Ziua de prăznuire a Intrării în Biserică a Maicii Domnului, marți, 21 noiembrie 2023, a fost serbată de Chiriarhul Oradiei, Preasfințitul Părinte Sofronie, prin oficierea Dumnezeieștii Liturghii în sobor de preoți și diaconi la biserica parohială din satul Palota, comuna Sântandrei, care și-a sărbătorit hramul principal al lăcașului de cult.

După ce s-a dat citire textului evanghelic corespunzător sărbătorii mariologice (Luca 10, 38-42; 11, 27-28), Ierarhul a ținut un cuvânt de folos duhovnicesc în care le-a vorbit celor prezenți despre praznicul Vovideniei – cum mai este cunoscută în popor –, ca fiind cea mai potrivită și grăitoare imagine a perioadei sfinte a Postului Nașterii Domnului în care Biserica a intrat de curând, punându-ne pe gânduri nu doar în privința înțelegerii teologice a Celui Care Se va naște din Sfânta Pruncă de trei ani serbată astăzi, ci și în ceea ce privește solemnitatea și sacralitatea pregătirii lăuntrice la care suntem chemați să lucrăm în aceste patruzeci de zile urmând pildei Maicii Sfinte.

Ierarhul, în partea de început a predicii, a explicat credincioșilor rolul extraordinar pe care cultul mozaic îl avea în conturarea unui univers teologic, simbolic și mistic care va fi înțeles de umanitate cu adevărat doar după „plinirea Legii și a Prorocilor”, după Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Pentru Venirea Sa în lume, Dumnezeu a pregătit poporul prin Legea lui Moise, prin Proroci, prin minunile pe care Dumnezeu le-a săvârșit. Și între aceste minuni, în chip simbolic, trei sunt evidențiate în amintirea acestei zile de praznic, despre care am auzit vorbindu-se în pericopa Apostolului zilei din celebra Epistolă către Evrei, unde ne este prezentat Templul, Sfânta și Sfânta Sfintelor. În Sfânta Sfintelor nu intra decât arhiereul, mai marele preot, o singură dată pe an și nu fără sânge, adică nu fără jertfă. În cel mai sfânt loc din Templu, deci, se intra prin sacrificiu. În felul acesta Dumnezeu pregătea umanitatea pentru Marele Sacrificiu al Izbăvirii pentru întreaga omenire a Fiului lui Dumnezeu înomenit. Sângele animalelor curate cu care arhiereul intra în Sfânta Sfintelor a fost pregătirea mistică a poporului pentru Unica Jertfă Sângeroasă mântuitoare din istoria umanității, săvârșită de Marele Preot al lui Dumnezeu, de Marele Jertfitor, Cuvântul lui Dumnezeu, Care este și Marea Jertfă, Însăși Jerfta. El este Cel Care-Și varsă Sângele pentru iertarea păcatelor noastre.

Referindu-se la punctul central al acestui univers mistic, la Templul din Ierusalim, Preasfinția Sa a vorbit despre cel mai sacru element din cea mai sfântă încăpere a Templului, la Chivotul Legii și cele dinăuntru-i, care, în modul cel mai sublim și ușor de înțeles pentru noi – cei cu ochii neacoperiți de vălul Vechiului Legământ –, ne trimit fără echivoc la Persoana divino-umană a Mântuitorului Iisus Hristos. În Sfânta Sfintelor se păstra Chivotul Legii, cel mai sfânt obiect din Sfânta Sfintelor, peste tot ferecat cu aur. Aurul, în imaginarul iudaic și în memoria Bisericii, este reflectarea splendorii strălucirii Slavei din Împărăția cerurilor. De aceea în biserică sunt aurite toate, de la sfintele vase, până la aureolele Sfinților și până la fondul din icoane, pentru a reflecta și oglindi, atât cât putem înțelege noi din taină, frumusețea, slava, splendoarea gloriei de dincolo, spre care ne cheamă Dumnezeu prin Cel Care L-a trimis să Se facă Unul dintre noi. Ce se păstra în Chivot? Năstrapa de aur pe care era mana, toiagul lui Aaron care a odrăslit și Tablele Legii pe care le-a primit Moise pe muntele Sinai. La ce ne trimit aceste prefigurări din Vechiul Testament? Mana căzută din cer cu care Domnul Și-a hrănit poporul în pustie era hrana de care poporul avea nevoie pentru ca să nu piară de foame. Hrana aceasta este pregătire pentru Pâinea Vieții, Pâinea cerească ce Se pogoară din Cer. Cine este Pâinea cea cerească? Cuvântul lui Dumnezeu Care Se face Om și hrănește cu cinci pâini mii de oameni, spunându-le că El este Pâinea Care S-a pogorât din Ceruri și, înainte de Sacrificiul suprem, la Cina cea de taină, le mărturisește Ucenicilor Săi despre Pâinea euharistică că este Trupul Său și vinul, Sângele Său, poruncindu-le să facă aceasta întru pomenirea Sa, până la întoarcerea Lui. Așadar, noi, astăzi, nu primim mana cea cerească, ci primim Trupul Fiului lui Dumnezeu înomenit, Pâinea cea cerească pentru viața de veci și ne împărtășim de Sângele Domnului Care ne spală păcatele. Pentru că Iisus Hristos este Cel închipuit de toiagul cel înflorit al lui Aaron! Pentru că Legea dată lui Moise conduce la Hristos și în Cele Zece Porunci stă ascunsă prezența Cuvântului lui Dumnezeu! Căci poruncile de demult conduc către Cel Care Se face Fiul Omului.

Ierarhul a mai subliniat faptul că în această ecuație teologică de înaltă subtilitate putem citi cu ușurință, printre rânduri, contribuția inestimabilă și indispensabilă, de neomis, a Maicii Domnului, cea care încă din fragedă pruncie a fost pregătită de Dumnezeu pentru a fi Năstrapa de aur și Chivotul de aur în care Însuși Fiul lui Dumnezeu să-Și afle Sălășluirea mântuitoare pentru omenire. În locul cel mai sfânt din Templu, în Sfânta Sfintelor, noi, astăzi, serbăm intrarea în Templu a celei care S-a învrednicit să fie Născătoarea de Dumnezeu. Și trebuie să înțelegem că tot ceea ce ni se prezintă în Sfânta Biserică, în chip simbolic și mistic, ne conduce spre ceea ce Dumnezeu vrea să ne transmită. De aceea, toate cele trei elemente simbolice care erau în Chivotul Legii trimit la Hristos, Cel Care vine în lume și Se întrupează din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria. Înțelegem astfel că însuși Chivotul este o icoană a celei care s-a învrednicit să-L primească în viața ei, în pântecele ei, să-L alăpteze la sânul ei pe Însuși Dumnezeu. Chivotul din Sfânta Sfintelor este, prin urmare, o preînchipuire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Ea este Chivotul cel adevărat al lui Dumnezeu, Care este acum ascuns în Cer, cum ni se descoperă în Apocalipsă, unde vedem Chivotul lui Dumnezeu în chipul Femeii îmbrăcate în soare. Vedeți astfel că aurul care poleia Chivotul, în Cer, este Soarele care o îmbracă pe Femeia Fecioară care L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu Care vine să moară, să învieze, să Se înalțe la ceruri și să stea în Slava Tatălui, Slavă în care se sălășluiește și Maica Sa. De aceea o preacinstim și o iubim atât de mult.

La Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Sofronie l-a promovat în treapta slujirii preoțești și l-a hirotesit întru duhovnic pe diaconul Vasile Crișan, urmând să slujească la Altarul capelei închinate Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, Mitropolitul Timișoarei, din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Crișana” al județului Bihor din Oradea.

La finele programului liturgic, Părintele paroh Cosmin-Laviniu Lascu a adresat un cuvânt de mulțumire Episcopului Oradiei pentru purtarea de grijă și bucuria de a fi și în acest an, în binecuvântata zi de hram, în mijlocul bunilor credincioși ai Parohiei Palota. În încheiere, Ierarhul a adresat un cuvânt de binecuvântare celor prezenți, felicitându-i în mod special pe cei care poartă numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și îndemnându-i ca mai ales în această perioadă să se apropie negreșit de Sfintele Taine ale Bisericii, mărturisindu-și păcatele și împărtășindu-se cu Domnul Hristos, cu Însuși Cel pentru a Cărui Naștere ne pregătim și pe care o vom prăznui deplin la sfârșitul postului, cu mintea și inima primenite.

Parohia Palota a fost înființată în urmă cu câțiva ani, în localitate neexistând până atunci nici comunitate românească și nici biserică. Prin întemeierea enoriei și înălțarea noii biserici ortodoxe s-au stabilit în sat numeroase familii de dreptmăritori creștini. Biserica parohială a fost târnosită anul acesta, în Duminica Sfintelor Femei Mironosițe, de către Ierarhul locului.