Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Rugăciunea Arhierească a Domnului Hristos, Izvor al Unității Bisericii Sale

Rugăciunea Arhierească a Domnului Hristos, Izvor al Unității Bisericii Sale

În cea de a șaptea Duminică după Sfintele Paști, 28 mai 2023, a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic, când la nivel național serbăm Ziua Românilor de pretutindeni, fiind ultima Duminică din luna lui florar, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, alături de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie la biserica „Înălțarea Domnului” din municipiul Salonta – al doilea oraș ca suprafață și număr de locuitori după reședința județului Bihor, Oradea, fiind așezat în proximitatea graniței apusene cu țara vecină.

Fragmentul evanghelic rânduit (Ioan 17, 1-13) ne-a adus în atenție Rugăciunea lui Iisus, care, cum nu se putea mai potrivit în această zi de sărbătoare națională, ne cheamă la adevărata unitate, cea în care se oglindește unitatea și comuniunea Preasfintei Treimi. După lectura textului inspirat, Ierarhul Oradiei Mari a ținut un cuvânt de folos duhovnicesc, subliniind importanța înțelegerii principiilor esențiale ale unității creștine, fundamentate pe relația pe care o avem cu Cel Ce S-a făcut de bunăvoie asemenea nouă, în afară de păcat, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului, Omul Iisus Hristos, a Cărui Înălțare am serbat-o de curând întru nădejdea unității pogorâte de Sus, asigurate de Duhul lui Dumnezeu.

În deschiderea predicii, Preasfinția Sa a anticipat sărbătoarea cea mare a Cincizecimii creștine, descriind reflecția evanghelică a Duminicii a șaptea ca fiind o invocare și o pregustare a darurilor Duhului Sfânt, a căror marcă văzută este întâi de toate pacea și unitatea pe care o dă credința în Jertfa mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu, în opoziție totală cu fragmentarea și haosul venite de la părintele dezbinării. Cu o săptămână înainte de Pogorârea Sfântului Duh, când serbăm „nașterea” Bisericii, serbăm unitatea Bisericii. Este unitatea Bisericii care se manifestă prin unitatea Duhului Sfânt Care adună mulțimea darurilor într-o simfonie, în armonie desăvârșită, dumnezeiască. În Biserică, unde este loc pentru toate neamurile, pentru toate limbile, pentru toate popoarele, unde nu este loc de conflict și de războaie, de dezbinări și de ură, de răutate și de meschinărie, ci este locul păcii și al binecuvântării. De aceea, unitatea Bisericii este un dar de mare preț, însă ea a fost încă de la începuturi amenințată de haite întregi de lupi răpitori prin lucrarea duhurilor necurate, care sunt duhuri dezbinătoare. Numele diavolului asta și înseamnă în limba greacă, „dezbinătorul”. Mântuitorul Iisus Hristos a înțeles foarte bine ce se va întâmpla cu Biserica Sa, de aceea în cuvântarea de despărțire, din care am ascultat adineaori un fragment, Se roagă Tatălui ceresc, mai înainte de Pătimirea, Moartea și Învierea Sa, ca după plecarea Sa, după Înălțarea Sa la Ceruri, Duhul lui Dumnezeu să-I păzească Ucenicii, Discipolii și Biserica Sa întru unitate; Îi cere ca noi creștinii să fim una, așa cum Tatăl și cu Fiul Una sunt în Duhul Sfânt.

Haosul, cacofonia, lipsa de coeziune și omogenitate, babilonia de care a fost în stare umanitatea în istoricul ei, nu sunt indicatori nefericiți ai evantaiului infinit de daruri ale lui Dumnezeu, căci ele sunt oferite în virtutea caracterului lor complementar și aducător de armonie simfonică, posibilă, însă, doar sub bagheta Duhului Sfânt al Marelui Dirijor al sufletelor noastre, Domnul Iisus Hristos. Sigur că noi, oamenii, suntem diferiți și darurile felurite sunt dovada bogăției și frumuseții dumnezeiești și nu sunt oferite pentru a ajunge la o babilonie, cum s-a întâmplat la începuturile biblice cu omul care a încercat să urce spre Dumnezeu, fără Dumnezeu, construind turnul celebru, ziguratul din Babilon, iar Dumnezeu a hotărât amestecarea limbilor și dialectelor oamenilor. Dar Dumnezeu nu pentru babilonie a înmulțit graiurile pământului, ci ca în frumusețea darurilor felurite și bogăției distincte să ne trăim umanitatea în diversitate, în diversitatea darurilor Duhului Sfânt. Pentru că poporul, în vremea zidirii Turnului din Babilon, a căutat să ajungă la perfecțiune fără Dumnezeu și a primit ca pedeapsă amestecarea limbilor, ceea ce a dus la neînțelegeri și conflicte sângeroase între oameni, însă prin lucrarea lui Dumnezeu întreaga umanitate este chemată la unitate! Cine este Cel Care asigură unitatea umanității? Este Cel după Chipul Căruia omul a fost creat, Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu, prin Care toate au fost făcute și nimic din ceea ce s-a făcut nu s-a făcut fără El. Cuvântul Care este, Fiul lui Dumnezeu, Cel deoființă cu Tatăl și Cel Ce poartă Chipul Ipostasului Tatălui, El este Chipul după care am fost cu toții creați și Cel Care ne cheamă la unitate. Doar prin El. Și nu prin eforturile oamenilor de a ridica turnuri imposibile, tehnologii mărețe și cuceriri științifice surprinzătoare – și acelea sunt daruri ale lui Dumnezeu pentru mintea omului –, nu așa ajunge omul la unitate sfântă, ci prin redescoperirea în el a Chipului Ipostasului Tatălui, a Fiului lui Dumnezeu după Care am fost creați.

 Făcând aluzie la urmările nefaste ale învățăturilor eretice proliferate de învățatul preot Arie din Alexandria Egiptului și contestate de cei 318 Sfinți Părinți de la Niceea, Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei a descris tendințele extremiste și exclusiviste ale unor fii și fiice ale Bisericii, mai mult sau mai puțin râvnitori, ca fiind derapaje echivalente cu erezia, întrucât harul cincizecimic ne îndeamnă să ne asumăm mintea și gândul lui Hristos, Cel Care nu ocolește pe nimeni și n-are pe nimeni de pierdut. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu lucrează chemând la mântuire pe toți și pe toate! În Biserică nu există extremisme și exclusivisme. Cine gândește așa, se înșală și gândește eretic. În Biserică este loc pentru toată lumea. Hristos nu exclude pe nimeni și Biserica nu dă afară pe nimeni, doar noi oamenii suntem cei care ridicăm ziduri între noi și trântim uși în nas. Noi suntem cei care ne judecăm, ne facem rău și ne condamnăm reciproc la întuneric. Judecata lui Dumnezeu a fost când Și-a trimis Fiul să moară pentru păcatele noastre și să învieze pentru noi și învierea noastră. Ce am înțeles din dragostea Sa? Mai nimic, altfel nu ne-am mai certa atât, nu ne-am mai dezbina, nu ne-am urî și nu ne-am întrece de pomană pentru lucruri stupide. La ce bun? Lumea întreagă s-o câștigăm, dacă ne pierdem sufletul, e degeaba! Noi oamenii suntem cei care facem infern din viața noastră, nu Dumnezeu! Dumnezeu e bun și în inima Sa este loc pentru toți! Noi nu avem loc unii de alții și avem mereu ceva de împărțit. Dumnezeu Însuși ni Se dăruiește și Își dăruiește Fiul unic să moară de o moarte menită criminalilor, cu totul cumplită, ca noi să moștenim Raiul! Cum altfel, toate acestea, dacă nu din dragostea necurmată a lui Dumnezeu? Cum putem noi să mai fim indiferenți? Nu se cuvine să ne trezim? Fie și în al unsprezecelea ceas, căci niciodată nu e prea târziu să te întorci la Dumnezeu.

În cadrul sfintei slujbe, Ierarhul l-a promovat în treapta slujiri preoțești pe diaconul Marian-Călin Hoca și l-a hirotesit duhovnic spre a sluji credincioșilor din Parohia Ateaș, Protopopiatul Tinca, iar pe teologul Alexandru Laza l-a prohirisit întru diacon pe seama Catedralei Episcopale „Învierea Domnului” din Oradea.

La sfârșit, Părintele Călin-Ovidiu Popa, Protopopul Tincăi, a rostit o alocuțiune festivă, iar Părintele paroh Ionel Chira, care este și cadru universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman” din Oradea, a mulțumit Chiriarhului locului pentru vizita edificatoare și sfințitoare, care s-a constituit în adevărata prăznuire a hramului bisericii, prilej de aleasă bucurie duhovnicească pentru întreaga comunitate euharistică încredințată spre păstorire.

În cuvântul de la final, Ierarhul Oradiei Mari a mulțumit preotului paroh și credincioșilor Parohiei Salonta I pentru bucuria de a fi împreună la vreme de sărbătoare, felicitându-i pe toți cei prezenți pentru frumoasa conviețuire creștină pe care o întrețin pilduitor și în deplină armonie, trecând dincolo de diferențierile confesionale, etnice și lingvistice, autoritățile locale asigurând un mediu favorabil comuniunii sociale fundamentate pe valori comune.

Pr. Andi-Constantin Bacter