Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Sărbătoarea Cincizecimii la Catedrala Episcopală din Oradea

Sărbătoarea Cincizecimii la Catedrala Episcopală din Oradea

În cea de a opta Duminică după Învierea Domnului, Biserica își serbează duhovnicește propria zi de naștere, fiind ziua cea mare a Cincizecimii creștine, adică a Pogorârii Sfântului și de viață făcătorului Duh asupra Sfinților Ucenici și Apostoli ai Domnului nostru Iisus Hristos. Cu puțin înainte de Înălțarea Sa la cer, Mântuitorul le-a cerut discipolilor Săi să nu se abată prea departe de Cetatea sfântă, căci le va trimite pe Mângâietorul, Cel trimis de Tatăl prin Fiul, Care avea să desăvârșească lucrarea de mântuire a lumii.

În Duminica aceasta deosebită, numită în popor, după o străveche sărbătoare romană păgână încreștinată, Sărbătoarea Rusaliilor, 20 iunie 2021, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în vizită pastorală la Catedrala Episcopală Învierea Domnului și Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei. Aici, la Catedrala cu Soare, împodobită cu ramurile frumos înmiresmate de tei,Ierarhul cetății noastre a slujit Dumnezeiasca Liturghie urmată îndată, conform rânduielilor tipiconale speciale ale Bisericii Răsăritului, de „Vecernia plecării genunchilor”.

După citirea pericopei evanghelice, Episcopul Oradiei le-a tâlcuit credincioșilor prezenți semnificațiile spirituale ale praznicului împărătesc al Pogorârii Sfântului Duh, fiind o zi închinată Preasfintei Treimi și lucrării mântuitoare a Acesteia în lume, prin Duhul Sfânt, iar nu o prăznuire izolată, a unei singure Persoane Treimice.

În deschiderea cuvântului de învățătură, Preasfinția Sa a definit succint și punctual care este rațiunea istorică ce fundamentează una dintre cele mai importante sărbători ale Creștinătății. Sărbătoarea de astăzi, sărbătoarea Duhului Sfânt, Cincizecimea sau Rusaliile, Duminica a opta după Sfintele Paști, este Duminica cea mare. Ea este marea sărbătoare a Pogorârii Duhului Sfânt și a întemeierii Bisericii lui Hristos, prin venirea Duhului lui Dumnezeu, în chip de limbi de foc, peste Sfinții Apostoli, care, astfel, s-au îmbrăcat cu putere de Sus și au început, ei, niște oameni simpli, a propovădui cuvântul lui Dumnezeu în limbi pe care mai înainte nu le cunoscuseră. 

Deși sărbătorim în chip specific cea de a treia Persoană a Preasfintei Treimi, pe Duhul Sfânt Mângâietorul, este important să înțelegem corect această prăznuire, nu ca pe o adorație exclusivă adusă Sfântului Duh. După ce la praznicul Nașterii Domnului am gustat din dragostea preamilostivă a Tatălui, Care Îl trimite pe Fiul în lume ca să o mântuiască, după ce la praznicul Învierii ne-am umplut de bucuria fără asemănare a unui nou început, acum, la Rusalii, Îl avem în prim plan pe Sfântul Duh, Cel care vine să desăvârșească, să întărească, să ocrotească și să pecetluiască în chip integrativ și organic lucrarea de întemeiere a Trupului tainic al Fiului, Biserica. Într-adevăr, rațional analizând, la prima vedere putem remarca în istoria mântuirii amprenta individuală, intermitentă, a fiecărei Persoane Treimice. Cu toate acestea, lucrarea Preasfintei Treimi este nedespărțită, simultană și, în același timp, neamestecată, holistică.Cincizecimea este o sărbătoare a Preasfintei Treimi! Nu putem să-L despărțim pe Duhul lui Dumnezeu de Tatăl și de Fiul. Tatăl și Fiul și Duhul una sunt. Dumnezeu Adevărat, Lumină, Lumina lumii, Sfințenie și Izvor de sfințire, Puterea care a creat lumea. Dumnezeu, Care este Unul în Ființa Sa și întreit în Persoane, l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa, dându-i posibilitatea unică de a fi în comuniune de dragoste cu Creatorul Său, cu Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt.

Ierarhul Oradiei le-a vorbit credincioșilor despre încercările zadarnice ale omului lipsit de harul Duhului Sfânt de a ajunge înapoi la starea de plinătate interioară, starea de comuniune cu Dumnezeu. Atunci când omul s-a despărțit de Dumnezeu, neascultându-L, neprimindu-I sfatul, gustând din pomul oprit și fiind izgonit din Rai, a căutat să ajungă înapoi la Dumnezeu, după mintea sa căzută. A încercat să înalțe un templu pentru a ajunge sus, în cer. Un turn înalt, mai înalt decât turnurile de până în vremea aceea, în Babilon, marele oraș al Antichității, crezând în mintea lor puțină, umbrită și ruptă de comuniunea cu Dumnezeul iubirii, că vor putea ajunge mai aproape de ceruri, mai lângă Dumnezeu, fără, însă, a-L fi cunoscut. Atunci, Dumnezeu a spus: „Să ne pogorâm la ei” – prin aceasta descoperindu-ni-se că Dumnezeu, Cel Unul în Ființa Sa, este întreit în Persoane – și s-a ales praful și pulberea din Turnul din Babilon. Mai mult, pentru că s-au unit oamenii pentru a avea o înfăptuire în afară de planul lui Dumnezeu, Care nu are nevoie ca omul să se înalțe la El, ci El Se pogoară la om. Cu toate acestea, omului îi lipsea ceva, harul lui Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu în înțelepciunea Sa a amestecat limbile pământului. Așa au ajuns oamenii să nu se mai înțeleagă între ei, căci au vrut ceva după mintea lor și fără de Dumnezeu, fără Dumnezeul Iubirii.

Preasfinția Sa a evidențiat lucrarea de vindecare și plinire a Duhului Sfânt, Cel care readuce în sânul umanității unitatea primordială. Unde limbile pământului au fost factor de dezbinare și de neînțelegere între oameni și popoare, prin venirea Duhului Sfânt, se reface unitatea neamului omenesc. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, Duhul păcii este și Duhul unității. Unitatea întru legătura păcii este ținută în Biserică prin lucrarea Duhului Sfânt. Prin Biserică, mulțimile limbilor pământului își regăsesc izvorul și starea de comuniune dintru început, prin mijlocirea darurilor Duhului Sfânt. Astfel, în Sfânta Biserică, luând parte la sfintele slujbe, în alte limbi decât cea maternă, chiar dacă nu avem cunoștință de limbi străine, auzim rugăciunile și înțelegem în adâncurile inimilor noastre că Dumnezeu este cu noi. Asa se dovedește că Biserica este esențială pentru refacerea în pace a legăturilor între oameni, căci în Biserică toți avem loc, indiferent de limba pe care o vorbim.

În încheiere, Episcopul Oradiei a explicat faptul că criteriile după care Dumnezeu Își alege ucenicii Săi, pe aleșii Săi, nu sunt conforme modului de gândire omenesc, căci Dumnezeu nu privește la fața omului, ci la potențialitatea intrinsecă a fiecăruia, El zărește strălucirea aurului necreat acolo unde omul se așteaptă mai puțin și nu oferă darurile Sale cu măsură. Focul Duhului Sfânt, același foc pe care l-a văzut și Moise pe Horeb, s-a pogorât în chip de limbi de foc și a stat peste Ucenicii Domnului,îmbrăcându-i cu putere și umplându-i de daruri. Mai ales darul necesar întemeierii Bisericii, darul cunoașterii limbilor străine, pe care ei nu-l avuseseră, nefiind oameni cu prea multă școală, ci oameni simpli, pescari, simpli muncitori care își câștigau cu greu viața și pe care Dumnezeu i-a ales, Fiul i-a adunat și Duhul Sfânt le-a dat putere și daruri să propovăduiască Evanghelia Păcii, pentru Botezul și Mântuirea oamenilor. Puterea Duhului i-a transformat pe Sfinții Apostoli. Din oameni temători, i-a făcut curajoși. Din oameni simpli i-a umplut de daruri. Din oameni neputincioși, i-a făcut propovăduitori ai lui Dumnezeu pentru toți cei care vor să-L primească pe Dumnezeu.

Deși dimineață, Sfânta Liturghie a fost imediat succedată de slujba Vecerniei  plecării genunchilor, un răstimp liturgic unic, în care aducem înaltă mulțumire lui Dumnezeu. Ne manifestăm profunda recunoștință prin cântări încărcate de emoție sfântă:„Cine este Dumnezeu, mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu, Care faci minuni”. Căci după cele zece zile de singurătate, iată, așa cum ne-a promis Fiul, Duhul Sfânt S-a pogorât sub chipul nevăzut al limbilor de foc, oferind curaj și animând cu mult har sufletele celor credincioși. Densitatea spirituală a Vecerniei plecării genunchilor este conferită de coloana vertebrală duhovnicească a acesteia, cele șapte rugăciuni speciale ale Rusaliilor, rostite cu o bucurie îngenuncheată. Aceste rugăciuni abundă în adânci reflecții teologice, cel mai probabil autorul lor fiind Sfântul Sofronie al Ierusalimului, ocrotitorul spiritual al Ierarhului nostru.

La finele programului liturgic, credincioșilor prezenți într-un număr impresionant li s-au oferit stâlpări de tei și spice de grâu, binecuvântate și sfințite de eclesiarhul Catedralei Episcopale înainte de începerea slujbei de Utrenie.

***

Este vrednic de amintit că sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt la Catedrala Episcopală din Oradea din anul acesta a prilejuit cea dintâi liturghie duminicală, arhierească, care a fost împodobită de prezența cu totul admirabilă a unui important element arhitectural și liturgic, ușile împărătești și diaconești ale Sfântului Altar. Sfintele uși ale Catedralei cu Soareau fost montate la sfârșitul săptămânii acesteia, fiind confecționate cu multă măiestrie, din bronz masiv aurit, în atelierele meșteșugărești ale familiei Tzintziovas din Tesalonic. Acestea au ca sursă de inspirație ușile împărătești ale paraclisului de la demisolul Catedralei Sfântul Sava din Belgrad.

Andi Constantin Bacter