În Duminica a treizeci și doua după Pogorârea Sfântului Duh, a lui Zaheu,  22 ianuarie 2023, Preasfințitul Părinte Sofronie, Chiriarhul Oradiei Mari, dimpreună cu Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei, au săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în ales sobor de preoți și diaconi la biserica închinată Sfântului Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei și Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință a Parohiei Oradea-Vii, cu binecuvântatul prilej al împlinirii venerabilei vârste de optzeci de ani a Protoiereului Gheorghe Nemeș, a celui care slujește Bisericii lui Hristos de cinczeci și șapte de ani și care, vreme de treizeci de ani, a fost vrednicul păstor sufletesc al acestei comunități euharistice, lăsând în urmă o pilduitoare și aleasă pagină de istorie bisericească în Episcopia Oradiei.

Sfânta Liturghie a găzduit pericopa evanghelică a întâlnirii de taină dintre Domnul Iisus Hristos și vameșul Zaheu (Luca 19, 1-10), care a fost tâlcuită de Chiriarhul meleagurilor bihorene, subliniind necesitatea reflecției persoanei umane asupra dragostei totale a lui Dumnezeu față de om, Care, întrupându-Se, pleacă în căutarea „oii celei pierdute” – umanitatea căzută –  cu prețul vieții Sale, „găsirea” lui Zaheu numărându-se printre momentele fericite în care omul răspunde proporțional cu iubirea dumnezeiască pe care ajunge să o cunoască.

În partea de început a predicii, Ierarhul Oradiei a pus în atenția credincioșilor dragostea deplină a lui Dumnezeu față de om, dragostea necondiționată și fără limite fiind „motorul” principal al Întrupării și Sacrificiului suprem ale Fiului lui Dumnezeu, dar și al întâlnirii cordiale dintre El și scundul vameș cocoțat în „sicomorul epifaniei”. Pentru ca să ne apropiem, pe cât ne stă în putere, dar ajutați de harul lui Dumnezeu, de Taina pe care Dumnezeu din iubire nețărmurită a lucrat-o pentru noi oamenii și a noastră mântuire, trebuie să reflectăm asupra dragostei aceleia totale și necondiționate a Creatorului pentru făptura Sa căzută în păcat prin neascultare, dobândind în cel mai nefast mod cu putință suferința și plata pentru păcat, moartea. Dar atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât Îl trimite în lume pe Fiul Cel Unul-Născut să Se facă Om, ca în Trupul Său să fie osândit păcatul nostru. El, Cel fără de păcat, vine ca un Miel de Jertfă în lume, ia asupra Sa toate bolile și neputințele noastre, chiar moartea noastră, și renunță la gloria și prestigiul Său de Dumnezeu, inclusiv la viața Sa, ca să moară pentru noi pentru a omorî moartea noastră. Aceasta este Taina Mântuirii, căci prin Paștele Său a trecut nu ca odinioară poporul Israel din Țara Egiptului pe mare ca pe uscat spre Țara Făgăduinței, ci a trecut umanitatea din „valea plângerii”, cum ajunsese pământul după căderea lui Adam, în Ierusalimul ceresc, prin Cruce, Înviere și Înălțarea Sa la cer.

Prin salvarea sufletului vameșului Zaheu, Domnul Hristos ne arată încă o dată forța impresionantă de schimbare a omului pe care o imprimă în lăuntrul persoanei umane colaborarea sinceră dintre harul dumnezeiesc și dorința nefățarnică de îndreptare a omului. Nădejdea la mântuire este cea care l-a însuflețit pe micul vameș ce nedreptățise pe mulți și ce se alătura celor din tagma sa, care, fie din exces de zel, fie din lăcomie, căci noi oamenii suntem ispitiți cu multe și de multe, în autoritate fiind, atunci ca și astăzi, nu de puține ori era privită cu dispreț de semenii lor, de contemporanii lor. Așa a fost privit și Zaheu. Numai că din vameși, cum și din păcătoși, Dumnezeu a ales să facă Apostoli, cum din păcătoși, din darul Său, Dumnezeu ajunge să facă Sfinți. Pentru că, dragii mei, și Evanghelistul Matei a fost vameș. Și să nu uităm și de vameșul care se smerește pe sine învățându-ne Rugăciunea lui Iisus, „Doamne, milostiv fii mie păcătosului!”, care, în tradiția prestigioasă a isihasmului, a ajuns „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”, pe care trebuie să o spunem mereu pentru pacificarea puterilor noastre și liniștirea sufletului, împăcându-ne cu Dumnezeu, cu semenii și cu propria conștiință.

Ierarhul a mai evidențiat faptul că întâlnirea Mântuitorului cu vameșul Zaheu nu este rodul unei întâmplări sau al vreunei coincidențe fericite, ci este rezultatul unei conștiințe vii care-și cunoștea slăbiciunea sufletească, căuta și dorea mântuirea sufletului. Pacea lui Dumnezeu vine dacă o cauți încă de aici, de pe pământ. Ea vine din darul lui Dumnezeu, la chemarea rugătoare și la stăruința în rugăciune, la rugăciunea îndelungată până la măsura rugăciunii neîntrerupte. Așa, nu din simplă curiozitate, ci din dorință sinceră de mântuire, aleargă vameșul Zaheu, chemat de Hristos pe nume, căruia Domnul Vieții, Viața Însăși, îi binevestește mântuirea lui și a casei lui, a celui care prin întâlnirea cu Hristos se schimbă total. Aceasta este dorința Domnului Hristos în întâlnirea cu omul, să ne schimbe. Depinde de fiecare dintre noi cât de mult ne lăsăm transformați de dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Zaheu s-a transformat și a mărturisit înaintea Domnului și a tuturor că jumătate din averea lui o dă săracilor și din ce rămâne va întoarce împătrit celor nedreptățiți de el. Ce înseamnă asta dacă nu transformarea radicală a vieții lui Zaheu? El devine din vameș Apostolul iubirii lui Dumnezeu în lume.

În comparație cu strălucirea mincinoasă a frumuseților pământești, cele pe care le gătește Dumnezeu celor pe care-i va așeza de-a dreapta Sa sunt calitativ și fundamental superioare, ceea ce a înțeles și Zaheu vameșul, de unde remarcăm și elanul impresionant orientat spre schimbarea din temelii a minții. Orice efort pentru dobândirea vieții celei veșnice merită, iubiții mei! Nu vă luați după vorbele și larma din lume care încearcă să întoarcă mersul spre Cer al umanității, promițându-i lucruri deșarte în lumea efemeră de aici. Tot ce e aici pe pământ trece! Și cerul cel dintâi și pământul cel dintâi vor trece și marea nu va mai fi, căci n-au cum să fie veșnice, căci sunt corupte din pricina păcatelor noastre. Dar Dumnezeu ne-a făgăduit din dragostea Sa că pregătește ceva extraordinar pentru noi, Cer Nou și Pământ Nou, căci Dumnezeu spune: „Iată, toate le facem noi!”. Ce înseamnă aceasta? Este vorba despre noutatea absolută, Cerul Nou și Pământul Nou, Noua Creație în Împărăția cerurilor, unde toți cei mântuiți nu mai au nevoie de nimic, pentru că Îl au pe Dumnezeu prezent în tot și în toate. Acesta este ultimul cuvânt al lui Dumnezeu pentru istoria umanității.

În sfârșitul cuvântului de folos duhovnicesc, Preasfinția Sa i-a îndemnat pe credincioși să-și asume învățătura fundamentală a mesajului evanghelic pe care Biserica îl transmite fiilor ei, pregătind încetul cu încetul sufletul pentru pelerinajul lăuntric al perioadei Triodului pe care, de pe ramura sicomorului lui Zaheu, începem să o întrezărim din nou și noi. Duminica de astăzi să ne fie toacă binevestitoare, trezire spre trezvia sufletului, ca să înțelegem care este cu adevărat miza vieții pe pământ, ce ne așteaptă, ce perspectivă luminoasă și extraordinară avem în față și să punem ordine în viața noastră, să înțelegem care ne sunt adevăratele priorități și să lăsăm la o parte toate excesele și inutilitățile, tot ceea ce ne desparte Dumnezeu. Pentru aceasta ne va ajuta foarte mult Sfântul și Marele Post care urmează, ne va ajuta comuniunea de dragoste cu cei săraci, prin milostenie, dar mai ales comuniunea sfântă de rugăciune, prin specialele pomeniri ale celor adormiți, care au plecat deja și s-au ascuns în inima iubirii lui Dumnezeu, ce jalonează întreaga călătorie spre Luminata Înviere.

În partea de final a dumnezeieștii slujbe, cei doi ierarhi și soborul slujitor au săvârșit slujba parastasului pentru sufletul mamei arhipăstorului locului, doamna Maria Drincec, de curând trecută în rândurile celor adormiți întru nădejdea învierii și a vieții celei veșnice.

După încheierea programului liturgic au urmat cuvântările festive. Preasfințitul Părinte Episcop Siluan a adus cuvânt de mulțumire Ierarhului Oradiei pentru invitația și bucuria de a sluji împreună la acest prilej de bucurie și de recunoștință în Parohia „Viilor Orăzii”, felicitându-l, totodată, pe sărbătoritul zilei dimpreună cu marea și frumoasa sa familie pentru slujirea de o viață pe care a adus-o și o aduce lui Dumnezeu, întru mărirea numelui Său și spre folosul duhovnicesc al celor binecredincioși.  

Apoi, Protoiereul Gheorghe Nemeș a ținut să mulțumească întâi de toate lui Dumnezeu, pentru binecuvântările fără sfârșit pe care le-a revărsat asupra vieții sale și a activității sale de sacerdot în Biserica lui Hristos. Gânduri de recunoștință s-au îndreptat, bineînțeles, către cei doi ierarhi și către toți cei prezenți la acest ceas aniversar cu totul special din viața sa, aducând, deopotrivă, cuvinte de apreciere și de caldă mulțumire familiei și enoriașilor parohiei orădene, oameni minunați care au ușurat povara responsabilității slujirii preoțești. În semn de prețuire și gratitudine, preotul octogenar a oferit Episcopului Oradiei un aranjament floral, iar Preasfințitului Părinte Siluan al Ungariei i-a dăruit cele două volume aniversare autobiografice puse sub titlul „Cincizeci de ani în slujba Bisericii Ortodoxe Române și a Neamului Românesc”.

Ca o încununare a celor spuse, Ierarhul cetății orădene a felicitat o dată în plus pe Părintele Gheorghe Nemeș pentru activitatea cu totul deosebită pe care a desfășurat-o în plan pastoral, misionar, social-filantropic și cultural și pe care, din darul lui Dumnezeu, continuă să o desfășoare cu entuziasmul, elanul tineresc și vigurozitatea binecunoscute de către toți cei care l-au întâlnit. În încheiere, Episcopul Oradiei a invocat binecuvântarea și harul lui Dumnezeu asupra protoiereului onorific de Agria și a tuturor celor prezenți, concluzionând cu îndemnul patristic că „viitorul, nu numai la optzeci sau nouăzeci de ani, ci la orice vârstă, se conjugă nu cu câți ani ne mai rămân de trăit aici, pe pământ, ci cu veșnicia, cu viața cea veșnică”.

În fine, Corul „General Traian Moșoiu” din Oradea, dirijat de domnul profesor Ioan Fluieraș a înfrumusețat momentele aniversare cu un recital de cântări din vastul și variatul lor repertoriu muzical.

Pr. Andi-Constantin Bacter