La jumătatea lunii lui Gustar, după o pregătire duhovnicească și trupească de două săptămâni, Biserica Ortodoxă de pretutindeni se bucură de cea mai mare sărbătoare închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, trecerea ei întru veșnicie de-a dreapta Fiului ei și Dumnezeului nostru.Anul acesta, cu o zi înainte de praznicul Sfintei Marii Mari am făcut aducerea aminte a trecerii nocturne, nestingherite a Domnului Iisus Hristos pe marea învolburată a Galileii, asemenea cum lină și pașnică a fost trecerea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe cea mai tumultoasă și zbuciumată mare prin care trebuie să treacă făptura umană, moartea, la pragul căreia Fiul ei Cel dulce o aștepta cu dor și mâinile întinse, la fel ca și pe Petru cel șovăielnic.

Pașnică și dătătoare de sens a fost și prăznuirea cea mare a hramului principal al celui mai vechi așezământ monahal bihorean, Mănăstirea Izbuc, din ziua de luni, 15 august 2022, când Ierarhul cetății Oradiei și al întregului Bihor românesc, Preasfințitul Părinte Sofronie, a săvârșit în ales sobor preoțesc de ieromonahi, preoți, ierodiaconi și diaconi Dumnezeiasca Liturghie, pe altarul de vară, la umbra „Bizanțului dintre munți”, noul catholicon al mănăstirii.

După citirea pericopei evanghelice rânduite pentru ziua Sfintei Marii Mari, Chiriarhul locului a ținut un amplu cuvânt de învățătură în care le-a vorbit credincioșilor despre centralitatea Maicii Domnului în istoria mântuirii, înțelegând aceasta din Sfintele Scripturi și Sfânta Tradiție a Bisericii, viața creștinilor dreptmăritori gravitând, de asemenea, în jurul Preasfintei Maici și a mijlocirilor sale înaintea Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Fecioarei.

Ierarhul și-a început cuvântul de folos duhovnicesc prin a reitera motivul pentru care întreaga Biserica îi acordă o atât de mare cinstire și prețuire Maicii lui Dumnezeu. Sfânta Fecioară este Născătoarea de Dumnezeu. Noi așa o cinstim, așa o cunoaștem, așa o iubim și așa îi cerem ajutorul, în calitatea ei de Născătoare de Dumnezeu, pentru a se ruga înaintea Tronului Fiului ei pentru mântuirea sufletelor noastre. Preasfânta Fecioară Maria are un rol aparte în istoria mântuirii, fiind Vasul ales prin care Dumnezeu a vrut să vină pe pământ. Ea este cea mai aleasă dintre toate neamurile, din toți urmașii lui Adam și ai Evei, căci s-a învrednicit să dăruiască fire omenească, născându-L ca Om adevărat, pe Fiul adevărat al lui Dumnezeu, Care la „plinirea vremii” a fost trimis de Tatăl și a venit și S-a întrupat prin puterea și lucrarea Duhului Sfânt din Vasul ales, din Fecioara Maria, Maica Domnului nostru. Nicio altă femeie din această lume, nicio altă fiică a Evei, nicio altă mamă aici pe pământ, oricât de mult ne-am iubi noi mamele, nu s-a învrednicit de o astfel de cinste. O singură dată Dumnezeu S-a făcut Om dintr-o Fecioară și, de aceea, Fecioara Maria este unică în istoria umanității.

Preasfinția Sa i-a sfătuit pe credincioși la citirea cât mai deasă a Sfintei Scripturi cu atenție spirituală sporită și sub îndrumarea părinților duhovnicești, ancorându-și credința în Izvorul Revelației creștine și reușind în acest fel să-și aprofundeze înțelegerea rânduielii tainice a lui Dumnezeu cu omul și cu lumea. Sfintele Scripturi ne descoperă că Dumnezeu l-a creat din dragoste pe Adam și pe Eva, însă ei n-au putut să asculte de Dumnezeu. Adam și Eva au ascultat de îngerul cel căzut, de șarpele cel inteligent care le-a strecurat în minte îndoiala cu privire la Cel Care i-a creat și îi dorea în viața cea veșnică, în comuniune de dragoste cu Dumnezeu și întreaga Creație pe care le-a pus-o la dispoziție. Ei ce-au ales, în schimb? Ce a ales cel dintâi om și soția lui, Eva, „mama tuturor celor vii”? Aleg ceea ce-i va duce la moarte! Că Dumnezeu nu a creat moartea, ci ea a intrat în lume prin pizma și invidia diavolului, care a mușcat atât de tare și amarnic din firea omului încât a deșirat-o. Astfel, Eva, în loc să fie mama tuturor celor vii, a ajuns să le transmită boala aceasta cumplită, moartea, vrăjmașul cel din urmă al omului, pe care, însă, a învins-o pentru totdeauna Fiul lui Dumnezeu. Cu toate că omul a greșit atât de amarnic, Dumnezeu făgăduiește îndată că va trimite în lume din sămânța noii Eve un nou Adam, cel ce va zdrobi capul șarpelui. Adică Noul Adam este Fiul Omului, Cuvântul Cel veșnic al Tatălui Care Se înomenește din Fecioara Maria, Noua Evă care zdrobește sub picioarele ei capul șarpelui. Împlinirea acestei profeții o vedem descoperită în mod cu totul tainic la sfârșitul Sfintei Scripturi, în Apocalipsa, unde apare Femeia îmbrăcată în Soare, având luna la picioare și încununată cu douăsprezece stele, care zdrobește capul șarpelui. Este Sfânta Maria, Născătoarea de Dumnezeu, pe care și astăzi o vedem îmbrăcată în mod tainic în Soarele-Hristos la sărbătoarea Adormirii ei.

În continuare, Episcopul Oradiei a argumentat biblic, intepretând în chip teologicpasaje din Evanghelia după Ioan, încredințarea întregii umanități Maicii Domnului de către Fiul ei, Domnul nostru Iisus Hristos. Maica Domnului este prezentă în memoria Bisericii încă de la începuturi. De ce? Pentru că ea este nu doar Maica Domnului, ci este și Maica Bisericii! De unde știm noi lucrul acesta? Care este temeiul biblic? Pentru că sunt încă tot felul de cârcotași care nu pot să o cinstească pe Maica Domnului cu toată cinstea de care este vrednică, cum ea însăși a mărturisit, plină de Duhul fiind, că „iată, de acum mă vor ferici toate neamurile!”. Se duce la picioarele Crucii Fiului ei, suferă și rabdă totul, dar ce Îi spune Fiul ei cu brațele întinse pe Cruce fiind? I-o arată ucenicului iubit, Sfântului Ioan, spunându-i: „Fiule, iată mama ta!”, iar ei: „Femeie, iată fiul tău!”. Prin aceasta, noi vedem în Sfântul Ioan comunitatea tuturor celor credincioși, adică o imagine a Bisericii. Prezentându-i-o ucenicului iubit pe Maica Domnului, ne-o prezintă nouă, Bisericii, pe Maica noastră duhovnicească, pe Maica Bisericii. Fiilor, fiicelor, iată Mama voastră! Ea este nu doar Maica noastră duhovnicească, ci este Maica spirituală a tuturor oamenilor, căci pentru toți a murit Hristos.

În fine, Chiriarhul locului a descris praznicul de astăzi în termeni pascali, povățuindu-i pe credincioși că în astfel de momente sărbătorești și liturgice se cuvine ca omul să transceandă timpul și spațiul și să se lase purtați de vântul cel lin al Duhului Sfânt Care înrâurește în chip tainic inima și liniștește firea noastră înclinată spre rău. Într-o astfel de zi specială, ca și cea în care ne aflăm astăzi, se cuvine să ne bucurăm duhovnicește, lăsând la o parte orice ne poate despărți de Dumnezeu! Pentru că sărbătoarea de astăzi este punctul de plecare al Întâlnirii celei mari cu Dumnezeu. Nu întâmplător, sărbătoarea de astăzi se mai numește în tradițiile locale ca „Paștele de vară”. Aseară s-a cântat Prohodul Maicii Domnului, iar astăzi este o zi ca de Paști. Este o zi pascală, cu încărcătură pascală, fiindcă în Fecioara Maria s-a împlinit rostul pentru care a fost creat omul! A fi și a trăi în comuniune cu Dumnezeu pentru eternitate! De aceea, să ne încredințăm rugăciunilor Maicii Domnului și să nu lipsească rugăciunea către Maica Domnului în niciuna din zilele vieții noastre, căci ea vrea și poate să ne ajute.

Încheierea slujbei a fost marcată de rugăciunea de binecuvântare a colivei, citită de Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei.

La fel ca și în ceilalți ani, după o frumoasă tradiție împământenită la Mănăstirea Izbuc, răspunsurile la Sfânta Liturghie festivă din ziua de hram au fost date de corala „Solemnis” a bisericii „Nașterea Domnului” din municipiul Satu Mare, dirijat de doamna Prof. Maria Chiș, care, cu adevărat, au conferit programului liturgic solemnitatea demnă de cel mai mare praznic al Maicii lui Dumnezeu. De asemenea, interpreți de muzică populară din diferite locuri ale țării au cântat pricesne închinate sărbătorii Sfintei Marii Mari, pavoazând și în această manieră sărbătoarea de hram a mănăstirii.

La sfârșitul Dumnezeieștii Liturghii, Părintele Arhimandrit Mihail Tărău, Starețul Mănăstirii Izbuc și Exarhul mănăstirilor și așezămintelor monahale din Episcopia Oradiei, a ținut îndătinata cuvântare festivă, subliniind frumusețea și binecuvântarea cerească a acestei minunate zi de hram, în prezența sfințitoare a Preasfințitului Părinte Sofronie și cea împodobitoare a credincioșilor și pelerinilor veniți într-un număr impresionant din întreg cuprinsul țării noastre și dincolo de hotarele ei. 

În continuare, Preasfinția Sa a mulțumit tuturor celor prezenți pentru bucuria sfântă de a fi împreună în rugăciune și recunoștință către Dumnezeu și Preasfânta Fecioară Maria, îndemnându-i pe credincioși să păstreze cu scumpătateîn viețile lor de zi cu zipacea și liniștea lui Dumnezeu pe care au găsit-o la mănăstire, împrumutând din smerenia și discreția monahilor care se îndeletnicesc cu rugăciunea de toată vremea. Totodată, Ierarhul Oradiei Mari a adresat gânduri de sănătate și binecuvântare pentru toți cei prezenți, în special pentru credincioasele și credincioșii care poartă numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cântând frumoasa urare de „La mulți ani!”.

Mai apoi, credincioasa octogenară Floarea Cosmi, cunoscută ca lelea Floare din Runcu Salvei (județul Bistrița-Năsăud), renumită opincăreasă, iubitoare și păstrătoare a datinilor străbune, a încununat serbarea liturgică a hramului prin oferirea Episcopului Oradiei a tradiționalului colac festiv, însoțit de urări de bine în versuri populare frumos meșteșugite.

Arhid. Andi Constantin Bacter