Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, de sărbătoarea cea mare a Botezului Domnului, a Dumnezeieștii Arătări, sâmbătă, 6 ianuarie 2024, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie a praznicului Bobotezei la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” din Oradea, înconjurat de soborul slujitor al sfântului lăcaș.

Pericopa evanghelică a prezentării momentului botezării Domnului Iisus Hristos de către verișorul Său după trup, marele și Sfântul Înaintemergător și Botezător Ioan (Matei 3, 13-17), a fost urmată de cuvântul de învățătură al Ierarhului meleagurilor bihorene, care le-a vorbit credincioșilor prezenți despre descoperirea tainei dumnezeirii Domnului Iisus Hristos, Care, deși Se arată lumii întregi sub chipul Robului și primește botezul pocăinței de la robul Său, Ioan, El Se revelează la Iordan ca Fiul lui Dumnezeu, prin mărturia glasului ceresc al Tatălui și pogorârea Duhului Sfânt, sub chipul irenic al porumbelului.

 În deschiderea predicii, Ierarhul Oradiei a surprins dimensiunea chenotică a sărbătorii de astăzi, adică adâncul de smerenie hristică ce stă în spatele întâmplărilor comemorate la praznicul Botezului Domnului, care ne descoperă o dată în plus că Dumnezeu preferă discreția în locul triumfalismului, vădindu-Și Slava mai ales în cele umile, neluate în seamă de cei mai mulți. După vârstă, trupește vorbind, Domnul Iisus Hristos este mai fraged decât Sfântul Ioan, dar Ioan Îl recunoaște că este mai mare decât el și că ar trebui ca El să-l boteze pe Ioan, însă Mântuitorul spune că trebuie îndeplinită toată dreptatea. Pe lângă Duhul lui Dumnezeu pe Care-L vede pogorându-Se peste Domnul Hristos, Ioan aude glasul din Cer al Părintelui: Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit. Deci, care este dreptatea lui Dumnezeu?  Dreptatea lui Dumnezeu în ochii oamenilor este nebunie, pentru că înseamnă că Tatăl Cel Ceresc Își trimite Fiul în lume să Se facă Om ca să ia asupra Sa povara păcatului oamenilor. Cel fără de păcat Se lasă învinuit și omorât pentru păcatele, fărădelegile și transgresiunile tuturor. Asta este dreptatea lui Dumnezeu. Seamănă cu dreptatea noastră, a oamenilor? Nicidecum. Noi cerem ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, ba, dacă se poate, și mai mult! Vrem și compensări, recompense și plata prejudiciului și dobândă pentru sumele împrumutate. Asta, pentru că suntem hapsâni, pentru că nu gândim după rânduiala cea sfântă a lui Dumnezeu, ci după interesele noastre demonice. Atât de tare s-a alterat mintea noastră. De aceea, noi nu putem să îndrăznim să ne apropiem de adâncurile măreției Smereniei lui Dumnezeu. Pentru că da, așa este, sărbătoarea Dumnezeieștii Arătări este Arătarea lui Dumnezeu în Smerenie, în chipul maximei umilințe.

Golirea de Slava Dumnezeiască și goliciunea Domnului din apele Iordanului ne învață asumarea deplină a condiției adamice a Domnului Hristos, însă a unui Nou Adam, Care nu fuge de dinaintea Tatălui pentru a-și ascunde goliciunea păcatului – pentru că El nu o are –, ci vine sub chipul Robului, al Fiului Omului, ca să ne redea libertatea cea adevărată, dulcea robie a lui Dumnezeu, sub a cărui stăpânire suntem cu adevărat liberi. Vine ca un Rob, ca să fie botezat de către un rob. Da, suntem cu toții robii lui Dumnezeu, dar Cel Care vine să Se boteze este Însuși Dumnezeu, Care Și-a luat firea robului, firea omenească. De ce a robului? Noi suntem robii lui Dumnezeu, dar aici, în lume, suntem robiți și de păcat, pentru că păcatul a intrat ca o robie, ca o sclavie în viața lui Adam și a Evei și a tuturor urmașilor lor, a noastră a tuturor. Noi ne naștem sub sclavia și robia păcatului, asta am moștenit de la strămoșii noștri, pentru că n-au ascultat de Dumnezeu, ci au preferat șoaptele necuratului, iar atunci cu ce s-au ales? Cunoașterea binelui și a răului? Da, le-au cunoscut, dar ce înseamnă răul? Boala, suferința, truda, moartea. Asta înseamnă răul, asta a apucat să cunoască bietul Adam și sărmana Eva; și de la ei, noi toți. Dar Dumnezeu, în bunătatea Sa, putea rămâne indiferent față de mizeria umană? Nu, de aceea Își trimite Fiul să ia chipul Robului, pentru ca să-l scoată pe om din robia păcatului. Și Dumnezeu Se arată și Se descoperă în taina Smereniei Sale, la apa Iordanului. Dar ce ne spune Sfântul Apostol Pavel în minunatul fragment din Epistola către Tit, citit la Apostolul zilei? Ne spune și de ce vine în lume Fiul lui Dumnezeu, dar și că așteptăm să vedem măreția, strălucirea, gloria lui Dumnezeu, pentru că El S-a arătat în smerenie la apa Iordanului, dar vine și Se va arăta în Slavă Cel Care a venit în chip smerit și acum e în Slava Tatălui, după ce a murit pe Cruce pentru ca să omoare păcatul nostru și, din darul Duhului Sfânt, prin naștere din nou prin apă și înnoirea Duhului – cum ați auzit –, să ne naștem din nou și să trecem prin moarte, spre viața cea veșnică, înviind împreună cu Hristos, Care S-a înălțat la ceruri, deschizându-ne cale acolo; nu pentru dreptățile noastre, nu prin dreptatea faptelor noastre, ci prin mila lui Dumnezeu. Acest Dumnezeu-Om, înălțat la Ceruri în Slava Tatălui, Se va întoarce, în Slava Sa și cu Sfinții Îngeri, ca în Slavă să-i răpească pe toți cei care cred în El și Îl mărturisesc, pe toți cei care rabdă și rezistă, în Duhul Sfânt, în lupta cu ispitele, răutățile, cu nedreptatea lumii, pe care lumea o socotește ca îndreptățire, dreptate și adevăr.

În încheiere, Preasfinția Sa a insistat asupra faptului că Botezul Domnului și, mai ales, Întruparea Sa, „plonjarea” Sa nemijlocită, de bunăvoie, în materialitatea lumii, ne convinge deplin că lumea creată de El este „bună foarte”, urmând ca nimic din cele ale lumii să se risipească apocaliptic, ci să treacă pe sub bolta transfigurării harice a Cerului Nou și a Pământului Nou, în frunte cu omul, cununa acestei Creații. Lumea aceasta văzută, materială, care cade sub simțuri, nu este condamnată de Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu n-a creat materia pentru ca să o distrugă sau să o condamne la nimicire, cum greșit cred casandrele timpurilor noastre, vestitoarele dezastrelor iminente. Da, se degradează materia, dar oricine învață legile fizicii și ale chimiei vede că entropia funcționează în materie, doar că omul necredincios pierde din vedere că Dumnezeu, Care a creat totul, ține lumea! N-a creat materia pentru ca să o distrugă, ci pentru ca să o transforme. În ea a intrat seminția distrugerii pentru că cel chemat să fie rege peste ea, omul, a căzut și s-a distrus pe sine însuși, distrugere care se reflectă asupra întregii creații materiale. Se întâmple catastrofe? Da, pentru că trebuie să se întâmple, pentru că trebuie ca totul să se înnoiască, iar răutății să i se pună punct! De aceea, nu semnele distrugerii trebuie văzute, ci prezența sfințitoare a lui Dumnezeu în lume! Iată de ce, noi, astăzi, sfințim apele. Pentru că nu ne luăm după vocile care anunță cu surle și trâmbițe distrugerea planetei, ci noi ascultăm de binecuvântarea lui Dumnezeu, Cel Care sfințește planeta. Sfințind firea apelor, Dumnezeu ne sfințește pe noi, ne curățește, ne transformă, ne preschimbă din păcătoși în oameni ai harului, pentru că harul s-a arătat tuturor oamenilor! Dumnezeu, prin harul Său, sfințește toată planeta! Astăzi, toată firea se înnoiește, toată firea se sfințește, din darul lui Dumnezeu! De aceea, cu smerenie să ne apropiem de frumusețea iubirii lui Dumnezeu, cerându-I în continuare ajutorul și sfințirea peste viețile noastre și peste viața întregii planete.

În continuarea dumnezeieștii slujbe, Preasfințitul Părinte Sofronie a prezidat Slujba sfințirii Agheasmei celei mari, care culminează cu preafrumoasa rugăciune a patronului spiritual al Preasfinției Sale, Sfântul Ierarh Sofronie al Ierusalimului, de laudă adusă Preasfintei Treimi și de invocare a harului Preasfântului Duh asupra apei pregătite de poporul lui Dumnezeu pentru sfințire.

La sfârșit, fiecare dintre bunii credincioși ai Catedralei Episcopale au putut să-și ducă acasă din Agheasma cea mare, pe care, până la Odovania praznicului Bobotezei – 14 ianuarie, o pot consuma zilnic, spre sfințirea sufletului și a trupului, întru sfânta și sfințitoarea aducere aminte a Botezului Domnului nostru Iisus Hristos în repejunile Iordanului, împuterniciți și întăriți duhovnicește pentru un nou an civil care le stă înainte.

Ziua următoare, de sărbătoarea Soborului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, 7 ianuarie 2024, în Duminica de după Botezul Domnului, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, cu ocazia serbării hramului, a slujit la Schitul „Sfântul Ioan Botezătorul” din Oradea, aflat sub administrarea Protosinghelului Marcu Bulzan, egumenul schitului și duhovnicul Facultății de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman” din Oradea, așezământ monahal aflat în directă dependență de Centrul Eparhial al Episcopiei Oradiei.  

Pr. Andi-Constantin Bacter