Pentru creștini, sărbătoarea Botezului Domnului este un prag simbolic și existențial, un timp al începuturilor și al înnoirii lăuntrice, în care lumea, omul și istoria sunt chemate să se reașeze sub semnul harului. La apele Iordanului, Dumnezeu nu Se arată în strălucirea atotputerniciei, ci în discreția smereniei, într-un gest care tulbură logica firii: Creatorul coboară, Se lasă atins de făptura Sa, Se supune mâinii omului, pentru ca omul să fie ridicat la demnitatea de fiu al Împărăției ce va să vină. Este clipa în care glasul celui ce strigă în pustie pregătește întâlnirea armonioasă dintre cer și pământ, în care Duhul se poartă din nou deasupra apelor, precum odinioară, când pământul era „netocmit și gol”.

La serbarea Arătării Dumnezeiești din acest an, marți, 6 ianuarie 2026, la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” din Oradea, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie a praznicului, înconjurat de soborul slujitorilor sfântului lăcaș.

În cadrul Sfintei Liturghii, Chiriarhul meleagurilor bihorene a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc, în care, pornind de la pericopa evanghelică rânduită serbării Bobotezei, a așezat în centrul atenției sensul adânc al „dreptății” lui Dumnezeu, înțeleasă nu ca îndreptățită judecată punitivă, ci ca nemeritată iubire, care se dăruiește și se jertfește. Preasfinția Sa a accentuat faptul că Botezul Domnului este momentul în care Mântuitorul Se face cunoscut lumii, iar la apele Iordanului se descoperă, în mod vădit, Taina Sfintei Treimi, mărturisindu-se temelia credinței creștine: Dumnezeu-Fiul intră în istorie, asumând firea omenească, pentru a o vindeca și a o conduce spre mântuire:

„La apele Iordanului, Domnul Hristos îi spune lui Ioan că trebuie să împlinească toată dreptatea. Care este dreptatea lui Dumnezeu? Osânda focului pentru noi, cei mulți și păcătoși? Nicidecum! Ci este trimiterea Fiului Său! Asta este Dreptatea lui Dumnezeu! Vine Fiul Său să Se sacrifice pentru noi, să primim prin El curățirea păcatelor și iertare! Și din Dreptatea lui Dumnezeu ajungem și noi la buna, adevărata credință: Dumnezeu S-a făcut Om. Aceasta se descoperă la apa Iordanului. Pentru că Nașterea Domnului din Betleemul Iudeii s-a petrecut discret. La apa Iordanului veneau mulțimile să se boteze. Acolo, public, Ioan Îl arată pe Fiul lui Dumnezeu, Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatul lumii! Ce se întâmplă atunci când Mântuitorul este botezat? Ioan vede cerurile deschise și Îl vede pe Duhul lui Dumnezeu coborând în chip de porumbel și odihnindu-Se peste Hristos, Fiul lui Dumnezeu Înomenit Care vine să Se boteze la Iordan. Și Glasul Părintelui din Ceruri mărturisește că «Acesta este Fiul Meu Cel Iubit întru Care am binevoit!» Este același glas pe care îl vor auzi Petru, Iacov și Ioan pe Muntele Taborului, când Mântuitorul Se schimbă la Față înaintea lor. Dumnezeu Se descoperă ca Treime de Persoane la apele Iordanului. Tatăl mărturisește, Fiul Se botează, Duhul Sfânt coboară în chip de porumbel. Când se întâmplă aceasta? Când Dumnezeu Se arată în Trup! De aceea, Arătarea Treimii la apa Iordanului este coincidentă cu Arătarea lui Dumnezeu în Trup. Dumnezeu a venit în Trup, Dumnezeu a venit și S-a făcut Om! Creatorul nostru, Dumnezeu Se unește cu creatura, cu omul. Cuvântul și Fiul lui Dumnezeu, prin Care Tatăl toate le-a creat, vine și Se face Om, unind firea Sa cea dumnezeiască cu cea omenească, în Unicul Ipostas al Fiului, adică în Persoana Fiului. La Iordan, Dumnezeu Se arată în Trup. Este Trupul Său, pe care îl va trece prin moarte, spre înviere; pe care îl va înălța la Ceruri, de unde iarăși va să vină, la învierea tuturor, pentru Judecata universală.”

Dincolo de dimensiunea hristologică și trinitară a praznicului, Ierarhul a surprins și caracterul cosmic și eshatologic al Arătării Dumnezeiești de la Iordan. Teofania nu privește doar destinul specific al omului, ci întreaga Creație, chemată deopotrivă la vindecare și restaurare. Botezul Domnului devine astfel primul semn al refacerii lumii căzute, al unei noi ordini:

„Venirea lui Dumnezeu în Trup și Descoperirea de la apa Iordanului are o semnificație deosebit de profundă, întrucât nu doar omul primește salvarea și mântuirea, prin Înomenirea Fiului lui Dumnezeu. Atunci când Adam a căzut – căruia Dumnezeu i-a oferit toată Creația materială spre stăpânire –, și lumea s-a stricat. De aceea, lumea întreagă suferă și pătimește, se degradează și este supusă atâtor pericole și catastrofe, pentru că, prin intrarea răului în viața omului, dezordinea s-a dezlănțuit și în lume. Și cu toate că cei care nu cred și și-au pierdut speranța în nemurire și înviere se așteaptă la o catastrofă finală, ultimul cuvânt al lui Dumnezeu nu este de moarte și de distrugere! Da, este și moartea a doua, sortită diavolului și îngerilor săi, precum și celor care îi urmează și fac rău, fără a se pocăi. Dar nu moartea are ultimul cuvânt, pentru că ultimul cuvânt al lui Dumnezeu este ziditor! Cer nou și pământ nou! Lumea se va transfigura, se va transforma, toate răutățile se vor sfârși! Dumnezeu va restaura lumea la întoarcerea Fiului Său. Și care este primul semn al restaurării? Odată cu venirea Mântuitorului la apa Iordanului și coborârea lui Dumnezeu-Omul pentru a primi botezul lui Ioan pentru păcatele noastre, se sfințește apa Iordanului! Hristos Domnul sfințește firea apelor. Este ceea ce Biserica repetă odată cu Venirea Duhului Sfânt Mângâietorul în a cincizecea zi de la Învierea Domnului, când vine Duhul Sfânt și se întemeiază Biserica. Prin lucrarea Duhului Sfânt în Biserică, nu doar viețile oamenilor sunt sfințite, ci natura întreagă și lumea întreagă se sfințește! Acum, la sărbătoarea Dumnezeieștii Arătări, se sfințesc apele și este actualizată lucrarea mântuitoare și sfințitoare a Domnului nostru Iisus Hristos! Și pentru că El este Lumina lumii, în zilele cele mari de sfințire, cum este ziua Dumnezeieștii Arătări, totul se umple de Lumina cea neapropiată! Nu este lumina naturală, ci Lumina tainică a lui Dumnezeu. Lumina, Înțelepciunea, Dreptatea și Adevărul Său luminează sufletele noastre, iar apa cea sfințită ne ajută și nouă la curățire, la înnoirea cea duhovnicească, la sfințire, pentru că Dumnezeu este Milostiv și Apele Harului Duhului Sfânt nu încetează niciodată să curgă, pentru că Duhul Sfânt, cu Care botează Domnul nostru Iisus Hristos, ne însuflețește, ne pregătește pentru Comuniunea cu Tatăl Cel Ceresc, prin Fiul Care S-a înomenit.”

În continuarea imediată a dumnezeieștii slujbe, Ierarhul Oradiei a săvârșit slujba îndătinată a Agheasmei celei Mari, în centrul căreia se află profunda și bogata rugăciune a Sfântului Ierarh Sofronie al Ierusalimului, patronul spiritual al Chiriarhului. La încheierea slujbei, Preasfințitul Părinte Sofronie a binecuvântat poporul prin stropirea cu Agheasma cea Mare, iar credincioșii au primit apoi apa sfințită, spre sfințirea vieților și a caselor lor, potrivit rânduielii Bisericii.

pr. Andi-Constantin Bacter