În țara noastră este binecunoscut faptul că luna octombrie este consacrată celor două pelerinaje de anvergură, în care poporul binecredincios venit cu sutele de mii cercetează, cu prilejul sărbătoririi lor, pe Sfânta Cuvioasă Parascheva cea Nouă de la Iași, cea mult folositoare, și pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi sau Basarabov, Ocrotitorul Bucureștilor.

Și în Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei cei doi mari Sfinți sunt îndrăgiți și apropiați sufletelor bihorenilor dreptmăritori. Anul acesta, vineri, 14 octombrie 2022, la pomenirea Sfintei Cuvioase Parascheva cea mult folositoare, cunoscută în popor și ca Sfânta Vineri, Preasfințitul Părinte Sofronie, Chiriarhul Oradiei, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în biserica monumentală închinată Cuvioasei din municipiul Marghita, a Parohiei Marghita II, care s-a aflat în frumos împodobita haină de sărbătoare a hramului.

După lectura liturgică a pasajului evanghelic închinat serbării Sfintei Parascheva (Marcu 8, 34-38; 9, 1), Episcopul Oradiei a rostit un cuvânt de învățătură în care le-a vorbit credincioșilor despre prezența vie a harului lui Dumnezeu în trupurile nealterate și transfigurate ale Sfinților Săi, așa cum este și în cazul Sfintei Cuvioase Parascheva, energii dumnezeiești necreate ce se revarsă cu iubire milostivă asupra celor care cer ajutorul și mijlocirea lor.

Preasfinția Sa și-a început predica prin a evidenția prezența vie și lucrativă a Sfintei Cuvioase Parascheva în mijlocul românilor care o iubesc atât de mult, harul lui Dumnezeu, pe care l-a avut încă din viața pământească, aflându-și sălaș de mare preț în trupul ei cel nestricăcios, spre folosul creștinilor și întărire în credință. Sfânta Cuvioasă Parascheva, prin viața ei îmbunătățită, s-a mutat din viața aceasta la Ceruri și, după fericita ei adormire întru Domnul, sufletul ei s-a înălțat întru Împărăția cerurilor, însă trupul ei a rămas aici, pe pământ, ca sfinte moaște, neputrezite, cu mireasmă bine mirositoare, pline de lucrarea harului lui Dumnezeu, rămânând în mijlocul nostru ca mărturie vie a sfințeniei vieții ei trăite în Hristos Domnul și a prezenței harice a lui Dumnezeu, pentru folosul duhovnicesc al poporului lui Dumnezeu. Vedem în trupul ei lucrarea deplină a harului Duhului Sfânt în viața Sfintei, învrednicind-o astfel ca trupul de lut pe care l-a primit, pe care l-a avut în lume, la fel ca noi toți, să primească și să pună în lucrare comoara cea de mult preț a harului lui Dumnezeu.

Invulnerabilitatea trupului Sfintei Parascheva, precum a tuturor Sfinților lui Dumnezeu, în fața stricăciunii morții mărturisește cu tărie realitatea învierii din morți a tuturor oamenilor, experiență pe care o vom trăi și noi în Ziua cea de apoi. Noi, toți oamenii, purtăm comoara lui Dumnezeu, prin darul vieții, iar noi, creștinii, prin harul lui Dumnezeu pe care-l primim prin Taina Sfântului Botez, în „vase de lut”, adică trupurile noastre, cum așa de frumos, poetic, dar și mistic, o spune Sfântul Apostol Pavel în cea de a doua epistolă către corinteni, pe care am ascultat-o adineaori. Comoara lui Dumnezeu purtând-o în vasele noastre de lut, arătăm și propovăduim prin însăși viața noastră, în special noi, creștinii, pentru că trebuie să ne facem transparenți lucrării lui Dumnezeu în viața noastră, Evanghelia Păcii, adică Vestea cea Bună a nemuririi, pentru că aceasta este Evanghelia și în astfel de taine stă ascunsă mântuirea noastră! Este vorba despre nemurirea pe care Dumnezeu o așează, prin lucrarea harului Său, chiar în trupurile noastre, pregătindu-le pentru ziua cea mare a învierii, când vom învia cu trupurile și când sufletele se vor întoarce în trupurile în care au locuit, pentru că învierea trupurilor se va face spre nestricăciune, spre neputrezire; se vor schimba, așa cum le spune Sfântul Pavel corintenilor în cea dintâi epistolă, la sfârșitul ei, în capitolul al cincisprezecelea, că noi toți ne vom schimba în ziua Domnului.

Chiriarhul Oradiei a subliniat dragostea ocrotitoare a Sfintei Cuvioase Parascheva, care nu se mărginește la cei care sunt în proximitatea osemintelor ei pământești sau doar la ziua ei de prăznuire, ci îi cercetează pe toți dreptmăritorii creștini care-i cer ajutorul cu credință, fiindu-le aproape în orice necaz și trebuință, spre folosul lor cel duhovnicesc. În această zi avem prilej de aleasă și sfântă sărbătoare, însă nu numai la Iașiul din Țara Moldovei, ci întreaga Biserică, întreaga Creștinătate, Ortodoxia întreagă o serbează astăzi pe Sfânta din Tracia care a strălucit prin viața ei, datorită rugăciunii, ascezei, înfrânării, încă de aici de pe pământ, care, în trupul de lut pe care l-a purtat, L-a făcut pe Dumnezeu transparent aproapelui ei, căci ea însăși, prin lucrarea harului Sfântului Duh, a ajuns să fie templu al Duhului Sfânt pentru că L-a urmat pe Hristos; I-a urmat lui Hristos, lăsând lumea, lăsând totul, urmându-I pe drumul cel îngust și răstignindu-se pe cruce și astfel îmbrăcându-se în slavă. Slava Domnului a îmbrăcat însuși trupul Sfintei încă din vremea viețuirii ei, iar după adormirea ei, ne-au rămas sfintele ei moaște ca o comoară de mare preț, aducătoare de multă mângâiere și binecuvântare și de mari tămăduiri pentru poporul cel evlavios și binecredincios, astfel încât nu doar că bolnavii se tămăduiesc prin mijlocirea ei, dar la vreme de mare încercare și de secetă, sfintele ei moaște au fost scoase în pelerinaj prin Țara Moldovei și îndată după ce moaștele au trecut prin locurile pustiite de arșiță, Dumnezeu a deschis cerurile și a dat ploaia cea de bun rod, pentru ca oamenii și animalele lor să nu piară de foame, ca pământul să primească binecuvântarea de la Cel Care l-a creat pe el. De aceea, pentru rugăciunile Sfinților, chiar și atunci când din cauza păcatelor noastre suferă Creația întreagă și se îndreaptă spre distrugere, Dumnezeu intervine miraculos și arată cum efectele negative ale lăcomiei noastre pot fi stăvilite prin dragostea Sa, manifestată cu putere în viețile Sfinților.

Ierarhul cetății Oradiei i-a mai încurajat pe cei prezenți să cheme în viața lor ajutorul negreșit al Sfinților lui Dumnezeu, mai ales în timpurile de încercare prin care trece omenirea, înmulțind rugăciunea și înălțând mintea deasupra celor trupești, asemenea cuvioșilor care au primit îngerescul chip. Și în vremurile noastre de astăzi, bântuite de război, de vărsări de sânge, de cotropirea celor care au putere asupra celor care sunt lipsiți de apărare, umanitatea are mare nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, de pace și de liniște. Noi, toți, avem nevoie de mila și ajutorul lui Dumnezeu, căci suntem victime directe sau indirecte ale răutăților și calamităților care se abat asupra omenirii din cauza păcatelor noastre, a lăcomiei, a setei de putere și a dorinței de a ne impune împotriva tuturor. Toate răutățile și nebuniile oamenilor aduc distrugere pe pământ. De aceea, este nevoie de multă rugăciune, iar noi, creștinii, suntem chemați să ne rugăm și mai mult, avându-i pe Sfinți ca modele și ca ajutor! Și pentru că avem nevoie de ajutor, mai ales în zilele lor de sărbătorire, să înmulțim rugăciunea, cerându-le fierbinte ajutorul! Căci dacă rugăciunile noastre sunt neputincioase din cauza păcatelor, rugăciunile Sfinților sunt irezistibile, pentru că au putere mare și trecere înaintea Tronului Slavei lui Dumnezeu. În mod special, Sfinții Cuvioși au o putere îngerească, pentru că ei s-au lepădat cu totul de cele lumești și au petrecut viață cerească, alegând  viețuirea ca a îngerilor fără de trupuri, astfel încât, prin întrariparea cu dumnezeiescul dor, Sfinții Cuvioși au ajuns să înlocuiască în ceruri pe îngerii cei căzuți.

În cadrul dumnezeieștii slujbe, Preasfințitul Părinte Sofronie a hirotonit în treapta slujirii diaconale pe teologul Darius-Nicolae Balint pe seama bisericii Schimbarea la Față a Domnului de la Schitul Vârtop, dependent de Mănăstirea Izbuc.

La finele programului liturgic, Părintele paroh Călin-Gheorghe Cotrău, care îndeplinește și ascultarea de protopop al Marghitei, a rostit o alocuțiune festivă, aducând cuvânt de mulțumire Ierarhului meleagurilor bihorene pentru înalta bucurie duhovnicească de a fi în mijlocul bunilor credincioși ai Parohiei Marghita II cu ocazia prăznuirii Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea bisericii. Astfel, ca semn al prețuirii, părintele protoiereu a oferit în dar Chiriarhului locului o icoană a Preasfintei Treimi, ilustrată așa cum S-a descoperit Patriarhului Avraam și Sarrei la Stejarul Mamvri.

În încheiere, Episcopul Oradiei a ținut o cuvântare ocazională, felicitând pe preotul paroh dimpreună cu frumoasa comunitate parohială pentru vrednica activitate misionară și gospodărească pe care o desfășoară la marginea de miazănoapte a Eparhiei noastre. De asemenea, Preasfinția Sa a adus cuvinte de apreciere deosebitei lucrări de înfrumusețare a interiorului lăcașului de cult cu pictură, ajunsă la finalizarea zugrăvirii absidei Sfântului Altar, în nobila tradiție brâncovenească, ceea ce mărturisește indisolubila continuitate a spiritualității noastre creștin-ortodoxe și nezdruncinata unitate națională. Nu în ultimul rând, Preasfinția Sa i-a îndemnat pe credincioși să nu deznădăjduiască în aceste vremuri tulburi, de cernere a fidelității noastre față de valorile hristice, ci să își asume pe deplin vocația de a fi făclii ale bucuriei sincere și curate de a fi ai lui Hristos, căci în fața semnelor apocaliptice creștinul trebuie să întrezărească cu emoție vie, conștiinciozitate și entuziasm cea de a doua venire a Fiului lui Dumnezeu, Parusia Domnului. „Trăim nu vremuri apocaliptice, ci parusiastice, aidoma tuturor generațiilor de creștini care ne-au precedat!”, a concluzionat Preasfințitul Părinte.

Pr. Andi Constantin Bacter