În Duminica vindecării slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda, 26 mai 2024, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a efectuat prima vizită pastorală în Parohia Șuncuiuș, Protopopiatul Oradea, prilej cu care a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în sobor de preoți și diaconi pe Altarul bisericii parohiale, ocrotite de Sfântul Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei.

După citirea fragmentului evanghelic rânduit acestei Duminici (Ioan 5, 1-15), Chiriarhul Oradiei Mari a rostit un cuvânt de învățătură în care le-a vorbit credincioșilor despre atotputernicia lui Dumnezeu, Cel Care prin Întruparea Fiului Său nu doar că oferă sens suferinței omenești inerente, ci vindecă toată boala și neputința din popor, iar prin credința în El omul primește și izbăvirea de frica și veșnicia morții, fiind biruită de Moartea Celui Întâi-Născut din morți, Domnul Iisus Hristos.

Partea de început a predicii a avut în vedere tâlcuirea sensului pe care boala îl are în viețile noastre, văzută ca indicator al firii noastre căzute din cauza unei libertăți greșit orientate, dar de care ne vindecă Fiul lui Dumnezeu, cu toate multiplele ei fațete, culminând chiar cu moartea, pe care Domnul o biruiește în locul nostru, pentru fiecare dintre noi. Astăzi este Duminica comemorării unei vindecări săvârșite de Domnul nostru Iisus Hristos. Această minune ne întărește în credința că Fiul lui Dumnezeu, așa cum a fost profețit, a venit în lume să Se facă Om, pentru a-l vindeca pe om de toată boala și neputința. Dar Domnul Iisus Hristos n-a venit doar ca să-l vindece pe om de boli, de suferință, de maladii, ci a venit să ne vindece de moarte. Cum? Prin Moartea Sa pe Cruce și Învierea Sa cea de a treia zi. Învierea Sa din morți este începutul învierii noastre. Bineînțeles, noi, aici, pe pământ, ne întâlnim cu moartea nu doar prin plecarea celor dragi dintre noi, ci și prin suferințele, bolile și neputințele pe care le avem; fie că ne naștem cu ele, fie că le dobândim. În cursul vieții omul trece prin multe încercări, boli și suferințe. Toate sunt pregustări ale morții și toate sunt vestiri că vine și aceasta. Nu trebuie să ne înspăimântăm, mai ales că suntem creștini și avem puternica credință că toate au fost vindecate, inclusiv moartea, prin lucrarea tainică a Fiului lui Dumnezeu Înomenit pentru mântuirea lumii.

Ierarhul a mai subliniat tragismul situației paraliticului de la Vitezda, părăsit de oameni, de prieteni și apropiați, însă primit de Dumnezeu, cu adevărat Singurul Care poate aduce nu doar mângâiere și încurajare, cum ar fi putut aduce prietenia omenească, ci vindecare și mântuire. În fragmentul Evangheliei de astăzi, Îl vedem pe Domnul Hristos la scăldătoarea de lângă Poarta Oilor de la Ierusalim, la Vitezda. Aici, ni se spune că un Înger al Domnului venea acolo, la cele cinci pridvoare ale scăldătoarei, și tulbura apa. Dar puterea oferită de Dumnezeu Îngerului era, bineînțeles, limitată. Din mulțimea de bolnavi, doar unul singur, primul care intra în apă după ce se tulbura apa, se făcea sănătos. Da, era o vindecare, însă parțială, nu și de moarte. Vine Fiul lui Dumnezeu și cu puterea Sa vindecă tot, inclusiv moartea. Când vine la scăldătoare și Se întâlnește cu slăbănogul ce trăia în paralizie de treizeci și opt de ani, Domnul îl întreabă și, prin ceea ce răspunde paraliticul, noi primim răspunsul: sigur că vreau să mă vindec, dar n-am cine să mă arunce în scăldătoare; n-am cum să fiu primul, pentru că n-am pe nimeni! Deci, bietul om bolnav, în cei treizeci și opt de ani de suferință, rămăsese singur, nu mai avea niciun prieten. Ne aducem aminte că mai există o vindecare de paralizie, în care ni se relatează că înaintea Mântuitorului este adus un slăbănog de către prietenii săi, care desfac acoperișul casei și-l coboară pe paralitic ca Domnul Iisus Hristos să-l vindece. Aici se poate vedea cât de mult pot să facă cu bunătatea oamenii unii față de alții. Simpla prietenie și prețuire a celor dragi pot face multe, însă nu pot vindeca; pot obolji răni, dar nu le pot vindeca. Arta medicală poate vindeca, dar incomplet, pentru o perioadă de vreme, la fel ca cei vindecați la tulburarea apei. Apa însăși este tămăduitoare, dar vindecă provizoriu, parțial. Vine, însă, Vestea cea Bună, că vine Fiul lui Dumnezeu Care vindecă desăvârșit toată boala și neputința din popor și, biruind cu Moartea Sa moartea noastră, ne-a vindecat și de vrăjmașul cel din urmă, moartea. Acum, este rândul credinței noastre în El și în lucrarea harului Său, pentru ca și noi să moștenim învierea împreună cu El.

Privind cu mare atenție stricăciunea și alterarea tot mai frecvente, pe care le vedem în trupurile noastre și în jurul nostru din cauza înstrăinării progresive a omului contemporan de Dumnezeu, Preasfinția Sa a afirmat că fiii Bisericii trebuie să vadă în toate aceste neorânduieli deranjante chiar rânduiala lui Dumnezeu și pregătirea promisă în cărțile Sfintei Scripturi pentru Cerul Nou și Pământul Nou. Înțelegând acestea, noi creștinii, care suntem vestitorii dragostei, puterii și atotputerniciei lui Dumnezeu în lume, avem datoria să propovăduim tuturor că, deși pământul trece prin grele întâmplări și omenirea pare că a luat-o razna, Cel Care este Iubire, Cel Ce este are un alt mesaj. Nu este un mesaj distructiv, apocaliptic, catastrofal, ci plin de speranță! Toate trebuie să se întâmple, inclusiv moartea noastră. Numai că moartea nu are ultimul cuvânt, pentru că acesta Îi aparține lui Dumnezeu. Și Cuvântul lui Dumnezeu este Cuvânt de Viață, Cuvântul Învierii, Cuvântul Cel Înviat, Domnul nostru Iisus Hristos.

În cadrul dumnezeieștii slujbe, Episcopul Oradiei l-a promovat pe diaconul Cristian-Alin Nistor în treapta slujirii preoțești și i-a oferit și hirotesia de duhovnic, urmând ca noul hirotonit să slujească comunitatea parohială a credincioșilor din localitatea Tinăud, Protopopiatul Oradea.

La finele Sfintei Liturghii, Părintele Aurel-Simion Goga, Protopopul Oradiei, a rostit un cuvânt festiv, iar Părintele paroh Valentin Borbel a adus mulțumiri Preasfințitului Părinte Sofronie al Oradiei pentru slujirea arhierească și cuvântul ziditor de suflet, fiind o vizită pastorală prin care s-a scris o nouă pagină de istorie pentru parohia bihoreană, fiind prima vizită arhierească din ultimii douăzeci și opt de ani. În semn de prețuire, preotul paroh a oferit în dar Chiriarhului o icoană pictată pe sticlă de către una din tinerele credincioase ale enoriei.

Ierarhul a mulțumit preotului paroh și comunității parohiale pentru atmosfera sărbătorească, de familie, pe care a resimțit-o și pentru șansa de a-i cunoaște mai bine, zona Șuncuiușului reprezentând una dintre cele mai frumoase și odihnitoare locuri ale județului nostru, un loc minunat care prilejuiește contemplarea iubirii lui Dumnezeu oglindite în cele create de El pentru noi.

pr. Andi-Constantin Bacter