La praznicul Izvorului Tămăduirii din Săptămâna Luminată, 10 mai 2013, străvechea vatră monahală de la Izbuc, din Eparhia Oradiei, şi-a sărbătorit, ca în fiecare an, cu multă bucurie duhovnicească, cel dintâi hram, Izvorul Tămăduirii.

Peste patru mii de pelerini veniţi din Bihor, din judeţele limitrofe, dar şi din alte colţuri ale ţării precum Bistriţa-Năsăud, Sânicolaul Mare de Timiş, sau chiar Craiova, au participat, cu multă credinţă în suflete şi cu dragoste pentru Biserica strămoşească dreptmăritoare, la hramul Mănăstirii Izbuc, aşezământ monahal cunoscut în ţară dar şi în străinătate pentru izvorul tămăduitor, Izbuc, dar şi datorită icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, existentă în mănăstire încă din momentul întemeierii acesteia, în 1926, copie după icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Mănăstirea Vărzăreşti, din Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei.

Mulţime mare de preoţi de mir şi credincioşi au venit la Mănăstirea Izbuc încă din ajunul sărbătorii, luând parte la slujba privegherii, săvârşită de un sobor de ieromonahi şi preoţi, condus, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, de către Preacuviosul Părinte Arhim. Mihail Tărău, exarhul mănăstirilor şi schiturilor din Eparhia Oradiei şi stareţ al Mănăstirii Izbuc. A urmat procesiunea la izvorul Izbuc, din incinta mănăstirii, cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi cu racla cu Sfinte Moaşte, oficierea Tainei Sfântului Maslu şi săvârşirea Sfintei Liturghii. De asemenea, a fost oficiată şi sfinţirea apei, Aghiasma Mică.

Vineri, în ziua praznicului, Sfânta Liturghie arhierească a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, împreună cu un sobor de 57 de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în altarul de vară al mănăstirii, în prezenţa a peste patru mii de credincioşi. Răspunsurile la strană au fost date de către un grup de maici de la Mănăstirile „Sfânta Cruce” şi „Buna Vestire” din Oradea, condus de Preacuvioasa maică stavrofora Pavelida Bădilă, stareţa Mănăstirii „Buna Vestire”.

În cuvântul de învăţătură rostit, Preasfinţitul Părinte Sofronie a arătat rolul deosebit de important pe care Maica Domnului l-a avut şi îl are în istoria mântuirii, ca Maică a Luminii, ca ajutătoare şi pururea rugătoare pentru întreaga omenire, precum şi rolul Maicii Domnului de protectoare a tuturor călugărilor, monahi şi monahii, şi a mănăstirilor, dimpreună cu toţi pelerinii acestora.

„Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare specială din perioada pascală dedicată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, văzută ca icoană a Izvorului Tămăduirii, pentru că Fiul ei, pe Care L-a născut, la plinirea vremii, Domnul nostru Iisus Hristos, Cuvântul Cel Veşnic al Tatălui, întrupat din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, este Cel Care aduce tuturor oamenilor tămăduirea bolilor şi neputinţelor sufleteşti şi trupeşti, dar şi tămăduirea din răul cel mai mare, moartea, pe care a biruit-o prin Învierea Sa cea de a treia zi. Aşadar, El fiind dăruitorul tămăduirilor şi vindecării celei mari din moarte, Maica Sa care L-a născut, izvorul din care Şi-a luat firea omenească, este numită şi Izvorul Tămăduirii”, a arătat Ierarhul.

„Dacă în urmă cu o săptămână, în Vinerea Patimilor, o vedeam pe Maica Domnului suferind şi stând îndurerată lângă Crucea Fiului ei, fiind încredinţată, spre grijă, ucenicului iubit, Sfântul Ioan Evanghelistul, astăzi, în Vinerea Luminată, ne bucurăm de minunile ei, văzând-o în strălucire şi slavă, izvorând tămăduiri nouă tuturor.”

„Sărbătoarea de astăzi, prin însuşi numele pe care îl poartă, Izvorul Tămăduirii, este o fântână a harului, o fântână plină de balsam aducător de vindecare, o fântână din care, noi toţi, bolnavi în lumea aceasta, prin firea noastră rănită de păcat, primim medicamentul duhovnicesc de mare preţ. De aceea, am venit astăzi la Sfânta Mănăstire Izbuc, rugându-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să aducă tămăduire de bolile sufleteşti şi trupeşti.”

„Maica Domnului a săvârşit şi săvârşeşte necontenit minuni în Biserică, peste tot unde sunt icoane ale ei, pentru că toate icoanele Maicii Domnului sunt făcătoare de minuni. Depinde de credinţa noastră ca minunile să lucreze în viaţa noastră, iar în această zi specială, a Izvorului Tămăduirii, o vedem pe Maica Sfântă nu numai în bucuria Învierii Fiului ei, ci ca grabnică, puternică şi mult folositoare şi ajutătoare. Ea ajută obştile creştine, bisericile din toată lumea, care astăzi o preamăresc, şi mai ales acolo unde sunt hramuri ale ei, hramul Izvorul Tămăduirii, şi icoane făcătoare de minuni, cum este şi locul sfânt în care ne aflăm, un loc binecuvântat de Maica Domnului, cum sunt, de altfel, toate mănăstirile, ea fiind considerată, în mod duhovnicesc, ca stareţa tuturor mănăstirilor”, a spus Chiriarhul Oradiei.

„Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu, Izvorul Tămăduirilor, să reverse peste noi toţi harul Său cel bogat, harul cel vindecător de boli, puterea care transformă, care preface orice boală şi neputinţă în izvor al credinţei vindecătoare şi mântuitoare.”

În cuvântul său, Preacuviosul Părinte Arhim. Mihail Tărău, stareţul mănăstirii, a adus prinos de mulţumire Preasfintei Treimi şi Preacuratei Fecioare Maria, Maica Domnului, pentru bucuria acestui praznic aducător de tămăduire trupească şi sufletească, mulţumind, totodată, Preasfinţitului Părinte Episcop Sofronie al Oradiei pentru osteneala şi jertfa de a fi prezent la hramul aşezământului monahal.

În cuvântul festiv de încheiere, Chiriarhul Oradiei a ţinut să felicite pe Preacuviosul Părinte Arhim. Mihail Tărău şi obştea Sfintei Mănăstiri Izbuc pentru frumoasa lucrare duhovnicească, ctitoricească şi misionară ce o desfăşoară, prin buna rânduială liturgică şi administrativ-gospodărească, prin zidirea noii biserici mari a mănăstirii, dar şi a corpurilor de chilii, a casei de oaspeţi, a clădirii pentru ateliere şi a altor anexe, dar şi prin binecuvântata activitate misionară a clerului Mănăstirii Izbuc în parohiile din cuprinsul teritoriului canonic al Eparhiei Oradiei.

La final, toţi credincioşii au primit aghiasmă, pregătită în recipiente speciale pentru această sărbătoare, dar şi merinde pentru trup, bucate tradiţionale alese, care au întregit bucuria şi frumuseţea praznicului.