Serbarea hramului în comunitatea orădeană adunată în jurul Sfintei Cuvioase Parascheva cea Nouă de la Iași
Cu prilejul sărbătoririi uneia dintre cele mai iubite Sfinte ale Bisericii Ortodoxe Universale, de praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva cea Nouă de la Iași, luni, 14 octombrie 2024, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a slujit Dumnezeiasca Liturghie într-una dintre bisericile ocrotite de Cuvioasa din Epivata Traciei de odinioară, la Parohia Oradea Sfânta Vineri, unde sălășluiește unul dintre veșmintele cu care au fost îmbrăcate sfintele moaște ale Sfintei, primite în dar cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan al Moldovei și Bucovinei, prin purtarea de grijă a Chiriarhului Oradiei și străduința Părintelui Ștefan Blaga, ctitorul sfântului lăcaș orădean.
După citirea fragmentului evanghelic al prăznuirii Sfintei Cuvioase (Marcu 8, 34-38; 9, 1), Chiriarhul Oradiei a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc în care a explicat dragostea și râvna impresionantă a popoarelor creștine și, îndeosebi, a neamului românesc față de cea numită în cântări și rugăciuni „mult folositoare”, subliniind că trupul adormit al Ocrotitoarei Moldovei, datorită vieții virtuoase trăite în rugăciune neîncetată, a devenit „vas” curat și îndestulător al Prezenței harice a lui Dumnezeu, Cel Care, pentru că odihnește întru Sfinții Săi, este minunat întru dânșii.
Discreția vieții duhovnicești extraordinare a Sfintei Cuvioase Parascheva n-a putut-o cunoaște nimeni, în afară de Dumnezeu, Care acum ne-o face cunoscută prin ajutorările, minunile și tămăduirile de care credincioșii se bucură prin mijlocirea ei. După cum a strălucit în viața ei pământească, Sfânta Parascheva strălucește cu atât mai mult în viața ei cerească datorită credinței puternice în Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Înomenit, și pentru că ea a lăsat totul în lume urmând Mirelui Bisericii, încă din viața de aici s-a umplut de Duhul Sfânt și, sălășluind puterea harului în viața Sfintei, în sufletul ei ales, dar și în vasul de lut – după cum am auzit în cuvântul Apostolului zilei, că „purtăm comoara în vase de lut” – s-a sălășluit harul lui Dumnezeu, astfel încât și după adormirea Sfintei, după ce sfântul ei suflet a călătorit și s-a sălășluit în Împărăția lui Dumnezeu, relicvele ei, adică sfintele moaște și veșmintele în care este îmbrăcat trupul adormit, sunt locuri binecuvântate ale Prezenței harului lui Dumnezeu. Puterea și lucrarea lui Dumnezeu în viața Sfintei Parascheva sunt atât de mari pentru că Sfânta a fost cu totul transparentă lucrării Bunătății și Iubirii lui Dumnezeu. Aceasta o simte poporul evlavios, după cum am putut auzi din Acatistul Cuvioasei, care s-a citit de dimineață la sfânta biserică, din care am înțeles cât de mult ajută Sfânta Cuvioasă Parascheva, în special pe cei aflați în nevoi și supuși multor încercări și multor nedreptăți din partea lumii înstrăinate de Dumnezeu.
Amintind despre lăcașurile dreptmăritoare care au găzduit trupul binecuvântat și sfințitor al Sfintei Parascheva – de la Epivata, continuând cu Târnovo, Belgrad, Constantinopol și încheind cu cetatea Iașilor –, Ierarhul a reliefat că starea duhovnicească de „pelerin” al binecuvântării este cea care caracterizează poate cel mai bine viața Cuvioasei, însă fără a umbri în niciun fel lucrarea harului lui Dumnezeu din Sfinți, Care transcende spațiul și timpul. Așa de puternică este Prezența harului lui Dumnezeu în trupul adormit al Sfintei Parascheva, încât toate locurile pe unde a trecut s-au umplut de Prezența lui Dumnezeu. Nu doar unde au poposit sfintele ei relicve, ci Sfânta și-a dovedit ajutorul peste tot unde a fost chemată în ajutor, mai ales în vremuri de mare și aspră cumpănă, în timpul războiului, în timpul foametei de după război, în timpurile de secetă, de calamități; mereu, cu rugăciunile ei, a stat și stă în sprijinul poporului. Aceasta o mărturisesc și creștinii care merg an de an, îndeosebi astăzi, în pelerinaj pentru a se întâlni cu Sfânta. Întâlnindu-se cu Sfânta, care este locuită de harul lui Dumnezeu, de fapt se întâlnesc și cu Însuși Dumnezeu. Ea este acolo, dar și aici, pentru că deși nu toată lumea are posibilitatea sau libertatea de a călători în aceste zile, avem biserici care-i poartă hramul, cum este și biserica în care ne aflăm, ce o are ca și ocrotitoare dimpreună cu Sfântul Arhidiacon Ștefan, Întâiul chemat pentru a împlini slujirea de diacon și Întâiul Martir al Bisericii. Sfânta Parascheva a dorit să vină aici, să fie prezentă și în chipul veșmintelor care au îmbrăcat cinstitele ei moaște, pentru ca ajutorul ei să se manifeste și pentru creștinii din partea de apus a țării și, implicit, față de comunitatea dumneavoastră euharistică, întărindu-vă în credință și așteptându-vă în ziua ei de sărbătoare și așteptându-ne pe toți să fim împreună, cinstind-o pe Cuvioasa.
În concluzia cuvântării, existența pământească a Sfintei Parascheva a fost dată ca pildă de viețuire de către Preasfinția Sa, întrucât, deși nu s-a săvârșit prin vărsarea sângelui, prin viața ei ne-a arătat ce înseamnă să fii cu adevărat „ambasador” de taină al Cerului, al Bunătății, Iubirii și Smereniei divine. Sfânta Cuvioasă Parascheva, chiar dacă nu a murit de moarte martirică, s-a lepădat de lume și a murit pentru lume, îmbrăcându-se în Domnul nostru Iisus Hristos, rămânându-ne nouă tuturor pildă de sfințenie, de smerenie, de curăție, de umilință, de rugăciune, de încredere puternică în ajutorul lui Dumnezeu. Și de aceea, mai ales în timpurile noastre de îndoială, de înstrăinare, de alienare a lumii față de Creatorul ei, este foarte important ca noi creștinii, în duhul păcii și al unității, să strângem rândurile în jurul Sfântului Potir, urmându-I Mântuitorului în Bunătatea Sa, în Îndelungă-răbdarea Sa și în Atotputernica Sa Smerenie cu care Hristos a cucerit inimile oamenilor. Nu prin forță, nu prin dictat, nu prin impunerea cu sila a voii a biruit și biruiește Biserica lui Hristos, ci pentru că Biserica luptătoare, de aici, de pe pământ, acceptă să fie în stare de răstignire; pentru că noi creștinii trebuie să ne luptăm cu păcatul, cu întunericul, cu moartea, fiind crucificați de lumea răului, dar iubind pe toți și pe toate, iertând și rugându-ne unii pentru alții. Așa cum au făcut-o Sfinții dintotdeauna. Sfânta Cuvioasă Parascheva este și rămâne model, îndemn și sprijin prețios pentru toți cei care o cheamă în ajutor. Este mireasă a lui Hristos, așa cum și sufletele noastre sunt invitate să fie: mirese ale Mirelui Bisericii.
În cadrul dumnezeieștii slujbe, Episcopul Oradiei dimpreună cu soborul de preoți și diaconi s-au rugat pentru odihna și mântuirea ctitorilor și binefăcătorilor bisericii. De asemenea, la momentele rânduite ale Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa l-a promovat în treapta sacramentală a preoției pe tânărul diacon Teodor-Marian Șerban, urmând să slujească la biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” de la Schitul Barajul Leșu, iar pe preotul pensionar Florian Blaga, îmbisericit pe seama lăcașului de închinare orădean ocrotit de Sfânta Parascheva, l-a hirotesit întru iconom-stavrofor.
În finalul programului liturgic, Părintele paroh Ștefan-Alexandru Lakatos, care îndeplinește și ascultarea de cadru didactic la Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” din Oradea, a ținut o alocuțiune festivă prin care a mulțumit Ierarhului Oradiei pentru bucuria duhovnicească de a-l avea în mijlocul comunității euharistice încredințate spre păstorire chiar de sărbătoarea hramului, binecuvântând și propovăduind cuvântul lui Dumnezeu.
Nu în ultimul rând, Preasfințitul Părinte Sofronie a adresat un cuvânt de suflet tuturor celor prezenți, evidențiind frumoasa misiune pe care părintele profesor o desfășoară în ascultarea de paroh, într-o armonioasă continuitate cu pilduitoarea slujire de protodiacon chiriarhal, extinsă pe o perioadă de mai bine de șaisprezece ani de zile sub omoforul Preasfinției Sale, în soborul preoțesc din această zi numărându-se și Părintele Riciard-Sebastian Lakatos – fratele geamăn al preotului paroh și fost secretar eparhial, Părintele prof. Alin-Florin Sonea – cadru didactic la liceul nostru confesional și preot coslujitor la Parohia Oradea Sfânta Vineri, precum și Părintele Nicolae-Alin Herlea – preot slujitor la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” din Oradea, care, împreună, au făcut parte din „garda veche” a diaconilor chiriarhali, înaintașii și mentorii celor de astăzi.
pr. Andi-Constantin Bacter