În ziua de prăznuire a Sfinţilor, de Dumnezeu încoronaţi şi întocmai cu Apostolii, marii Împăraţi Constantin şi Elena, marți, 21 mai 2024, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în biserica voievodală „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir”  și „Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena” a satului bihorean Tinăud, prăznuind astfel pentru prima dată cel de al doilea hram al bisericii de enorie.

Sfântul lăcaș al parohiei este o ctitorie a domnitorului Constantin Șerban Basarab Voievod al Țării Românești și a soției sale, Bălașa Doamna, aflați în pribegie în Crișana, la Cetatea Piatra Șoimului din Bihor. Cu prilejul vizitei arhierești de anul trecut, Ierarhul Oradiei a oferit bisericii ca și ocrotitori și pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, indicând și evidențiind astfel înrudirea spirituală pe care sfântul lăcaș o are cu Catedrala Patriarhală „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din București, ctitorită de același domnitor.

După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat lucrarea providențială pe care Dumnezeu a manifestat-o prin Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena, care au eliberat Biserica lui Hristos de sub jugul persecuțiilor sângeroase, ocrotind-o și întemeind noua și prospera civilizație a Bizanțului, atât de marcantă și onorantă pentru poporul român.

Predica Preasfinției Sale a debutat prin a recapitula lucrurile cele mai importante și binecunoscute în popor despre Sfinții Împărați Constantin și Elena, prin care au rămas în istoria umanității ca cei dintâi pionieri ai întemeierii unei noi lumi, sub purtarea de grijă a Dumnezeului Celui Adevărat. Sfinții Împărați Constantin și Elena au o importanță deosebită în istoria Creștinismului. Știm că Sfântul Împărat Constantin este cel care a dat libertate creștinilor prin celebrul Edict de la Mediolanum – numele vechi al orașului Milano, de astăzi –, lege prin care s-a dat libertate creștinilor, care până atunci erau prigoniți. De asemenea, știm că mama sa, Sfânta Elena, împărăteasa cea cu viață sfântă și foarte pioasă, este cea învrednicită să descopere lucruri minunate la Ierusalim, unde a mers în pelerinaj, nu așa cum mergem noi astăzi, cu mașina și avionul, ci pe jos, în trăsură, în caretă – în cazul împăraților – și pe apă, pe mare. S-a dus în pelerinaj, care n-a durat o zi, două, o săptămână, ci luni întregi, poate ani întregi. Acolo, a descoperit Crucea Mântuitorului. Și, prin descoperire de Sus, Sfânta Elena a împărțit Sfânta Cruce cea dătătoare de viață ca să ajungă în cât mai multe părți ale lumii. Sfinții Împărați Constantin și Elena au pus început istoriei împărățiilor creștine, împărăția creștină prin excelență fiind Imperiul Roman încreștinat. Era cea mai civilizată împărăție de atunci; da, idolatră, dar în care Creștinismul, odată proclamat liber, a ajuns să fie strălucire, putere și slavă.   

Apoi, Ierarhul a realizat o succintă și captivantă incursiune istorică a formării poporului român, cu numeroase referințe de ordin lingvistic și etimologic, o etnogeneză care a fost profund amprentată de domnia celor doi mari Sfinți prăznuiți astăzi și de succesorii care au înțeles direcția trasată de Împărații vizionari Constantin și Elena. Sfinții Constantin și Elena au înlesnit libertatea de conștiință, de care ne bucurăm astăzi cu toții. Prin ceea ce au făcut, prin ctitoriile lor, ne-au lăsat modele cum să ne zidim bisericile. Constantin, când a dat libertate Creștinismului, a pus la dispoziția Bisericii cele mai importante clădiri din orașele romane, cele care aparțineau împăratului sau bazileului. Bazileul avea principala clădire în fiecare oraș, în care se împărțea dreptatea și se numea „bazilica”. Constantin a oferit bazilicile din imperiu Bisericii. În limba română, însuși numele de „biserică” derivă de la „basilica”, care, deși are origine greacă, este varianta latinizată a „casei împăratului”. Celelalte comunități neolatine, popoarele din Occident – care sunt, ca și noi și împreună cu noi, moștenitoarele latinității, noi fiind latinii Orientului – folosesc pentru cuvântul „biserică” cuvântul grecesc „ekklesia”, de unde avem în limba italiană „chiesa”, în limba franceză „eglise”, în limba castiliană, cunoscută sub numele de spaniolă, „iglesia”, în limba lusitană sau portugheză „igreja”. Noi, în toate dialectele limbii române folosim cuvântul „biserică”, pentru că și românii sud-dunăreni – macedoromânii, meglenoromânii, istroromânii –  spun „băsearică”, „bserică”, „biserică”; așa cum și în graiurile noastre locale se spune „beserică” sau „băserică”. Așa spun toți, ceea ce arată vechimea cuvântului. Noi nu spunem bisericii „sobor”. În Basarabia se spune așa datorită rusificării intense, dar noi nu spunem niciodată bisericii „sobor” și nici „țârcov”, cum spun slavii; îi spunem „biserică”. Și asta arată care este originea noastră, iar un popor care nu își cunoaște originea și istoria riscă să piară din istorie.

Așadar, îndemnurile de sfârșit ale Preasfinției Sale au urmărit această trezire a conștiinței noastre cu privire la aleasa obârșie și prețioasa moștenire ale neamului românesc, realități aparent nesemnificative pentru omul de azi – neutru și universal locuitor al „satului global” –, însă care ne responsabilizează ca popor, căruia Dumnezeu i-a încredințat o misiune nobilă și așteaptă un răspuns pe măsură. Noi ne-am format ca popor în sfera poporului roman. Am rămas în sfera de influență a Imperiului Roman de la Răsărit. Urmașul lui Constantin, Teodosie, a împărțit imperiul între cei doi fii ai săi, Arcadiu – care a primit Imperiul de Răsărit, cu capitala la Constantinopol, Noua Romă, întemeiată de Sfântul Constantin – și Honoriu – care a primit Imperiul de Apus, cu capitala la vechea Romă. În sfera Noii Rome, a Constantinopolului, poporul nostru s-a format, s-a încreștinat, a crescut, s-a civilizat. Civilizația românească este civilizația Sfântului Constantin și a Sfintei sale mame Elena. Civilizația românească este o civilizație creștină, răsăriteană, constantinopolitană, bizantină. Oricine este parte acestui popor și își neagă rădăcinile este străin în propria sa patrie; este nedeplin și înstrăinat în comunitatea în care merge și în care lipsește pecetea ființei lui naționale. Și reversul medaliei: oricare român ancorat în propria istorie a familiei sale  – și aici nu vorbim despre puritate etnică, ci de conviețuirea în același areal cultural –, oriunde ar pleca pe fața pământului și s-ar stabili, dacă păstrează legăturile cu filonul din care provine, cu familia, cu Biserica și, astfel, cu țara și cu istoria, românul nu este străin, ci este acasă și este sol de cinste peste hotare, pe toate meridianele globului, ambasadorul unei culturi străvechi, romane, romanizate și creștine. De aceea, sărbătoarea de astăzi are conotațiile unei sărbători cu caracter național, pentru că da, este o sărbătoare a culturii noastre străvechi, ce nu poate fi privită altfel decât la lumina de taină a Bisericii.

În cadrul dumnezeieștii slujbe, Preasfințitul Părinte Sofronie l-a hirotonit în treapta slujirii diaconale pe tânărul teolog Cristian-Alin Nistor, pe seama bisericii parohiale din Tinăud. Noul hirotonit a fost președintele filialei orădene a Asociației Studenților Creștini Ortodocși Români în perioada 2019-2023, remarcându-se printr-o activitate pilduitoare în rândul tinerilor, experiență prețioasă pe care o va valorifica în slujirea parohială.

De asemenea, atât la Sfânta Liturghie, cât și la slujba parastasului care a urmat, Preasfinția Sa dimpreună cu soborul slujitor au înălțat rugăciuni pentru odihna și mântuirea sufletelor aleșilor ctitori ai acestei biserici: Constantin Șerban Basarab Voievod și Bălașa Doamna.

La finele programului liturgic, Episcopul Oradiei l-a hirotesit întru protoiereu pe Părintele paroh Laurențiu-Florin Brîndaș, care îndeplinește și ascultarea de consilier eparhial responsabil de Sectorul catehetic și activități cu tineretul.

În cele ce au urmat, preotul paroh a rostit un cuvânt festiv prin care a mulțumit Chiriarhului pentru purtarea de grijă, distincția onorantă și pentru bucuria duhovnicească de a-l avea în mijlocul comunității parohiale, la serbarea cea dintâi a noilor ocrotitori ai sfântului lăcaș.

În încheiere, Episcopul meleagurilor bihorene a adresat un cuvânt de binecuvântare, exprimându-și prețuirea față de bunii credincioși ai Parohiei Tinăud, pe care i-a felicitat, alături de preotul paroh, pentru dragostea pe care o au față de Biserica lui Hristos și tradițiile neamului nostru, vădite prin frumoasa misiune pastorală și catehetică pe care o desfășoară în parohie.

La slujba duminicală, credincioșilor tinăudeni s-au alăturat și reprezentanți ai autorităților centrale, județene și locale, elevi și profesori de la Liceul Teoretic „Constantin Șerban” din orașul Aleșd, dar și membri ai Asociației Femeilor Ortodoxe Române din Episcopia Oradiei și ai A.S.C.O.R. – filiala Oradea.

pr. Andi-Constantin Bacter