În Duminica a șasea după Paști, 21 mai 2017, zi în care sunt prăznuiți Sfinții Mari Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa, Elena, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” din parohia Tinca, Protopopiatul Tinca, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, cu prilejul aniversării a 90 de ani de la sfințirea și așezarea pietrei de temelie a sfântului lăcaș.

Chiriarhul Oradiei a fost așteptat și primit cu multă bucurie și căldură duhovnicească de un frumos sobor de preoți și diaconi, de oficialități locale și centrale și de credincioșii din Tinca. Răspunsurile liturgice au fost date de către un grup de teologi de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Episcop Dr. Vasile Coman din Oradea.

În predica rostită după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Ioan, Ierarhul a evidențiat principalele semnificaţii duhovniceşti ce se desprind din minunea vindecării orbului din naştere, săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos:

„Fariseii, cei mai riguroși împlinitori ai Legii Vechi, au fost contrariați când au văzut că orbul din naștere a fost vindecat de Mântuitorul Iisus Hristos în zi de sâmbătă, ziua sabatului, ziua odihnei. S-au tulburat și au judecat pentru că nu puteau să vadă mai departe de litera Legii și ochii lor duhovnicești erau orbi, erau ținuți să nu vadă slava lui Dumnezeu și cine este Cel Care a săvârșit vindecarea, Fiul lui Dumnezeu înomenit, Cuvântul Veșnic al Tatălui, Lumina lumii, prin Care lumea a fost creată, adusă din întunericul neființei la lumina ființei.”

„Mântuitorul Iisus Hristos spune, în continuarea fragmentului scripturistic de la Sfântul Evanghelist Ioan citit astăzi, că a venit în lume ca cei care văd, să nu vadă, și cei care nu văd, să vadă. Domnul Hristos l-a vindecat pe orbul din naștere ca să vadă lumina lumii, să vadă la fel ca și frații săi, dar pentru că i S-a descoperit și orbul vindecat L-a recunoscut că este Fiul lui Dumnezeu și I s-a închinat Lui, orbul din naștere a fost vindecat, deodată, și de orbirea trupească și de orbirea duhovnicească.”

De asemenea, Ierarhul a vorbit și despre Sfinţii Împăraţi Constantin și mama sa, Elena, sfinți cunoscuţi în întreaga lume drept apărători şi promotori ai credinţei creştine.

În cadrul slujbei, la Ectenia pentru cei adormiți, au fost pomeniți Episcopii Roman Ciorogariu al Oradiei, Andrei Magier Crișanul (arhiereu-vicar la Oradea și mai apoi Episcop al Aradului) și Nicolae Popovici al Oradiei, Regele Carol al II-lea al României, ctitorii, binefăcătorii și slujitorii acestei sfinte biserici, dar și cei care au purtat numele Sfinților Împărați Constantin și mama sa, Elena, trecuți la cele veșnice.

Părintele Vasile Popa, Protopopul Tincăi, a rostit un cuvânt de bun venit Preasfinţitului Părinte Sofronie și a făcut o prezentare pe scurt a parohiei şi a locașului de cult, iar Părintele paroh Mihai Ninel Iancu a mulţumit Bunului Dumnezeu pentru această sfântă zi de bucurie și binecuvântare, dar și Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru Sfânta Liturghie arhierească săvârșită la aniversarea a 90 de ani de la sfințirea pietrei de temelie a bisericii parohiale din Tinca.

Cu acest prilej, Preasfinţitul Părinte Sofronie a primit, din partea Consiliului Local al comunei Tinca, prin Domnul primar Teodor Coste, titlul de Cetăţean de onoare al comunei Tinca. Diploma și placheta Consiliului Local a fost înmânată de către domnul primar, care a rostit și un cuvânt de felicitare și recunoștință.

Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei a mulțumit Consiliului Local al Primăriei Tinca, în frunte cu domnul primar, pentru distincția oferită, adresând felicitări părintelui paroh și întregii comunități dreptmăritoare din Tinca pentru frumoasa aniversare a bisericii parohiale. De asemenea, Ierarhul a făcut alese urări de ani mulți și binecuvântați tuturor celor care poartă numele Sfinților Împărați Constantin și mama sa, Elena, și care îşi serbează ziua onomastică.

                                                                            *

 În documente, localitatea Tinca apare abia în secolul al XIV-lea, într-un act emis la data de 31 martie 1338, cu ocazia unei hotărâri privitoare la terenurile de arătură aflate pe malul drept al Crişului Negru.

Potrivit datelor ce pot fi găsite în arhivele statului maghiar de la Budapesta, încă din 1589 românii aveau aici construită o biserică din piatră, în apropierea căreia se mai găsea una din lemn foarte mică. Peste câteva sute de ani, marele mecenat ortodox Nicolae Jiga, sub imboldul credinţei în Dumnezeu şi al dragostei de neam, donează o casă proprie, actualmente teren intravilan în Tinca pe strada „Nicolae Jiga”, cu suprafaţa de 4 jugăre cadastrale, cu destinaţia specială de a se ridica o biserică.

Planul actual al bisericii a fost elaborat de arhitectul Francisk Staril din Oradea. Zidirea bisericii a fost adjudecată de către antreprenorul Orban Carol din Tinca, la 17 iulie 1927. Edificiul este clădit din cărămidă și piatră, acoperişul din lemne şi tablă. Biserica este impunătoare, având lungimea de 30 m, lăţimea de 10 m, iar înălţimea de 20 m. Este  construită în stilul treflat cu trei turle la intrare, cel din mijloc cel mai înalt în care se regăsesc cele 3 clopote, interiorul fiind împărţit în altar, naos şi pronaos. Delimitarea între altar şi naos se face prin iconostas, după tradiţia ortodoxă. Cu binecuvântarea Episcopului Roman Ciorogariu al Oradiei lucrările la edificiu au început la 16 august 1927.

1 noiembrie 1935 este data când, la recomandarea profesorului universitar Ioan D. Ştefănescu de la Sorbona, consiliul parohial a adjudecat efectuarea picturii murale şi a iconostasului profesorului şi pictorului Virgil Simionescu de la Lugoj. În acelaşi an, la 2 noiembrie s-a încheiat contractul cu sculptorul Ioan Fey din Oradea, originar din Alsacia, pentru executarea iconostasului din tei aurit, după modelul celui de la Mănăstirea Arnota, lucrat în stil brâncovenesc. Biserica a fost târnosită de către Episcopii Nicolae Popovici al Oradiei și Andrei Magier al Aradului, la data de 17 februarie 1939.

Parohia deţine în curtea bisericii o  biserică monument  istoric  cu hramul „Sfântul  Mare Mucenic Gheoghe” care a fost în propietatea satului Sohodol, comuna Căbeşti, Protopopiatul Beiuş, construită în jurul  anului 1736 şi strămutată la Tinca în 18 aprilie 1980, prin grija Părintelui paroh de atunci Gheorghe Nemeș.

Pe lângă parohie s-a înfiinţat  o colecţie  de tipărituri, icoane pe lemn şi sticlă, cruci şi alte obiecte  bisericești, colecţia însumând azi peste 130 obiecte, cel mai valoros obiect fiind Cazania lui Varlaam din 1643. Parohia deţine o bibliotecă cu peste 3.000 de volume, cărţi  şi reviste.