În cea de a patra Duminică după Rusalii, a zecea zi a lunii lui Cuptor din anul 2022, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în sobor de preoți și diaconi la Parohia Băile Felix din Protopopiatul Oradea, slujind pentru prima dată la altarul de vară al enoriei aflate în zona metropolitană a municipiului Oradea, în prezența unui număr mare de credincioși, bună parte fiind veniți din diferite colțuri ale țării pentru tratament în stațiunea balneo-climaterică de notorietate din localitatea bihoreană.

După citirea pericopei evanghelice duminicale (Vindecarea slugii sutașului - Matei 8, 5-13), Ierarhul meleagurilor bihorene a rostit un cuvânt de învățătură prin care a pus în lumină importanța redescoperirii autentice a Chipului lui Dumnezeu din noi și din aproapele nostru, cea mai bună și sigură cale pentru a ne apropia mai mult de Dumnezeu și de idealul pentru care am fost creați.

Dintru început, Preasfinția Sa a atras atenția credincioșilor asupra disponibilității fără limite și a dragostei necondiționate ale lui Dumnezeu față de oameni, conștienți fiind că avem un Dumnezeu Care este Iubire și Care „nu caută la fața omului”, ci mereu privește în profunzimea sufletului omenesc, așa cum vedem că a făcut Domnul Hristos cu sutașul, Fiul lui Dumnezeu Întrupat fiind Cel Care ne revelează felul în care Dumnezeu-Creatorul Se raportează la propriile făpturi. Sutașul sau centurionul era căpetenie de oști în armata romană, deci nu era din poporul iudeu, din poporul lui Israel. Nu era socotit între fiii lui Avraam, dar este urmaș al lui Adam, ca și noi, toți oamenii. Sutașul este un străin în Țara Sfântă și are o slugă bolnavă și vine pentru ca să-I ceară Fiului lui Dumnezeu Întrupat să-l vindece. Domnul Hristos, pentru credința centurionului, îi vindecă sluga, văzând, astfel, iubirea nețărmurită a lui Dumnezeu față de oameni, căci deși poporul Israel rămâne poporul ales, niciun popor nu este micșorat înaintea lui Dumnezeu și niciun om nu este vrednic de dispreț, ci vrednic de a primi mila lui Dumnezeu. De aceea, Domnul nostru Iisus Hristos vindecă sluga sutașului. Nu se uită la circumstanțe, la împrejurări, la condiția omului. Nu s-a uitat la cel care-L roagă, că este roman și nu iudeu, deși romanii erau asupritori și armata romană era armată de ocupație în Iudeea și în Galileea, care nu se comporta întotdeauna „elegant” cu populația peste care a venit și pe care a ocupat-o, cum se întâmplă și în zilele noastre cu armatele invadatoare.

Inima bună și gândul curat al omului sunt cele care înlesnesc auzirea glasului lui Dumnezeu care răsună în profunzimile interioare ale fiecărei persoane, chemându-l pe om la Adevăr și la cunoașterea Lui, în acest fel creându-se o punte tainică, de comunicare duhovnicească între om și Dumnezeu, așa cum vedem în minunea vindecării slugii centurionului roman. Din dragoste pentru semenul său, care îi era slugă și nu rudenie, sutașul vine și-L roagă pe Fiul lui Dumnezeu să-l ajute, simțind că El nu este un om ca oricare altul, simțind că are puterea lui Dumnezeu în El prin descoperirea duhovnicească că El este Fiul lui Dumnezeu. Și s-a tămăduit sluga lui în ceasul acela, ne spune Sfântul Apostol și Evanghelist Matei. Vedem astfel că Dumnezeu, Care este Creatorul lumii, Se face străin pentru noi, cei străini aici pe pământ, ca să nu ne mai simțim noi înstrăinați, ci să primim darul înfierii, devenind frați în umanitate cu El, Fiul lui Dumnezeu, Care vine în lume pentru a vindeca toată boala și neputința din popor, făcându-Se în toate asemenea nouă, afară de păcat, murind pentru păcatele noastre. Numai că moartea n-a avut ultimul cuvânt, ci a fost zdrobită prin Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, deschizându-ne și nouă drumul spre înviere. Drumul spre înviere, ce trece prin moartea care înseamnă și încercare și cruce și suferință, este presărat și cu mici biruințe pe care le obținem prin ajutorul lui Dumnezeu, cu harul Său, prin lucrarea harului dumnezeiesc în viețile noastre, în măsura în care ne facem permeabili și transparenți lucrării Duhului Sfânt în viața noastră de zi cu zi.

Făcând apel la moștenirea sapiențială lăsată de unul dintre cei mai iubiți duhovnici contemporani pe care i-a dat neamul românesc, Părintele Arsenie Boca, Ierarhul i-a învățat pe credincioși cum să înțelegem corect situarea conștiinței noastre în raport cu Dumnezeu, dar și cu duhurile necurate. Părintele Arsenie Boca, foarte iubit mai ales în Ardeal, a fost un om cu trăire aleasă și a avut multe daruri de la Dumnezeu, între care și darul pătrunderii în taine adânci, pe care le-a împărtășit în scrierile sale sau ucenicilor. Într-un cuvânt din scrierile lui inedite, acesta spune că Dumnezeu nu osândește pe nimeni. Dumnezeu miluiește. Cel care osândește și condamnă este diavolul. Astfel ni se adresează și nouă, contemporanilor săi: judecați și voi! Cine vă este mai aproape? Dumnezeu sau necuratul? Noi cum ne comportăm? Dacă Dumnezeu ne miluiește și noi Îi cerem să ne miluiască, iar diavolul ne osândește pentru că el însuși este osândit, ce facem noi în relația cu aproapele? Mai avem noi credința sutașului? Mai avem noi credința străinului care a venit la Cel înstrăinat pentru noi și mântuirea noastră ca să Îi ceară să-i vindece sluga, adică servitorul? Mai avem atâta dragoste? Cred că și dacă a adormit, undeva, în străfundul sufletului, mai putem găsi resurse destule ca să punem început bun vieții noastre! Cu alte cuvinte, nu este încă târziu pentru noi! Încă n-am trecut „dincolo”, mai avem o șansă să redescoperim Chipul lui Dumnezeu în noi, să redescoperim umanitatea noastră pierdută!

În încheiere, Preasfinția Sa i-a îndemnat pe cei prezenți să se străduiască în urmărirea cu stăruință a acestui deziderat cardinal, al redescoperirii Chipului divin și a Împărăției lui Dumnezeu din lăuntrul omului. Astfel, dragii mei, redescoperirea Chipului lui Dumnezeu din om înseamnă să ne luptăm din răsputeri să nu mai facem rău, întâi de toate! Nici nouă înșine, distrugându-ne viața prin păcate, prin nesocotirea a ceea ce oamenii dăruiți de Dumnezeu vor pentru noi, dar mai cu seamă să nu facem rău nimănui. Dacă nu putem milui pe cineva prin ceea ce avem, măcar să ne abținem să nu facem rău! Dar aceasta pleacă de la gânduri, de la a pune ordine în mintea noastră și în gândurile noastre, pentru că de la gând pleacă totul. Până să ajungi să spui vorbe de ocară, mai întâi gândești răul. Acolo este lupta principală care trebuie dusă, unde noi, cu puterile noastre, nu suntem în stare să biruim, doar cu ajutorul lui Dumnezeu, prin lucrarea harului Lui în viața noastră, iar aceasta vine numai prin rugăciune stăruitoare, făcută nu doar când suntem bolnavi și îngerul morții bate cu coasa la ușa sufletului avertizând că mai avem puțin aici, pe pământ. E nevoie de rugăciune tot timpul! Astfel putem privi cu seninătate tot ceea ce vine spre noi, căci nu moartea ne așteaptă, ci întâlnirea cu Cel ce ne iubește și nu ne osândește.

La Sfânta Liturghie, Chiriarhul locului s-a rugat pentru iertarea și odihna veșnică în Împărăția lui Dumnezeu a vrednicului de pomenire Episcop Vasile Coman, cel de al patrulea Arhipăstor al Oradiei Mari, de la a cărui trecere la Domnul se împlinesc astăzi treizeci de ani.

La finele programului liturgic, Părintele paroh Vasile-Marius Bara a rostit un cuvânt de mulțumire Preasfințitului Părinte Sofronie, subliniind bucuria sufletească vie pe care o resimt credincioșii de fiecare dată când Arhipăstorul acestui colț de țară liturghisește și propovăduiește cuvântul Domnului Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu și spre edificarea duhovnicească a tuturor celor prezenți. De asemenea, preotul paroh a precizat faptul că în această zi, 10 iulie, se împlinesc zece ani de la debutul lucrărilor de construire a lăcașului de cult. Astfel, cu prilejul acestei aniversări, dar și ca o înainteprăznuire a pomenirii Sfântului Sofronie din Essex din ziua următoare, 11 iulie, ocrotitor al Chiriarhului, preotul a oferit Preasfinției Sale un album cu fotografii surprinse în cadrul vizitelor arhierești la Parohia Băile Felix din perioada deceniului scurs, douăzeci la număr, cea de acum fiind a douăzeci și una.

În încheiere, Preasfințitul Părinte Sofronie a mulțumit comunității parohiale și păstorului ei sufletesc pentru primirea călduroasă și cordială de care se bucură de fiecare dată când vizitează această enorie, dorindu-le tuturor celor prezenți să aibă parte de multă sănătate, ani mulți în pace și liniște sufletească, sub binecuvântarea și ocrotirea lui Dumnezeu.

Arhid. Andi Constantin Bacter