În ajunul marii sărbători a Sfinților Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa, Elena, 20 mai 2025, la ceasul vecerniei pentru prăznuirea celor dintâi împărați romani creștini, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul meleagurilor bihorene, alături de un sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, a oficiat slujba de sfințire a bisericii Schitului „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din satul de vacanță Coada Lacului, dependent de Mănăstirea Izbuc. La ceremonia de consacrare a lăcașului de cult au luat parte mulțime de credincioși, autorități centrale și locale.

După săvârșirea rânduielilor străvechi ale târnosirii lăcașului de închinare, Chiriarhul Oradiei a rostit un cuvânt de binecuvântare, felicitându-l pe Părintele ieroschimonah Ambrozie Maxin, egumenul schitului, dimpreună cu toți ostenitorii sfântului așezământ monahal pentru frumoasa lucrare a rugăciunii, a înălțării și înfrumusețării unei case a lui Dumnezeu, unde omul de astăzi poate mai lesne să își vină în sine; mai aproape de Dumnezeu și mai aproape de natură. Cu multă bucurie duhovnicească am venit aici, în creierii munților, la izvoarele apelor, respirând aerul marilor altitudini, dar mai cu seamă aerul rarefiat al suflării Bunătății lui Dumnezeu prin Duhul Său Cel Sfânt, pogorât acum pentru sfințirea acestui frumos lăcaș de închinare. Târnosirea unei biserici este un ritual complex, străvechi, prezent încă din cele mai vechi documente ale Bisericii, în Constituțiile Apostolice, care s-a cristalizat în cursul vieții liturgice a Bisericii, până când a ajuns la splendoarea de astăzi; pentru că noi, cei de astăzi, nu suntem prima generație de creștini și nu suntem chemați să revoluționăm viața Bisericii, ci să ducem mai departe, în sfântă continuitate, transmițând moștenirea prețioasă pe care o avem de la înaintași. De aceea, vă mulțumesc tuturor pentru toată dragostea de care ați dat dovadă și îl felicit pe părintele egumen și pe toți ctitorii și binefăcătorii acestui sfânt așezământ pentru toată abnegația din anii care au trecut. Și vedem cu toții că răbdarea aduce mari roade. Așa ne învață și Părinții cei duhovnicești, că lucrurile bune nu se fac în grabă și în pripă, iar roadele se văd în timp.

În însăși ziua prăznuirii Marilor Împărați cei întocmai cu Apostolii, miercuri, 21 mai 2025, Chiriarhul Oradiei a oficiat cea dintâi Dumnezeiască Liturghie pe Altarul proaspăt sfințit al bisericii așezământului călugăresc, serbându-i cu acest binecuvântat prilej și pe patronii spirituali ai schitului. 

După citirea liturgică a pasajului evanghelic rânduit sărbătorii (Ioan 10, 1-9), Ierarhul a evocat personalitatea luminoasă a Sfinților Împărați Constantin și Elena, subliniind atât rolul lor esențial în încreștinarea lumii, cât și legătura profundă – istorică, culturală și spirituală – pe care poporul român o are cu figura primului împărat creștin, născut în una dintre vechile Dacii sud-dunărene. Sfinții Împărați Constantin și Elena cei întocmai cu Apostolii sunt adevărate modele ale conducătorului creștin. Ei sunt primii împărați creștini din întreaga lume, cu toate că primul stat creștin nu a fost Imperiul Roman, ci un stat mai mic, în partea de Răsărit, la poalele munților Ararat, fiind vorba de Regatul Armeniei, care, în anul 300, devine primul stat creștin, condus de un rege creștin, Tiridat cel Mare, prin predica Sfântului Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armenilor. Dar Imperiul Roman era puterea dominantă a vremii și din acel imperiu au făcut parte și înaintașii noștri, chiar dacă în timpul împăratului Aurelian armatele romane s-au retras din Dacia. Teritoriul de la nordul Dunării a mai fost stăpânit vremelnic de Imperiul Roman. Cu toată retragerea, provinciile Daciei n-au dispărut, ci au fost reorganizate odată cu retragerea romană la sudul Dunării. Dacia Ripensis, Dacia Mediterranea și apoi Dardania. În acele Dacii sud-dunărene, la Naisus, orașul Niș din Serbia de astăzi, se naște Sfântul Împărat Constantin din Sfânta sa mamă, Elena. Prin urmare, primul împărat creștin se naște într-una din Daciile sud-dunărene, ceea ce înseamnă că dincolo de credința noastră creștină comună, mai avem ceva în comun cu Sfântul Împărat Constantin, originea, proveniența, legătura puternică; nu doar spirituală, ci și culturală și de sânge, pe care o avem cu primul împărat creștin.

Reflectând asupra misiunii împărătești a Sfinților Constantin și Elena, Preasfințitul Părinte Sofronie a evidențiat că aceștia rămân, peste veacuri, modele de conducători creștini, care nu s-au lăsat confiscați de mirajul seducător al puterii mundane, ci au înțeles că adevărata autoritate vine de la Dumnezeu. Sfântul Împărat Constantin este și rămâne, împreună cu puternica și sfânta și smerita sa mamă, Elena, modelul, prototipul împăraților și al regilor. Pentru că în rânduiala lui Dumnezeu, cei care conduc primesc binecuvântarea lui Dumnezeu, prin semnul văzut al ungerii, după modelul regilor biblici, înțelegând prin aceasta Cine este Adevăratul Împărat. Împăratul Constantin cel Mare și Sfânt a înțeles că domnia nu este a lui și nici a senatului sau a poporului roman, cum era până în vremea aceea, când toate stindardele și emblemele aveau pe lângă acvila romană și litere SPQR – adică Senatus Populusque Romanus. Sfântul Constantin a înțeles că adevăratul stăpân este Cel din Ceruri, al Cărui Semn l-a văzut pe cer, sub forma Monogramei Mântuitorului Iisus Hristos – Hi și Ro, X și P, adică cele două litere ale alfabetului grecesc care sunt primele două litere din cuvântul „Hristos”, care înseamnă „Unsul lui Dumnezeu”. Deci ungerea regilor se face în mod simbolic, cu trimitere directă la Cel Care este Adevăratul Uns al lui Dumnezeu și Adevăratul Împărat al Universului. Numele Lui este Iisus Hristos. De aceea, Sfântul Împărat Constantin, secondat de Sfânta sa mamă Elena, o femeie cu viață sfântă și smerită, și-au închinat viața lor mărturisirii Domnului Iisus Hristos – Adevăratul Împărat, Cel Care a biruit moartea.

În încheierea predicii, Ierarhul a amintit rolul hotărâtor pe care Sfântul Împărat Constantin l-a avut în apărarea Dreptei Credințe și în asigurarea unității Bisericii, mai ales în fața ereziei lui Arie, cea mai elocventă mărturie a acestei nobile misiuni fiind, bineînțeles, Sinodul I Ecumenic de la Niceea, un eveniment definitoriu în istoria creștinismului, ce leagă trecutul mărturisitor de prezentul sărbătorii Bisericii. Împăratul a avut o viziune privitoare la unitatea Imperiului și și-a dat seama că el nu doar că trebuie să protejeze Creștinismul, ci mai mult decât atât. Sfântul Împărat Constantin a văzut că apăruseră „lupii cei răpitori” – după cum ni se vorbește și în pericopa evanghelică –, adică cei care au învățat altceva, cum a fost Arie – un preot învățat. Acesta propovăduia în mod fals despre Mântuitorul Iisus Hristos, punând în pericol mântuirea credincioșilor. Prin tulburarea pe care a făcut-o, așa cum fac ereticii și schismaticii din toate timpurile, Arie a dorit răsturnarea lucrurilor, o revoluție, punând în pericol pacea socială și unitatea Bisericii lui Hristos. Împăratul a sesizat că există aici și un pericol pentru unitatea imperiului. De aceea, recunoscând Cine este Mântuitorul Iisus Hristos, în Numele Lui a primit misiunea de a încreștina imperiul și a și dat poruncă să se țină cel dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325, în timpul domniei sale. Iată, anul acesta aniversăm 1700 de la Sinodul de la Niceea. Înțelegem astfel cum, de la o bucurie locală a Bisericii noastre Autocefale Ortodoxe Române – Anul Centenar –, ajungem la bucuria cea mare a întregii Biserici, a întregii Creștinătăți, prin Jubileul de 1700 de ani de la Niceea, Sinod convocat prin grija Sfântului Duh, pe grija și cheltuiala Sfântului Împărat Constantin, care alături de Sfânta sa mamă Elena au vegheat la pacea și unitatea Bisericii.

La sfârșitul sfintei slujbe, Chiriarhul Oradiei a rostit o alocuțiune festivă prin care i-a felicitat din nou pe toți cei prezenți pentru frumoasa misiune desfășurată la acest pitoresc schit de lângă Barajul Leșu, în inima naturii, spre slava lui Dumnezeu, liniștirea și mântuirea poporului binecredincios. Ca semn al prețuirii, după cuvântul de mulțumire, Părintele egumen Ambrozie Maxin i-a oferit Ierarhului o icoană a Maicii Domnului Axionița, urmând ca toți cei prezenți să pornească în îndătinata procesiune, înconjurând întreit sfântul lăcaș, ca semn al bucuriei și al recunoștinței.

După frumoasa tradiție a centenarei Patriarhii Române, Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei i-a îndemnat pe toți credincioșii și credincioasele să pășească dincolo de catapeteasma bisericii, cu bunăcuviință și solemnă bucurie, închinându-se cu evlavie înaintea Sfântului Altar, o rânduială cu totul aparte pe care Biserica Ortodoxă Română o îngăduie cu ocazia târnosirii lăcașului de cult.

***

Schitul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din satul de vacanță Coada Lacului, aflat lângă barajul hidrologic Leșu, în Munții Apuseni, a fost înființat în toamna anului 1997 și este dependent canonic de Mănăstirea Izbuc. Așezământul funcționează după rânduiala vieții de obște și este păstorit de Ieroschimonahul Ambrozie Maxin. Pe lângă biserica de zid proaspăt târnosită, unde prima Sfântă Liturghie a fost săvârșită la 24 iunie 2008, între anii 2011–2017 au fost ridicate un corp nou de chilii și un arhondaric, contribuind la întărirea vieții monahale în această zonă de o rară frumusețe.

pr. Andi-Constantin Bacter