În fiecare an, ziua de 23 aprilie, de data aceasta aflată în lumina binecuvântată a bucuriei pascale, aduce în inimile credincioșilor o tresărire deopotrivă duhovnicească și biruitoare, prilejuită de prăznuirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință – unul dintre cei mai îndrăgiți Martiri ai Bisericii lui Hristos, model de curaj, statornicie și mărturisire neclintită a credinței în vremuri grele. Cinstirea sa devine, astfel, o prelungire a mărturiei Învierii în viața credincioșilor, o chemare adresată tuturor de a trăi Evanghelia cu vocația mărturisirii și de a birui încercările vieții prin curajul ce vine de la Cel Care este Biruitorul prin excelență, Domnul nostru Iisus Hristos.

În acest duh de sărbătoare, joi, 23 aprilie 2026, comunitatea euharistică din Parohia Meziad, Protopopiatul Beiuș, și-a serbat hramul bisericii, avându-l în mijloc pe Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie pe Altarul închinat Purtătorului de Biruință.

Cuvântul de învățătură al Ierarhului s-a conturat ca o sinteză a sensului martiriului creștin, arătând că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este chip al Biruinței lui Hristos asupra răului și a morții, într-o lume „bună foarte” prin creație, dar rănită de lucrarea diavolului și de căderea primilor oameni. Totodată, a subliniat că exemplul Sfântului Gheorghe rămâne o chemare actuală, mai ales pentru tineri, de a trăi întru demnitate și curaj credința în Iisus Hristos, biruind încercările prin puterea Celui Înviat:

„Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre Marii Sfinți ai Bisericii, unul dintre primii Martiri ai Bisericii, în ceata Sfinților Mucenici ocupând un loc de frunte alături de toți ceilalți Martiri dintru începuturi – Sfântul Întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan și toți pe care îi cunoaștem și, în evlavia poporului, sunt foarte cinstiți, cum sunt Sfântul Teodor Tiron, Teodor Stratilat și alții. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre Sfinții Martiri militari și rămâne, datorită curajului mărturisirii credinței sale creștine, model de viețuire, în special pentru tineri. El este un model pentru tinerii dintotdeauna, deci și pentru voi, cei de acum. La fel cum și pentru generațiile noastre, cei care «ieri» eram la vârsta voastră, l-am avut pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ca pildă de viețuire creștinească, model de mărturisire a Evangheliei, a puterii Domnului nostru Iisus Hristos, Care a biruit moartea, Sfântul Gheorghe fiind ucis din cauza credinței în Domnul nostru Iisus Hristos, la fel ca toți ceilalți Martiri.”

Ierarhul a aprofundat apoi sensul martiriului, arătând că prigoana împotriva creștinilor izvorăște din ura lumii căzute, insuflată de potrivnicul lui Dumnezeu. Evocând cuvintele Mântuitorului din Evanghelia după Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, rostite înainte de Pătimirile Sale, Chiriarhul a arătat că această ură nu este întâmplătoare, ci se îndreaptă împotriva lui Dumnezeu Însuși și a lucrării Sale în lume:

„De ce sunt uciși Martirii, pentru că propovăduirea lor este despre Viață, nu despre moarte? Din cauza urii lumii celei căzute, ura inspirată de părintele urii – diavolul. În pericopa evanghelică de la Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan pe care am ascultat-o, care redă un fragment din cuvântul Mântuitorului de la Cina cea de Taină, Domnul vorbește despre ura lumii împotriva Ucenicilor Mântuitorului, adică împotriva creștinilor, până și în zilele noastre. Dar cuvântul Domnului vine ca o încurajare, pentru că le vorbește cu puțin timp înainte de Răstignirea, Moartea pe Cruce și Învierea Sa. N-are cum lumea să nu îi urască pe creștini și creștinismul, câtă vreme lumea Îl urăște pe Hristos. «Mai înainte și mai întâi pe Mine M-au urât», ne spune Mântuitorul Hristos. Ura lumii, inspirată de diavolul, este descoperită de Mântuitorul ca fiind ură îndreptată împotriva Tatălui Care Îl trimite pe Fiul în lume. Cine Îl urăște atât de tare pe Dumnezeu-Tatăl încât să își transmită în lume ura teribilă, înfricoșătoare și cutremurătoare? Diavolul, cel care a vrut să ia locul lui Dumnezeu! Dar a uitat că era creat, că era înger, având un început la fel ca toți ceilalți îngeri. Dumnezeu este Singurul fără de început. Numai că îngerul, care s-a închipuit că poate să ia locul lui Dumnezeu, vrând să uzurpeze puterea și autoritatea lui Dumnezeu, a îndrăznit să dorească să ia locul lui Dumnezeu. Dar asta nu se poate, și a căzut! Iar în căderea lui, pentru că a fost creat de Dumnezeu nemuritor, n-a murit, ci s-a umplut de ură, cea care a întunecat lumina pe care o avea de la Dumnezeu; pentru că îngerii sunt dăruiți de Dumnezeu cu lumină mare. Ura față de Tatăl Cel Ceresc se manifestă cu putere și asupra Celui pe Care Tatăl Îl trimite în lume, Fiul lui Dumnezeu. Iar ura nu se oprește la Fiul lui Dumnezeu. Mântuitorul îi încurajează pe Ucenici că Îl va trimite pe Duhul Sfânt, pe Cel Care din Tatăl purcede și Care va mărturisi despre Hristos. Ura necuratului înger se manifestă și împotriva Celui Care mărturisește despre Hristos și pentru Hristos, împotriva Duhului Sfânt-Dumnezeu, prin Care s-a întemeiat Biserica. Este ura îndreptată, așadar, și împotriva Fiului și a Duhului Sfânt, ura îndreptată și împotriva lucrării Preasfintei Treimi, ura îndreptată împotriva lucrării Preasfintei Treimi în Biserică și prin Biserică, ura împotriva creștinilor. Ura față de Dumnezeu îl duce pe cel care Îl urăște să ispitească pe omul creat de Dumnezeu, pe Adam și pe Eva. Și reușește, prin neascultarea lor, să îi scoată din Paradis, ajungând în lumea de aici. Lumea de aici, lumea materială a fost creată de Dumnezeu pentru ca să se supună oamenilor. Or, în momentul în care noi oamenii ne-am stricat, dorind să cunoaștem răul și ajungând să «ne înjugăm cu moartea», și lumea de aici a ajuns să guste împreună cu noi răul și moartea. Și într-o lume plină de răutăți, diavolul se mișcă nestingherit și își seamănă sămânța urii sale peste tot. De aceea, lumea căzută Îl urăște pe Hristos și îi urăște pe creștini, mergând până la a-i omorî. Și, aici, îi avem pe Sfinții Martiri, unde strălucește cu putere Sfântul Gheorghe.”

Preasfințitul Părinte Sofronie a mai explicat și semnificația profundă a reprezentării iconografice a Marelui Sfânt Mucenic/, arătând că imaginea sa călare, străpungând balaurul, nu este doar o scenă simbolică, ci o mărturisire a Biruinței lui Hristos asupra diavolului și a morții:

„Sfântul Gheorghe moare de moarte martirică. Cum îl vedem pe Sfântul Gheorghe  înfățișat în cele mai multe icoane ale noastre? Da, îl avem înfățișat și în chipul Martirilor militari, stând în picioare, reprezentat astfel în biserici. Dar, în general, în icoane Sfântul Gheorghe apare călare, în armură, cu sulița sa omorând balaurul. Desigur, este vorba despre «balaurul» acela pe care ni-l arată și ni-l descoperă Cartea Apocalipsei. Este șarpele din Paradis care îi ispitește pe Adam și pe Eva, balaurul care vrea să înghită în gura morții – pentru că el este domnul morții – pe Domnul Vieții, răstignit pe Cruce. Dar moartea nu Îl poate ține, iar Domnul prin Crucea Sa zdrobește capul balaurului și biruiește moartea. În Numele lui Hristos și cu Puterea Lui toți Martirii au biruit moartea prin moartea lor! Sulița Sfântului Gheorghe omoară pe diavolul-stăpânul morții, cel din cauza căruia moartea a intrat în lume. Moartea este cea care face din lumea aceasta căzută o lume a morții! Lumea morții nu poate să iubească viața, pentru că este atinsă și rănită de moarte. De aceea, lumea Îl urăște pe Domnul Vieții Care dăruiește biruință și viață veșnică tuturor. Așadar, în icoana sa, Sfântul Gheorghe cu sulița sa, care este arma credinței sale, biruiește pe stăpânitorul întunericului! Martirul biruiește moartea! Martirul iese biruitor din moarte! Prin Puterea Celui Biruitor, prin Puterea pe care o oferă Cel Înviat din morți, Întâiul-Născut din morți, Domnul nostru Iisus Hristos. ”

La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Marian-Vasile Popa, Protopopul Beiușului, a rostit o alocuțiune festivă, iar Părintele paroh Petrică-Ionuț Toderaș a adresat un cuvânt de mulțumire Ierarhului pentru binecuvântarea arhierească și pentru prezența în mijlocul comunității parohiale, prilej de aleasă întărire duhovnicească pentru credincioșii încredințați spre păstorire.

În încheiere, Chiriarhul locului și-a exprimat bucuria de a lua parte la sărbătoarea hramului din Parohia Meziad, îndemnându-i pe credincioși să urmeze pilda Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, printr-o viață trăită în curaj, statornicie și nădejde în Biruința lui Hristos.

pr. Andi-Constantin Bacter