În inima lunii septembrie, Biserica noastră sărbătorește cu solemnitate praznicul împărătesc al Înălțării Sfintei Cruci, prilej de aleasă bucurie duhovnicească, dublată, totodată, de post și rugăciuni smerite întru aducerea aminte a Sfintelor și Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos și a aflării minunate și providențiale a Sfintei Cruci.

În această binecuvântată zi de praznic, 14 septembrie 2022, Ierarhul cetății Oradiei Mari a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în Parohia Petid, Protopopiatul Tinca, unde a binecuvântat lucrările de restaurare și înnoire efectuate la exteriorul și interiorul bisericii parohiale, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, sfințind cu Sfântul și Marele Mir și cu apă sfințită pictura recent recondiționată și noul iconostas.

După citirea pericopei evanghelice rânduite (Ioan 19, 6-11, 13-20, 25-28, 30-35), Ierarhul Oradiei a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc, accentuând omniprezența și importanța covârșitoare a Sfintei și de Viață făcătoarei Cruci a Domnului Iisus Hristos în viața Bisericii și în viața de zi cu zi a creștinului.

În debutul cuvântării, Preasfinția Sa a explicat fundamentarea istorică a praznicului Înălțării Sfintei Cruci, relatând evenimentele extraordinare care au făcut posibilă aflarea și recunoașterea Altarului de Jertfă al Domnului Hristos. Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci este prăznuită în amintirea minunii descoperirii ei de către Sfânta și Binecredincioasă Împărăteasă Elena, pe care întotdeauna dimpreună cu fiul ei, Constantin cel Mare și Sfânt, îi vedem flancând Crucea Domnului. Mereu, în icoane, sunt reprezentați lângă Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că Sfântul Împărat Constantin a văzut semnul Crucii pe cer și a biruit oștirile potrivnice, devenind singurul stăpânitor și conducător peste întreg Imperiul Roman din vremea aceea, iar Sfânta Împărăteasă Elena a descoperit adevărata Cruce pe care a fost răstignit Domnul Iisus Hristos și care era ascunsă în pământul Ierusalimului. Și tot așa, după ce, în timpul stăpânirii persane asupra Țării și Cetății sfinte, Crucea a fost ascunsă, ea a fost adusă din nou în mijlocul poporului și arătată biruitor, în văzul tuturor. Aceste evenimente memorabile le serbăm noi în fiecare an la mijlocul lunii septembrie, cea dintâi lună a anului bisericesc.

Crucea Domnului Hristos este un simbol cutremurător al Creștinătății, care comportă întru sine realități contradictorii și paradoxuri de neînțeles pentru cei străini de Evanghelie, ea oferindu-ne spre meditație, deopotrivă, frica și curajul, pătimirea și restaurarea, moartea și învierea, căderea și înălțarea, orizontala și verticala. De aceea, odihna noastră întru Lumina Învierii Domnului Hristos presupune o viață trăită la umbra Crucii Sale, asumându-ne pe deplin responsabilitatea de a ne căra cu demnitate sarcinile pe care Dumnezeu, Marele Pedagog, ni le-a rânduit pentru mântuirea noastră. Noi, creștinii, cinstim Sfânta Cruce și avem curajul să mărturisim credința noastră și în timp de liniște și pace, și în timpuri de persecuții și prigoană, primind Sfânta Cruce în Taina Sfântului Botez, unde ne îngropăm împreună cu Hristos și înviem împreună cu El. Apoi, fiecare dintre noi, aici, avem de purtat o cruce! Prin cruce ne vine mântuirea! Părintele Arsenie Boca spunea: vai de cel care nu are cruce de purtat aici, cum se va mai mântui el? Nu trebuie să ne gândim că aproapele are o cruce mai ușor de purtat decât noi, căci nu știm. Dacă vrem să fim în locul aproapelui, fiindcă îl vedem pe dinafară că se bucură de mărire și de cinste, nu ne dăm seama că de fapt dorim să îi purtăm crucea? Dar suntem noi vrednici să purtăm crucea aproapelui? Așa că, să-I mulțumim Domnului pentru crucea pe care o avem de purtat și care ne este nouă de folos pentru mântuirea noastră!  Crucea o avem de purtat pe parcursul întregii vieți, crucea cu care ne însemnăm în fiecare zi; dimineața, cu mulțumire că ne-a mai dăruit Dumnezeu încă o zi, iar seara, mulțumind pentru ziua care a trecut și rugându-L pentru ca noaptea ce vine să treacă fără tulburare, întru odihna dăruită pentru liniștirea trupului. Iar când se desparte sufletul de trup, cum mergem „dincolo”? Străjuiți de Sfânta Cruce, pe care o așezăm la căpătâiul nostru, străjuind la mormintele noastre ca un catarg al Corabiei care ne duce la limanul mântuirii! Catargul Bisericii este Crucea Mântuitorului, dar și pentru micile noastre „bărcuțe” care ne duc spre Împărăția cerurilor, iar nu spre tărâmul umbrelor, ca în mitologia greacă. Nu trecem Styxul, ci străbatem marea tulburată a acestei vieți, în Corabia mântuirii. Fiecare merge la limanul Împărăției veșnice, în propria lui bărcuță străjuită de propriul catarg - crucea pe care a purtat-o. Astfel, toată viața noastră, inclusiv etapa de după moartea noastră pământească, este străjuită de Sfânta Cruce, ca „dincolo”, în Împărăția Mielului lui Dumnezeu, tot prin Cruce intrând, în Lumina biruitoare a Învierii, să ne putem sălășlui împreună cu Cel răstignit pe ea.   

În încheiere, Preasfințitul Părinte Sofronie a adresat o serie de îndemnuri pentru credincioșii prezenți, aducându-le în atenție care este rolul creștinului în lume, a fiecărui credincios în parte și nu doar a slujitorilor sau a monahilor. Precum vechiul Israel a avut de la Dumnezeu darul ca prin el toate popoarele să fie chemate la mântuire, noi, creștinii, Noul Israel, suntem chemați să fim „lumina lumii” și „sarea pământului”, ca prin noi lumea să se întoarcă la Dumnezeu, cunoscându-L prin Unul-Născut Fiul Său, Domnul Hristos, prin lucrarea harului Duhului Sfânt asupra inimilor, minților și vieților noastre. De aceea, noi trebuie să înțelegem că aici, pe pământ, cât viețuim, nu numai că avem de purtat propria noastră cruce, ci trebuie cu demnitate să purtăm suferințele tuturor semenilor care suferă și sunt nedreptățiți! Viața, aici, pentru noi, creștinii, trebuie să fie după chipul vieții Mântuitorului Iisus Hristos. O viață de jertfă, de răstignire continuă, dar bucuroasă pentru că ascunde nădejdea învierii! O viață de sacrificiu, nu de huzur, în iahturi de lux și hoteluri extravagante, nu în desfătări și distracții, ci o viață în stare de smerenie, de răstignire, pentru a primi în noi puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu, darul învierii, căci orice e bun și frumos se dobândește anevoios în viață, cu atât mai mult pentru viața veșnică!

În cadrul slujirii liturgice, Chiriarhul Oradiei a hirotesit pe Părintele paroh Romi-Nicolae Abrudan întru iconom-stavrofor, o recunoaștere a rodnicei activități pastoral-misionare și gospodărești pe care o desfășoară alături de bunii credincioși din parohie.

La finele Dumnezeieștii Liturghii, Părintele Călin-Ovidiu Popa, Protopopul Tincăi, a mulțumit Ierarhului pentru înălțătoarea slujire arhierească și pentru cuvintele de înțelepciune adresate poporului însetat de cuvântul lui Dumnezeu, aducând aprecieri preotului paroh pentru frumoasa colaborare cu credincioșii, autoritățile bisericești și civile spre folosul obștesc al enoriei și înfrumusețarea casei lui Dumnezeu.

În continuare, Părintele paroh Romi-Nicolae Abrudan a rostit un cuvânt ocazional, manifestându-și recunoștința față de Episcopul Oradiei pentru distincția acordată, pentru prezența sfințitoare și edificatoare la ceas sărbătoresc în Parohia Petid. De asemenea, preotul paroh a mulțumit protopopului locului, autorităților centrale și locale, precum și tuturor credincioșilor pentru implicarea activă în amplele lucrări administrative efectuate la sfântul lăcaș. Ca semn al prețuirii și al aprecierii, preotul paroh i-a oferit Chiriarhului locului o icoană ce închipuie pe patronii spirituali ai bisericii, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.

Trasând concluziile finale, Preasfințitul Părinte Sofronie i-a felicitat pe credincioși, în frunte cu păstorul lor sufletesc, pentru frumoasele realizări duhovnicești și gospodărești pe care le-au obținut împreună, ca o familie adevărată în Hristos Domnul, îndemnându-i pe mai departe să își poarte cu solidaritate hristică suferințele și greutățile unii altora, ajutându-se reciproc în cărarea crucii și rugându-se cu sinceritate pentru sănătatea și buna sporire a semenilor lor.

Pr. Andi-Constantin Bacter