hristos cu orbul din naștere  întâlnirea lui Dumnezeu cu întreaga omenire și, deopotrivă, cu fiecare dintre noi în parte, orbiți de propriile patimi și neajunsuri lăuntrice, fără posibilitatea de a-L vedea pe Dumnezeul Care stă discret și tainic chiar sub ochii noștri. Vindecarea orbului din naștere reprezintă în chip simbolic vindecarea umanității de întunericul morții prin strălucitoarea Lumină a lui Hristos, Lumina lumii Care ne face pe oricare dintre noi – cei care credem, care am fost botezați, care mărturisim credința în El și rămânem fideli Mântuitorului –, prin închiderea ochilor trupești spre clipa cea mare a deschiderii depline a ochilor sufletului, să-L vedem pe Dumnezeu așa cum este: Iubire, Bunătate, Iertare, Viață, Lumină. Vederea acestei Lumini este un proces complex care se parcurge în cursul întregii călătorii a omului pe pământ; nu este o simplă clipă de iluminare în chip mistic, dar fals, care să îți garanteze dreptul la cetățenie deplină în Împărăția cerurilor, cum greșit învață unii sau alții. Este o conlucrare permanentă a celui orbit de păcat, omul, cu Cel fără de păcat, Dumnezeu-Omul. Lucrarea tainică a Duhului Sfânt în inima omului Îl face pe Hristos prezent în om, transformându-l din Adam cel vechi în Adam după Chipul lui Adam cel nou. Astfel, dragii mei, în vindecarea orbului din naștere se cuvine să vedem propria noastră vindecare, săvârșită de Domnul Iisus Hristos prin Biserica Sa. Ne vindecăm de orbirea păcatului și primim în dar vederea Luminii lui Dumnezeu; nu îndată, nu așteptăm să se întâmple instant, pentru că nu suntem pregătiți. Dumnezeu are răbdare și, de aceea, și noi trebuie să avem răbdarea, înțelepciunea și cumințenia necesare să rezistăm la toate răutățile lumii și să nu ne lăsăm molipsiți de niciun rău. Să-L lăsăm pe Hristos-Lumina lumii să biruiască El în viața noastră, pentru a ne umple de Lumină, de harul lui Dumnezeu, de nemurire, de darul Învierii.

 La finele dumnezeieștii slujbe, Părintele paroh Vasile-Ioan Bărcăuan a rostit un cuvânt festiv în care a mulțumim Ierarhului Oradiei pentru binecuvântarea arhierească, grija părintească și sprijinul pe care l-a oferit comunității euharistice din această parohie. În semn de recunoștință, preotul paroh a oferit în dar Chiriarhului o icoană cu Sfânta Mare Muceniță Ecaterina.

Nu în ultimul rând, Preasfințitul Părinte Sofronie a adresat un cuvânt de mulțumire și de felicitare față de preotul paroh și de bunii săi credincioși, subliniind jertfelnicia și hărnicia acestei comunități pilduitoare. De asemenea, cu prilejul alegerilor locale și europarlamentare organizate în această zi, Preasfinția Sa i-a îndemnat pe toți cei prezenți să își exercite dreptul la vot, dând dovadă de responsabilitate și de calitatea de a fi buni cetățeni și ai cetății pământești, preocupați de buna și cât mai creștineasca rânduială a dregătoriilor pământești, atât cât îi stă unui cetățean în putere.

***

Construirea noii biserici ortodoxe din noul cartier orădean Grigorescu a apărut ca o necesitate misionară, întrucât această zonă rezidențială a cunoscut o dezvoltare demografică din ce în ce mai mare, iar credincioșii și-au dorit un lăcaș de închinare în apropiere. Astfel, la puțin timp după sosirea Preasfințitului Părinte Sofronie la cârma Eparhiei, s-a oferit binecuvântarea pentru înființarea noii parohii, la 24 iulie 2008, sub păstorirea Părintelui Vasile-Ioan Bărcăuan. La 4 octombrie 2009 are loc slujba sfințirii și așezării pietrei de temelie pentru noul sfânt lăcaș.

Biserica parohială îi are ca și ocrotitori pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare și pe Sfânta Mare Muceniță Ecaterina. Din punct de vedere arhitectural, la inițiativa Chiriarhului locului, lăcașul de cult este o oglindire reușită a bisericii închinate aceleiași Sfinte Ecaterina din Tesalonic, Grecia, impresionând încă de la prima vedere prin aspectul exterior cu totul aparte.

Actualmente, în strânsă colaborare cu Centrul eparhial, parohia se află în stadiul alegerii planului iconografic adecvat și pictorului corespunzător, precum și a catapetesmei Sfântului Altar.