În cea de a opta zi a lunii noiembrie Biserica Ortodoxă sărbătorește pe cele dintâi făpturi create de Atotputernicul Dumnezeu, puterile cele cerești ale lumii nevăzute, care îi au în frunte pe mai-marii voievozi și arhangheli Mihail și Gavriil, căpeteniile Îngerilor Treimii.

Este binecunoscut faptul că în teritoriul dreptmăritor al Transilvaniei, cultul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil este unul cu totul aparte, un număr impresionat de biserici fiind ridicate în cinstea lor și spre mijlocirea ocrotirii enoriașilor. Aceeași realitate se regăsește și pe meleagurile bihorene, însăși Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei avându-l pe Sfântul Arhanghel Mihail ca patron spiritual, marele arhistrateg fiind închipuit și în stema Eparhiei.

Cu acest prilej binecuvântat, 8 noiembrie 2022, Întâistătătorul Episcopiei Oradiei, Preasfințitul Părinte Sofronie, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” din Oradea, aducând alături de soborul catedral rugăciuni de cinstire și de mulțumire pentru ocrotirea îngerească de care s-a bucurat Episcopia noastră în cei mai bine de o sută de ani de dăinuire, de la restatornicirea ei de către „Arhiereul cu dreapta frântă”, Episcopul-ctitor Roman Ciorogariu al Oradiei.

După citirea fragmentului evanghelic rânduit (Luca 10, 16-21), Chiriarhul cetății orădene a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc, învățându-i pe credincioșii prezenți că sărbătoarea de cinstire a tuturor Îngerilor lui Dumnezeu este un răstimp al recunoștinței și al doxologiei, pe care Biserica trebuie să-l închine Atotputernicului Dumnezeu, Creatorul celor nevăzute și al celor văzute și Mântuitorul întregii făpturi.

În deschiderea predicii, făcând referire la ultimul verset al fragmentului lucan evocat, Preasfinția Sa a evidențiat faptul că sărbătoarea de astăzi cheamă întreaga făptură, materială și nematerială, pentru a forma o voce comună în cântul de preamărire a lui Dumnezeu, a Celui Care ne-a adus din neființă și neant la frumusețea negrăită de a exista și de a fi părtași la comuniunea de dragoste a Preasfintei Treimi. În această zi se cuvine să aducem preamărire lui Dumnezeu, așa cum se și încheie pericopa evanghelică pe care am ascultat-o, prin doxologia, prin gândul de proslăvire a Cuvântului veșnic al Tatălui, Care Îl preamărește pe Dumnezeu, Care întru bunăvoința Sa a descoperit tainele cele mari pruncilor, adică celor neînsemnați și mărunți, ascunzându-le de cei care se cred înțelepți și pricepuți în ordinea lumească a lucrurilor. Doxologia pe care o aducem lui Dumnezeu este pentru dragostea Lui nețărmurită față de noi, oamenii, pe care ne-a micșorat cu puțin față de Îngeri. Și pentru că este ziua de sărbătorire a Sfinților Îngeri, mai multă doxologie se cuvine să aducem Preasfintei Treimi, pentru că Îngerii aduc neîncetat doxologie lui Dumnezeu, în ceruri. Ei Îl preamăresc pe Cel „Sfânt, Sfânt, Sfânt”, pe „Domnul oștirilor cerești”, pe Domnul Dumnezeu Savaot, Cel Care din dragoste a făcut tot ceea ce a făcut, din dragoste fără de limite, din dragoste de negrăit, dragostea de netâlcuit a Preasfintei Treimi, reflectată în tot ceea ce Dumnezeu a zidit. Din dragoste, Dumnezeu a creat totul! Acesta și este motivul principal pentru care noi, oamenii, ar trebui necontenit doxologie să aducem împreună cu Îngerii, preamărindu-L pentru dragostea Sa fără limite!

 Intervențiile sfinte ale Îngerilor lui Dumnezeu în istoria mântuirii, dar și în istoria personală a fiecăruia dintre cei născuți din apă și din Duh, sunt concretizarea lipsită de orice umbră a dragostei și purtării de grijă ale lui Dumnezeu față de cei pe care i-a plămădit spre a fi cununa Creației. Îngerii cei buni ai lui Dumnezeu sunt cei pe care Dumnezeu ni-i trimite neîncetat ca să ne vegheze, să ne ajute și să ne inspire! Din dragostea Lui față de noi, oamenii, Dumnezeu i-a trimis pe Îngeri să ne slujească, să ne ajute, să ne păzească și să ne călăuzească! Îngerii lui Dumnezeu sunt solii bunătății, făclii purtătoare de Lumină, vestitorii bunăvoinței lui Dumnezeu, solii milei dumnezeiești și ai iubirii și dragostei nețărmurite ale lui Dumnezeu față de noi, oamenii! Îi vedem, împreună cu Isaia, pe cei mai mari și străluciți Îngeri proslăvindu-L pe Dumnezeu și ne bucurăm de fiecare tainică și misterioasă apariție angelică din istoria mântuirii! Chiar și de cea înfricoșătoare, de la începuturile lumii, Heruvimul cu sabie de foc vâlvâietoare, pus să păzească Raiul din care a fost alungat Adam și Eva, chiar și de acest înfricoșător străjer ceresc și până la mulțimea cohortelor angelice care vor însoți pe Fiul Omului, la întoarcerea Sa, atunci când va inaugura cu putere Împărăția cea fără de sfârșit!

Ierarhul a subliniat faptul că Sfinții Îngeri sunt o prezență constantă și consistentă în istoria neamului omenesc, atât în vremea Legământului celui Vechi, amintind aici de Teofania de la Stejarul Mamvri, de jertfirea lui Isaac, de povățuirea poporului Israel, de descoperirile vechilor Prooroci, cât și în cea a Noului Israel, care culminează cu Vestirea cea Bună către Preasfânta Fecioară Maria și cu vestirea cea mare a Biruinței asupra morții. A pus Dumnezeu Înger de mare sfat ca și călăuzitor, ca să pregătească poporul pe care Dumnezeu l-a ales, ca prin el să se vestească mântuirea la toate semințiile pământului, ca să-l pregătească pentru venirea momentului celui sfânt, după generații întregi de purificare, de curățire, a nașterii din părinții bătrâni, Ioachim și Ana, a făpturii alese, Fecioara din Israel, Noua Evă, Maria. Maria s-a învrednicit a primi vizita celui mai mare arhanghel. Așadar, până atunci, Arhanghelul Mihail pregătește poporul evreu, iar Gavriil vine la Fecioara și îi aduce Vestea cea Bună, că Îl va naște pe Fiul lui Dumnezeu! Aceasta este Evanghelia, Vestea cea Bună, adusă de vestitorii cei buni, de Îngerii care aduc Vestea că Dumnezeu nu ne-a lăsat în moarte, ci Îl trimite pe Fiul Său ca să moară și să învieze, pentru ca noi să moștenim prin Înviere propria noastră înviere la sfârșitul timpului, adică viața cea veșnică. Iar la Înălțarea Sa la Ceruri, tot Îngerii Domnului sunt cei care-i anunță pe cei care L-au văzut pe Domnul înălțându-Se, că așa cum S-a înălțat, așa Se va întoarce, în Slavă, cu Sfinții Îngeri, pe care-i și vedem la încheierea ciclului istoriei lumii acesteia și vestirea Împărăției ce va să vină.

În încheiere, Episcopul Oradiei le-a tâlcuit celor prezenți că această „Împărăție ce va să vină” este deja prezentă în mod haric și mistic în slujirea liturgică a Bisericii, când, preț de câteva ceasuri, cerul se unește cu pământul pentru a-L preamări pe Cel înaintea Căruia tot genunchiul se pleacă, al celor cerești, al celor pământești și al celor de dedesubt. Împărăția lui Dumnezeu, dragii mei, este deja aici, în mod tainic, prin viața Bisericii, la Sfânta Liturghie, unde, nevăzut, alături de noi slujesc Îngerii, iar noi, care în mod tainic îi închipuim pe Heruvimi, împreună cu ei, cu Serafimii, cu Arhanghelii, cu Îngerii, cu Domniile, Stăpâniile și Puterile, cu toată Începătoria și cu Tronurile cerești, cu toți Sfinții din ceruri, împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, suntem în doxologia pe care neîncetat o înălțăm cu nevrednicie, dar cu dragoste și cu nădejde multă și mare în iubirea milostivă a lui Dumnezeu și în propria noastră mântuire!

Pr. Andi-Constantin Bacter