Prima zi a noului an civil petrecută în rugăciune arhierească la Catedrala Episcopală din Oradea
Cu prilejul sărbătoririi praznicului împărătesc al Tăierii împrejur celei după trup a Domnului, 1 ianuarie 2021, când în bisericile noastre ne aducem aminte cu solemnitate de Sfântul și Marele Vasile, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, și sărbătorim, de asemenea, trecerea în noul an calendaristic, 2021, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare la Catedrala Episcopală Învierea Domnului din Oradea, înconjurat de soborul slujitorilor Catedralei.
Credincioșilor care au lăsat deoparte oboseala și tumultul lumii, îndemnător la banalizarea lucrurilor esențiale, și au venit în număr impresionant la Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Sofronie le-a ținut un amplu cuvânt de învățătură prin care a încercat să insufle un duh împrospător de curaj și speranță în noul an în care tocmai am intrat cu toții, lăsând deoparte cele întâmplate în anul 2020 și privind cu nădejde spre noi începuturi duhovnicești și lumești.
Ierarhul Oradiei și-a început predica prin evidențierea strânsei legături dintre sărbătoarea Nașterii Domnului și praznicul Tăierii împrejur a Domnului, prin cea din urmă accentuându-se în continuare taina întrupării, a smereniei absolute a Celui trimis. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu doar că asumă în totalitate firea omenească, ci și după nașterea Sa, urmează întru totul firescul rânduielilor omenești, cele ale Legii, prin smerenia Sa, văzând încă o dată, în taină, sacrificiul Său suprem, moartea pe Cruce și Învierea Sa cea de a treia zi. În același timp, Chirarhul locului i-a îndemnat pe credincioși să privească cu ochi duhovnicești această sărbătoare ce străjuiește începutul anului civil, așa cum ne îndeamnă și Sfântul Apostol Pavel în pericopa Apostolului, iar nu ca o simplă observare a tipicului mozaic. Prin urmare, noi trebuie să ne tăiem împrejur duhovnicește, inima duhovnicească, adică tăierea voii noastre pentru ca în viața noastră să se împlinească voia lui Dumnezeu, intrând ca fii ai Luminii în Împărăția Cerurilor.
Apoi, succint, Episcopul Oradiei a subliniat importanța Sfântului Ierarh Vasile cel Mare în viața Bisericii, ca mare teolog al Treimii, ca filantrop și făuritor al textelor sacre pe care Sfânta Liturghie ce îi evocă numele le conține, în special minunata sa anafora liturgică. Însăși prezența evlavioasă a credincioșilor la această sfântă slujbă, în această zi, constituie un act de cult de înaltă ținută duhovnicească, pentru că oricâte am vorbi despre acest mare părinte al Bisericii de la începuturi, cel mai frumos omagiu pe care îl putem aduce este împreună-rugăciunea noastră la Liturghia pe care a alcătuit-o.
În continuare, Preasfinția Sa le-a amintit credincioșilor că acest nou început calendaristic este prilej de meditație și de efectuare a unor bilanțuri, evaluând duhovnicește cele ce s-au petrecut în anul ce tocmai l-am lăsat în urmă și privind cu trezvie și discernământ creștin cele ce ne stau înainte. A fost un an greu, un an în care a fost multă suferință și foarte multă tristețe, spaimă și nedumerire, incertitudine s-a adunat în sufletele oamenilor. Aceasta nu face decât să ne îndemne la introspecții obiective asupra propriei noastre existențe, viețuind într-o lume amorțită, uitucă, înstrăinată de Dumnezeu, Căruia tot mai mult Îi întoarce spatele. Cu toate acestea, în acest tablou întunecos putem zări finele tușe ale Luminii dumnezeiești, ale iubirii lui Dumnezeu care ceartă cu dragoste părintească și mustră cu tact pedagogic la vreme potrivită, pentru ca să ne întoarcem cu mai multă râvnă, dorință și rugăciune, înspre El, oferindu-ne încă o dată posibilitatea reîntoarcerii.
Totodată, Episcopul cetății orădene a relevat faptul că tocmai această prezență a morții a lipsit din peisajul lumii contemporane, amețite de aburul hedonist al bunăstării materiale și alimentare la care lumea a ajuns în urma convenirii tacite asupra ideologiilor progresiste și consumeriste. În această intervenție directă în lume a lui Dumnezeu, Ierarhul Oradiei îndeamnă pe credincioși să întrezărească iubire și speranță. Anul acesta a fost un an al speranței pentru că ne-am adus aminte, fiind atât de aproape de moarte, de propria noastră trecere. Chiar și faptul că rânduielile sanitare au impus o anumită distanță socială de doi metri, n-are cum să nu ne ducă cu gândul la propriul mormânt, la doi metri sub pământ, cum vorbim îndeobște. Gândul la moarte este un prilej binecuvântat de a spune „nu” ispitelor și de a ne apropia mai mult de Dumnezeu; apropiere de Dumnezeu, în condițiile în care am fost nevoiți să ne izolăm unii de alții, prețuind și mai mult ceea ce avem în libertate și văzând cât de greșit ne-o folosim pentru lucruri care contează prea puțin, risipindu-ne și împrăștiindu-ne.
În final, Preasfinția Sa le-a urat tuturor credincioșilor un an binecuvântat, un an pus sub semnul speranței, pe care aceștia să-l petreacă în rugăciune sfântă, spre a invoca neîncetat harul de sus, ca acesta să se reverse peste întreaga omenire, omenire pentru care Domnul nostru Iisus Hristos S-a născut și S-a jertfit.
Andi Constantin Bacter